eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție eocen


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Eocen [ eo-cen ]
VEZI SINONIME PENTRU eocen PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului eocen în mai multe dicționare

Definițiile pentru eocen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eocen:
eocen, eocenă [Atestat: BARCIANU / P: e-oeocen / Plural: eoceni, eocene / Etimologie: franceza éocène] 1 sn Epocă geologică din prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2 sn Serie de straturi geologice din eocen (1). 3 a Care aparține eocenului (1) Si: eocenic (1). 4 a Care se referă la eocen (5) Si: eocenic (2). 5 a Care datează din eocen (6) Si: eocenic (3). 6 a Care este caracteristic eocenului (1) Si: eocenic (4). corectată
Forme diferite ale cuvantului eocen: eocenă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EOCEN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EOCEN:
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, substantiv neutru

1. substantiv neutru Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor.

2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [ pronunție: e-o-]

– Din limba franceza éocène.
Forme diferite ale cuvantului eocen: eocen-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EOCEN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EOCEN:
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, substantiv neutru

1. substantiv neutru Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor.

2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [ pronunție: e-o-]

– Din limba franceza éocène.
Forme diferite ale cuvantului eocen: eocen-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EOCEN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EOCEN:
EOCÉN substantiv neutru Epocă geologică cuprinsă în partea inferioară a perioadei paleogene, caracterizată prin dezvoltarea numuliților; numulitic. Maimuțele apar la sfîrșitul eocenului.

– Pronunțat: e-o-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

eocen
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eocen:
*eocén, -ă adjectiv (vgr. eós, auroră, și kainós, recent. vezi mio-cen). geologie Se zice despre stratu cel maĭ vechĭ din terenu terțiar. substantiv neutru Maĭmuțele apar la finele eocenuluĭ.
Forme diferite ale cuvantului eocen: eocen-ă eocen-ă curcu

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

EOCEN
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EOCEN:
EOCÉN substantiv neutru Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adjectiv Care aparține acestei epoci. [pronume e-o-. / < limba franceza eocène, conform greacă eos

– auroră, kainos

– recent].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EOCEN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EOCEN:
EOCÉN n. Epoca a doua a perioadei paleogene, caracterizată prin anumite specii de numuliți, gasteropode, echinide și mamifere. /<fr. éocene
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

EOCEN
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EOCEN:
EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, adjectiv, substantiv neutru (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din limba franceza éocène)
Forme diferite ale cuvantului eocen: eocen-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

eocen
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eocen:
eocén adjectiv masculin (silabe e-o-), plural eocéni; forme singular eocénă, plural eocéne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

eocen
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eocen:
eocen a. și n. geologie se zice de grupul cel mai vechiu al terenurilor.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

eocen
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eocen:
eocén1 (e-o-) adjectiv masculin, plural eocéni; forme eocénă, plural eocéne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

eocen
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eocen:
eocén substantiv neutru (silabe e-o-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

eocen
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eocen:
eocén2 (e-o-) substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'EOCEN'
enzurăEOANTRÓPeobiogenézăEOCAMBRIÁNEOCÉNeocenicEodoc/aEofimiaeogeneză

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eocen
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eocen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Eocen, eocenă [Atestat: BARCIANU / P: e-oeocen / Plural: eoceni, eocene / Etimologie: franceza éocène] 1 sn Epocă geologică din prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor.

GRAMATICA cuvântului eocen?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eocen.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eocen poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul eocen sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE eocen?
Vezi cuvântul eocen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eocen?
[ eo-cen ]
Se pare că cuvântul eocen are două silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i muta cuiva fălcile sau căpriorii?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
olenus
modificarea orientării anumitor nuclee atomice plasate în câmp magnetic static, atunci când sunt supuse acțiunii unui alt doilea câmp electromagnetic oscilator
a-i trage cuiva o palmă cu putere, a lovi peste obraz
produs farmaceutic folosit ca purgativ
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app