eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție emerge


GRAMATICĂSILABE
Emerge [ e-mer-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU emerge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului emerge în mai multe dicționare

Definițiile pentru emerge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a emerge
Verbul: a emerge (forma la infinitiv)
A emerge conjugat la timpul prezent:
  • eu -
  • tu -
  • el ea emerge
  • noi -
  • voi -
  • ei ele emerg
VEZI VERBUL a emerge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EMERGE:
EMÉRGE verb intr.

1. (despre corpuri, radiații) a ieși, a țâșni la suprafață din apă.

2. (figurat) a apărea, a se arăta; a se manifesta. (< limba franceza émerger, latina emergere)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

emerge
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru emerge:
emérge (-g, emérs), verb

– A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. latina emergere (secolul XIX).

– derivat emergent, adjectiv; emergență, substantiv feminin; emersiune, substantiv feminin, din latina
Forme diferite ale cuvantului emerge: emerge-g emérs
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

EMERGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMERGE:
EMÉRGE, persoană 3 emérge, verb

III. intranzitiv (fizică; despre corpuri, radiații etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat.

– Din limba franceza émerger.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

emerge
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emerge:
emerge vi [Atestat: MARIN, forme 448 / prezentul indicativ: 3 emerge / Etimologie: lat emergere, franceza émerger] (Fiz; despre radiații) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EMERGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMERGE:
EMÉRGE, persoană 3 emérge, verb

III. intranzitiv (fizică; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii.

– Din limba franceza émerger.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

emerge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emerge:
emérge verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea emérge
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'EMERGE'
emendatóremendatoriuEMÉRemérgEMÉRGEEMERGÉNTEMERGÉNȚĂemergențieEMERÍ

GRAMATICA cuvântului emerge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emerge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul emerge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul emerge sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE emerge?
Vezi cuvântul emerge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emerge?
[ e-mer-ge ]
Se pare că cuvântul emerge are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în sau cu fel și chip sau chipuri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
în amurg
a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
în tot felul, în toate modalitățile posibile
a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app