 | as |
|
| Epigon [ e-pi-gon ] VEZI SINONIME PENTRU epigon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului epigon în mai multe dicționareDefinițiile pentru epigon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru epigon: epigon substantiv masculin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 302 / Plural: epigoni / Etimologie: franceza épigone, ger Epigone] 1 Descendent (inferior predecesorilor). 2-3 (Spc; fig) Denumire pentru artiști de valoare minoră, care apar în perioada de declin a unui curent (artistic), sau care imită mijloacele de expresie specifice unui mare creator. 4 (Rar; fig) Urmaș. 5 (În mitologia greacă) Nume purtat de fiecare dintre fiii celor șapte comandanți din Argos, asediatori ai Tebei, care făcând o a doua expediție, au reușit să cucerească cetatea. 6 (Lpl) Nume dat succesorilor lui Alexandru Macedon, care au purtat între ei războaie îndelungate pentru împărțirea imperiului acestuia. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EPIGÓN: EPIGÓN substantiv masculin 1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei. • diadoh. 2. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. 3. (biologie) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă. (< germana Epigone, limba franceza épigone, latina epigonus, greacă epigonos) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EPIGÓN: EPIGÓN substantiv masculin 1. Denumire dată fiilor celor șapte comandanți care au pierit la asediul Tebei. ♦ Diadoh. 2. (Adesea ironic) Descendent, urmaș (inferior predecesorilor); scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. [< limba franceza épigone, italiana epigono, conform greacă epigonos – descendent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru epigon: *epigón m. (vgr. epí-gonos, născut pe urmă). mitologie Eroŭ din număru celor care aŭ făcut a doŭa expedițiune contra Tebeĭ, fiiĭ celor șapte căpiteniĭ care aŭ făcut-o pe cea dintîĭ. figurat Urmaș maĭ puțin ilustru al unor părințĭ iluștri. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EPIGÓN: EPIGÓN, epigoni, substantiv masculin Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germana Epigone, limba franceza épigone. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EPIGÓN: EPIGÓN, epigoni, substantiv masculin Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. ♦ Urmaș, succesor (lipsit de valoare). – Din germana Epigone, limba franceza épigone. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EPIGÓN: EPIGÓN, epigoni, substantiv masculin (Adesea ironic și depreciativ) Urmaș, succesor (inferior predecesorilor). Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi. EMINESCU, O. I 35. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EPIGÓN: EPIGÓN epigoni m. Succesor al unor predecesori iluștri (scriitori sau artiști), care imită fără spirit creator ideile și metodele acestora. /<lat. epigonus Forme diferite ale cuvantului epigon: epigoni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru epigon: epigón substantiv masculin, plural epigóni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru epigon: epigón substantiv masculin, plural epigóni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EPIGON' epigloteepiglóticEPIGLOTÍTĂEPIGNÁTEPIGÓNepigonálepigonátepigonátionepigonatiu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL epigon Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului epigon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Epigon substantiv masculin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 302 / Plural: epigoni / Etimologie: franceza épigone, ger Epigone] 1 Descendent inferior predecesorilor. EPIGÓN epigoni m. |
GRAMATICA cuvântului epigon? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului epigon. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul epigon poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE epigon? Vezi cuvântul epigon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul epigon?[ e-pi-gon ] Se pare că cuvântul epigon are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vârî pe cineva de viu în groapă sau în mormânt, în pământ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul epigon are forma: epigóni
