 | as |
|
| Epocă [ e-po-că ] VEZI SINONIME PENTRU epocă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului epoca în mai multe dicționareDefinițiile pentru epoca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru epocă: epocă substantiv feminin [Atestat: (a. 1778) BV II, 227 / A: și epocă / V: (înv) epocaohă, (îvr) epocaohi / Plural: epocaoci, (înv) epocaoce / Etimologie: franceza époque, ngr ἐποχή] 1 Perioadă de timp în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, marcată de un eveniment istoric, cultural, științific etc. important, de o personalitate sau caracterizată printr-o trăsătură dominantă. 2 (despre costume, mobilier etc; îla) De epoca Care este executat respectându-se stilul caracteristic unei anumite perioade din trecut. 3 (Îe) A face epoca A se impune la un moment dat sau a marca o modă. 4 (Pex) Durată a unei acțiuni, situații etc. 5 (Pex) Totalitate a persoanelor care trăiesc în aceeași perioadă de timp sau care aparțin aceleiași generații. 6 (Pex) Totalitate a evenimentelor, acțiunilor, situațiilor etc. care aparțin unei anumite perioade de timp. 7 Perioadă (lungă) a timpului de față sau despre care se vorbește. 8 Moment din viața sau activitatea unui individ, determinat prin una sau mai multe fapte, întâmplări, situații etc. particulare. 9 Interval de timp (nedeterminat). 10 (Determinat de un adjectiv posesiv care indică apartenența) Perioadă lungă de timp raportată la o generație. 11 Perioadă de timp favorabilă afirmării uneia sau mai multor persoane. 12 (Înv) Perioadă de timp care corespunde unui stadiu de dezvoltare a unui organism Si: etapă, fază. 13 (Spc) Vârstă. 14 Moment în care se repetă periodic același lucru în aceleași condiții. 15 (Înv) Punct fix și determinat în timp. 16 Eveniment marcant care servește ca punct de plecare pentru o cronologie particulară Si: eră. 17 (Spc) Subdiviziune a timpului geologic, mai mică decât perioada, căreia îi corespunde în spațiu o serie de straturi. 18 (Înv; pgn) Eră. 19 (Fin) Zi de deschidere a unui cont, de la care începe calcularea profilului (până la scadență). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPÓCĂ: EPÓCĂ, epoci, substantiv feminin 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, remarcabile. Leninismul este marxismul epocii noastre, steagul luptei pentru comunism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Pentru crearea unei întregi linii a acțiunii rolului e necesară o cunoaștere amănunțită a piesei, a epocii, a vieții. vezi limba română februarie 1952, 13. Încă înainte de 1290, epocă cînd cronicile și hrisoavele pun venirea Radului Negru vezi, se aflau prinți romîni. BĂLCESCU, O. I 136. • Costum de epocă = îmbrăcăminte caracteristică unei perioade din trecut. • Expresia: (Prin exagerare) A face epocă = a atrage atenția, a face vîlvă, a se impune (la un moment dat). 2. Timp, verb reflexiv:eme (în care se repetă periodic același lucru în aceleași condiții). Epoca însămînțărilor. ▭ Și zilele treceau. Epoca negurilor în deltă sosise. BART, E. 386. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. Au fost descoperite vase de ceramică din a doua epocă a fierului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 5/6. – Accentuat și: épocă. - plural și: (învechit) epoce (GHEREA, ST. Hristos II 294, EMINESCU, O. I 140). – Variantă: (învechit) epóhă (RUSSO, S. 73, ALECSANDRI, T. 1035, NEGRUZZI, S. I 275) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPOCĂ: ÉPOCĂ, epoci, substantiv feminin 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2). • Expresia: A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [accentuat și: epócă. – Variante: (învechit) épohă substantiv feminin] – Din limba franceza époque. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPOCĂ: ÉPOCĂ, epoci, substantiv feminin 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2). • Expresia: A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [accentuat și: epócă. – Variante: (învechit) épohă substantiv feminin] – Din limba franceza époque. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPOCĂ: ÉPOCĂ epocaci forme 1) Perioadă de timp din dezvoltarea istorică a omenirii sau a universului, marcată de anumite evenimente importante sau caracterizată printr-o anumită stare de lucruri; eră. epocaca bronzului. 2) Timp marcat de un anumit eveniment sau de anumite fenomene caracteristice, care se repetă cu regularitate. 3) Subdiviziune a timpului geologic, mai mică decât perioada din care constă istoria Pământului. [G.-D. epocii] /<fr. époque Forme diferite ale cuvantului epoca: epocaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru EPOCA: EPOCA, cotidian al Partidului Conservator, apărut la București între 1885 și 1918, cu întreruperi, fondat de Nicolae (Nicu) Filipescu. Rol important în promovarea principiilor și acțiunilor Partidului Conservator; a avut un mare ecou în opinia publică a verb reflexiv:emii. Printre colaboratori: T. Maiorescu, B. Șt. Delavrancea, greacă Păucescu, greacă Ventura, I.L. Caragiale, Al. Vlahuță ș.a. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPOCĂ: ÉPOCĂ substantiv feminin 1. Perioadă, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. • A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă. 2. Timp, moment, verb reflexiv:eme (când se repetă ceva periodic la aceleași condiții). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [plural -ci, -ce, variantă epohă substantiv feminin / < limba franceza époque, italiana epoca, conform greacă epoche – timp de oprire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru epocă: *épocă și epócă forme, plural ĭ, e (vgr. epohé; limba franceza époque, italiana época). Punct fix în istorie. Dată, moment însemnat: epoca slavizmuluĭ (1290-1633) și a grecizmuluĭ (1633-1821) în istoria Românilor. A face épocă, a fi însemnat (ilustru) și a lăsa o vie amintire. geologie Vîrstă, ev, lung spațiŭ de timp: época triasică, jurasică, cretacee. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EPOCĂ: EPOCĂ s. 1. interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, verb reflexiv:eme, (popular) răspas, soroc, (învechit și regional) seamă, (învechit) zăstimp, (grecism învechit) protesmie. (Într-o epoca de un secol.) 2. eră, perioadă, (livresc) ev. (O nouă epoca în istoria omenirii.) 3. ani (la plural), perioadă, timp, verb reflexiv:eme. (epoca copilăriei.) 4. (FILOZ.) eon, eră. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPOCĂ: ÉPOCĂ substantiv feminin 1. perioadă din istorie marcată prin anumite evenimente și trăsături specifice importante. ♦ a face epoca = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă. 2. timp, moment, verb reflexiv:eme (când se repetă ceva periodic). 3. subdiviziune a unei perioade geologice. (< limba franceza époque, greacă epokhe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru epocă: épocă (époci), substantiv feminin – Perioadă, eră. – Variante (învechit) epohă, epohi. limba neogreacă ἐποχή (secolul XVII, conform Gáldi 183) și modern din limba franceza époque. – derivat epocal, adjectiv (memorabil). Forme diferite ale cuvantului epoca: époci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru epocă: épocă substantiv feminin, genitiv dativ articulat épocii; plural époci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru epocă: épocă substantiv feminin, genitiv dativ articulat épocii; plural époci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPOCA' epizootológepizootologíeepizotieepligușÉPOCĂEPOCÁLepodEPÓDĂepodic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL epocă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului epocă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1778 BV II, 227 / A: și epocă / V: înv epocăohă, îvr epocăohi / Plural: epocăoci, înv epocăoce / Etimologie: franceza époque, ngr ἐποχή] 1 Perioadă de timp în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, marcată de un eveniment istoric, cultural, științific etc. 2 despre costume, mobilier etc; îla De epocă Care este executat respectându-se stilul caracteristic unei anumite perioade din trecut. 3 Îe A face epocă A se impune la un moment dat sau a marca o modă. ÉPOCĂ epocăci forme 1 Perioadă de timp din dezvoltarea istorică a omenirii sau a universului, marcată de anumite evenimente importante sau caracterizată printr-o anumită stare de lucruri; eră. Epocăca bronzului. Într-o epocă de un secol. O nouă epocă în istoria omenirii. Epocă copilăriei. |
GRAMATICA cuvântului epocă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului epocă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul epocă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE epocă? Vezi cuvântul epocă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul epocă?[ e-po-că ] Se pare că cuvântul epocă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL epocă Inţelegi mai uşor cuvântul epocă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Costum de epocă = îmbrăcăminte caracteristică unei perioade din trecut Prin exagerare A face epocă = a atrage atenția, a face vîlvă, a se impune la un moment dat A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă ♦ a face epoca = a se impune la un anumit moment, a lăsa o amintire durabilă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL epocă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trăi ca viermele în hrean sau în rădăcina hreanului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul epocă are forma: époci
