 | as |
|
| Epiloga [ e-pi-lo-ga ] VEZI SINONIME PENTRU epiloga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului epiloga în mai multe dicționareDefinițiile pentru epiloga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a epiloga (forma la infinitiv) A epiloga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPILOGA: EPILOGÁ, epiloghez, verb I. tranzitiv (Rar) A termina, a încheia. Mascarada fusese prea mare, ca să poată fi epilogată așa de simplu. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 287. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru epiloga: epiloga verb tranzitiv: [Atestat: G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II, 287 / prezentul indicativ: epilogaghez / Etimologie: franceza épiloguer] (Rar) 1 A încheia. 2 (Irn) A găsi de spus ceva în plus la orice. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPILOGA: EPILOGÁ, epiloghez, verb I. tranzitiv (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din limba franceza épiloguer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPILOGA: EPILOGÁ, epiloghez, verb I. tranzitiv (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din limba franceza épiloguer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPILOGA: EPILOGÁ verb I. trecut (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< limba franceza épiloguer, italiana epilogare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPILOGA: EPILOGÁ verb trecut a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< limba franceza épiloguer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru epiloga: epilogá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu epiloghéz, persoana a treia singular: el / ea și plural epilogheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru epiloga: epiloga verb vezi ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru epiloga: epilogá (a epiloga) (rar) verb, indicativ prezent 3 epilogheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPILOGA' epilipsieepilisieEPILOBIUMEPILÓGEPILOGÁEPILOGÁLepilogareepilogatepilogísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL epiloga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului epiloga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despre II, 287 / prezentul indicativ: epilogaghez / Etimologie: franceza épiloguer] Rar 1 A încheia. Epilogá a epiloga rar verb, indicativ prezent 3 epilogheáză. |
GRAMATICA cuvântului epiloga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului epiloga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul epiloga poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE epiloga? Vezi cuvântul epiloga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul epiloga?[ e-pi-lo-ga ] Se pare că cuvântul epiloga are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL epiloga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din umbră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul epiloga se conjugă: ei ele epilogheáză
