Definiție empireu

Cautăm definiția cuvântului empireu în mai multe dicționare

Definițiile pentru empireu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru empireu:
empireu, empireuee [Atestat: HELIADE, O. I, 114/ V: (îvr) empireupuriu sn / S și: (rar) empyreu / Plural: (rar) empireuee / Etimologie: franceza empyré, it empireo, ngr έμπνριος] 1 sn (În mitologia greco- romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești unde se afla locașul zeilor și al focului etern. 2 sn Reședința zeilor. 3 sn (Liv; pex) Locașul celor fericiți Si: cer. 4 a (Îs) Grădinile empireuee Câmpiile Elizee.[1]
Forme diferite ale cuvantului empireu: empireuee
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EMPIREU

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMPIREU:
EMPIRÉU substantiv neutru

1. (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde își aveau lăcașul zeii; reședința zeilor.

2. (În Evul Mediu; în teologia creștină) Al șaptelea cer, lăcașul lui Dumnezeu și al sufletelor celor mântuiți.

– Din limba franceza empyrée, italiana empireo.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

empireu

Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru empireu:
empiréu substantiv neutru

1. (În cosmologia greco-romană) Ultima sferă cerească, de foc; partea cea mai înaltă a cerului, unde își aveau lăcașul zeii.

2. (În mitologia creștină medievală) Al șaptelea cer, sălașul lui Dumnezeu și al sufletelor celor mântuiți.

– Din limba franceza empyrée.
Definiție sursă: Dicționar religios

EMPIREU

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMPIREU:
EMPIRÉU substantiv neutru

1. partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor.

2. (poet.) bolta cerului, firmament. (< limba franceza empyrée, greacă empyrios, italiana empireo)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EMPIREU

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMPIREU:
EMPIRÉU substantiv neutru (În mitologia greco-romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde se credea că se află locașul zeilor; reședința zeilor.

– Din limba franceza empyrée, italiana empireo.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EMPIREU

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EMPIREU:
EMPIRÉU substantiv neutru Partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor. [pronume -reu. / conform limba franceza empyrée, italiana empireo, greacă empyrios

– înfocat].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EMPIREU

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMPIREU:
EMPIRÉU substantiv neutru (În mitologia clasică) Partea cea mai de sus a bolții cerești, unde se credea că se află lăcașul zeilor.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

empireu

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru empireu:
empireu n.

1. partea cea mai înaltă a cerului;

2. (poetic) cerul;

3. locașul fericiților.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

empireu

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru empireu:
empiréu substantiv neutru, articulat empiréul
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

empireu

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru empireu:
empiréu substantiv neutru, articulat empiréul
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'EMPIREU'

empiemă EMPIOCÉL empíre empireic EMPIRÉU empireumă empireumatic empirevmatic empíric

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL empireu

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului empireu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Empireu, empireuee [Atestat: HELIADE, O.

I, 114/ V: îvr empireupuriu sn / S și: rar empyreu / Plural: rar empireuee / Etimologie: franceza empyré, it empireo, ngr έμπνριος] 1 sn În mitologia greco- romană Partea cea mai de sus a bolții cerești unde se afla locașul zeilor și al focului etern.

4 a Îs Grădinile empireuee Câmpiile Elizee.

GRAMATICA cuvântului empireu?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului empireu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul empireu poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul empireu sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

VEZI PLURALUL pentru empireu la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE empireu?

Vezi cuvântul empireu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul empireu?

[ em-pi-reu ]
Se pare că cuvântul empireu are trei silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Carne?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății
cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul
a se îngrășa
a-l bate tare, rău pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?