 | as |
|
| Elocvență [ e-loc-ven-ță ] VEZI SINONIME PENTRU elocvență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului elocventa în mai multe dicționareDefinițiile pentru elocventa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru elocvență: elocvență substantiv feminin [Atestat: VĂCĂRESCUL, I. II, 18v/1 / V: elocventacenelocventa, elocventacinelocventa, (înv) elocventacueelocventa, elocventacuenție (S și: elocventaounelocventa), elocventacuinelocventa (S și: elocventaounelocventa), elocventație / Plural: elocventațe / Etimologie: franceza éloquence, it eloquenza, lat eloquentia] 1 Însușire sau talent de a convinge sau de a emoționa prin vorbe Si: expresivitate. 2 Forță de convingere. 3 (Pex; îe) elocventața ochilor, elocventa mimicii etc. Putere de convingere a expresiei feței sau mimicii. 4 (Pex) Dovadă de netăgăduit. 5 (Îlav) Cu elocventa Elocvent (4). 6 (Asr; liv) Retorică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELOCVENȚĂ: ELOCVÉNȚĂ substantiv feminin Talent, iscusință de a vorbi frumos, convingător. Redactori care lăudați Pe unii dintre candidați, Ce proștilor le dați virtuți Și elocvență celor muți. ALEXANDRESCU, P. 171. ♦ Putere expresivă, calitate de a exprima ceva în mod sugestiv. Mimică de o elocvență deosebită. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELOCVENȚĂ: ELOCVÉNȚĂ forme 1) Caracter elocvent. A avea multă elocventa. 2) Arta de a convinge și de a influența prin limbaj. elocventa politică. 3) Expresivitate sugestivă. elocventaa mimicii. [G.-D. elocvenței] /<fr. éloquence, latina eloquentia Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELOCVENȚĂ: ELOCVÉNȚĂ substantiv feminin Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Variante: (învechit) elocínță substantiv feminin] – Din limba franceza éloquence, latina eloquentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELOCVENȚĂ: ELOCVÉNȚĂ substantiv feminin Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Variante: (învechit) elocínță substantiv feminin] – Din limba franceza éloquence, latina eloquentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ELOCVENȚĂ: ELOCVENȚĂ s. 1. oratorie, retorică, (învechit) limbuție, ritorie. (Își însușește arta elocventa.) 2. expresivitate, plasticitate, pregnanță, sugestivitate. (elocventa satirei sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELOCVENȚĂ: ELOCVÉNȚĂ substantiv feminin însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință. • expresivitate. (< limba franceza éloquence, latina eloquentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELOCVENȚĂ: ELOCVÉNȚĂ substantiv feminin Talent, arta de a vorbi frumos; elocință. ♦ Expresivitate, exprimare sugestivă. [conform italiana eloquenza, latina eloquentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru elocvență: elocvență forme arta, talentul de a vorbi bine, de a convinge și înduioșa. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elocvență: elocvénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat elocvénței Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elocvență: elocvénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat elocvénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELOCVENTA' elocuințăelocuțieELOCUȚIÚNEELOCVÉNTELOCVÉNȚĂelocvențieELODEAelodiconELODIÓN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL elocvență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elocvență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 18v/1 / V: elocvențăcenelocvență, elocvențăcinelocvență, înv elocvențăcueelocvență, elocvențăcuenție S și: elocvențăounelocvență, elocvențăcuinelocvență S și: elocvențăounelocvență, elocvențăție / Plural: elocvențățe / Etimologie: franceza éloquence, it eloquenza, lat eloquentia] 1 Însușire sau talent de a convinge sau de a emoționa prin vorbe Si: expresivitate. 3 Pex; îe elocvențăța ochilor, elocvență mimicii etc. 5 Îlav Cu elocvență Elocvent 4. A avea multă elocvență. Elocvență politică. Elocvențăa mimicii. Își însușește arta elocvență. Elocvență satirei sale. |
GRAMATICA cuvântului elocvență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elocvență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul elocvență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE elocvență? Vezi cuvântul elocvență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elocvență?[ e-loc-ven-ță ] Se pare că cuvântul elocvență are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL elocvență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a da înapoi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
