 | as |
|
| Emanare [ e-ma-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU emanare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului emanare în mai multe dicționareDefinițiile pentru emanare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru emanare: emanare substantiv feminin [Atestat: BARIȚIU, P. A. III, 55 / Plural: emanarenări / Etimologie: emana] 1 Provenire a hotărârilor, actelor, documentelor, legilor etc Si: emanat1 (1). 2 (Înv) Izvorâre. 3 Degajare a mirosurilor, gazelor, căldurii etc Si: emanat1 (3). 4 Răspândire a mirosurilor, gazelor, căldurii etc. în mediul înconjurător Si: emanat1 (4). 5 Emitere (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EMANARE: EMANARE s. 1. degajare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspîndire, (învechit) răsfugare. (emanare de gaze de la sobă.) 2. degajare, dezvoltare, emanație, producere, radiere. (emanare de căldură.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EMANARE: EMANÁRE, emanări, substantiv feminin Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – vezi emana. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EMANARE: EMANÁRE, emanări, substantiv feminin Acțiunea de a emana și rezultatul ei. – vezi emana. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EMANARE: EMANÁRE, emanări, substantiv feminin Acțiunea de a emana (1). Emanarea unor gaze. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru emanare: emanáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat emanării; plural emanări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru emanare: emanáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat emanắrii; plural emanắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EMANARE' emalumentemánEMANÁemănăciuneEMANÁREEMANÁTEMANÁȚIEEMANAȚIONÍSMEMANATÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EMANARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului emanare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 55 / Plural: emanarenări / Etimologie: emana] 1 Provenire a hotărârilor, actelor, documentelor, legilor etc Si: emanat1 1. Emanare de gaze de la sobă. Emanare de căldură. |
GRAMATICA cuvântului EMANARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului emanare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EMANARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE emanare? Vezi cuvântul emanare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul emanare?[ e-ma-na-re ] Se pare că cuvântul emanare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EMANARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și reveni în fire sau în sine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul emanare are forma: emanări
