 | as |
|
| Epitet [ e-pi-tet ] VEZI SINONIME PENTRU epitet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului epitet în mai multe dicționareDefinițiile pentru epitet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITÉT, epitete, substantiv neutru Determinant expresiv (mai ales adjectiv) pus pe lîngă un substantiv. Nu poate să fie vorba... de acești înjghebători de rime și de epitete furate, cînd vorbim despre adevărați poeți. GHEREA, ST. Hristos I 148. [La Eminescu] cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. 239. Bahluiul a avut onoarea a fi cîntat în versuri de poetul Alecsandri, ce-i dete epitetul de lăcaș al broaștelor. BOLINTINEANU, O. 276. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru epitet: epitet sn [Atestat: URECHE, LET. I, 146/25 / V: (îvr) epiteton, epiteta substantiv feminin / S și: (înv) epitettheepitet / Plural: epitete și (înv) epiteturi / Etimologie: franceza épithète, ngr ἐπίθετον] 1 Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. 2 Figură de stil realizată printr-un determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITÉT, epitete, substantiv neutru Determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective. ♦ Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. – Din limba franceza épithète, latina epitheton. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITÉT, epitete, substantiv neutru Determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective. ♦ Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. – Din limba franceza épithète, latina epitheton. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITÉT substantiv neutru (literar) Cuvânt așezat lângă un substantiv pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanțat. ♦ Calificativ. [plural -te (rar) -turi. / < limba franceza épithète, italiana epiteto, conform greacă epitheton – adăugat]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITÉT substantiv neutru figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanțat. • calificativ. (< limba franceza épithète, latina epithetum, greacă epitheton) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITÉT epitete n. 1) Cuvânt lămuritor cu funcție expresivă, care determină un substantiv sau un verb. 2) Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. /<fr. épithète, latina epitheton Forme diferite ale cuvantului epitet: epitete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITÉT, epitete, substantiv neutru Determinant expresiv, de obicei cu funcțiune de adjectiv, pus pe lângă un substantiv. – în franceză épithète (neologism din limba latină epitheton). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru epitet: epitet n. vorbă ce servă a califica. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru epitet: epitét substantiv neutru, plural epitéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru epitet: epitét substantiv neutru, plural epitéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EPITET: EPITET substantiv calificativ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPITET' epiteorisieepiteorisireepiteorisitEPITERMÁLEPITÉTepitetaEPITÉTICepitetonEPITÉZĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EPITET Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului epitet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 146/25 / V: îvr epiteton, epiteta substantiv feminin / S și: înv epitettheepitet / Plural: epitete și înv epiteturi / Etimologie: franceza épithète, ngr ἐπίθετον] 1 Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. EPITÉT epitete n. |
GRAMATICA cuvântului EPITET? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului epitet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EPITET poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE epitet? Vezi cuvântul epitet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul epitet?[ e-pi-tet ] Se pare că cuvântul epitet are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EPITET |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ axa lumii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul epitet are forma: epitéte
