|
Enumerație [ e-nu-me-ra-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU enumerație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului enumeratie în mai multe dicționareDefinițiile pentru enumeratie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru enumerație: enumerație substantiv feminin [Atestat: CR (1830), 373 / V: (rar) enumeratieiune, (înv) enumeratierăciune, enumeratiemărenumeratie, numerație / Plural: enumeratieii, (înv) enumeratierății, enumeratieiuni / Etimologie: franceza énumération, lat enumeratio, -ionis] 1-2 Enumerare (1-2). 3 Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte, amănunte privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 4 (Înv) Parte a unui discurs care precedă tema și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ENUMERAȚIE: ENUMERÁȚIE substantiv feminin 1. ((livresc)) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. [Gen. -iei. / conform limba franceza énumération, latina enumeratio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ENUMERAȚIE: ENUMERÁȚIE, enumerații, substantiv feminin 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (învechit) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. – Din limba franceza énumération, latina enumeratio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ENUMERAȚIE: ENUMERÁȚIE substantiv feminin 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. (< limba franceza énumération, latina enumeratio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ENUMERAȚIE: ENUMERÁȚIE, enumerații, substantiv feminin 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (învechit) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din limba franceza énumération, latina enumeratio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ENUMERAȚIE: ENUMERÁȚIE, enumerații, substantiv feminin (Rar) 1. Enumerare. 2. Figură de stil constînd în înșirarea unor argumente, fapte, amănunte referitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Învechit) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ENUMERAȚIE: ENUMERÁȚIE enumeratiei forme 1) vezi A ENUMERA. 2) Figură de stil, constând în numirea consecutivă a unor argumente și fapte referitoare la aceeași împrejurare sau la aceeași temă, pentru a reda ceva cu mai multă forță de convingere. /<fr. énumération, latina enumeratio, enumeratieonis Forme diferite ale cuvantului enumeratie: enumeratiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru enumerație: enumeráție (-ți-e) substantiv feminin, articulat enumeráția (-ți-a), genitiv dativ articulat enumeráției; plural enumeráții, articulat enumeráțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ENUMERAȚIE: ENUMERAȚIE substantiv enumerare, înșirare, înșiruire. (O enumeratie completă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru enumerație: enumeráție substantiv feminin → numerație Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ENUMERATIE' enumerábilenumerăciuneENUMERÁREenumeratENUMERÁȚIEenumerațiúneENUMERATÍVenunciaenunciare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ENUMERAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului enumeraţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Enumerație substantiv feminin [Atestat: CR 1830, 373 / V: rar enumeraȚieiune, înv enumeraȚierăciune, enumeraȚiemărenumeraȚie, numerație / Plural: enumeraȚieii, înv enumeraȚierății, enumeraȚieiuni / Etimologie: franceza énumération, lat enumeratio, -ionis] 1-2 Enumerare 1-2. ENUMERÁȚIE enumeraȚiei forme 1 vezi A ENUMERA. énumération, latina enumeratio, enumeraȚieonis. O enumeraȚie completă. |
GRAMATICA cuvântului ENUMERAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului enumeraţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ENUMERAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE enumerație? Vezi cuvântul enumerație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul enumerație?[ e-nu-me-ra-ți-e ] Se pare că cuvântul enumerație are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ENUMERAȚIE |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie sub auspiciile cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|