 | as |
|
| Elocvent [ e-loc-vent ] VEZI SINONIME PENTRU elocvent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului elocvent în mai multe dicționareDefinițiile pentru elocvent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELOCVENT: ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adjectiv 1. (Despre persoane) Care are darul de a expune, de a prezenta un subiect în chip frumos și convingător. Orator elocvent. • Irena refuză să privească tabloul pe care i-l apropia de privire această fată elocventă. CAMIL PETRESCU, N. 171. 2. (Despre lucruri, acțiuni) Care spune mult, plin de înțeles, demonstrativ, expresiv, semnificativ. Gest elocvent. Privire elocventă. ▭ Presărat cu cetăți vechi în ruină și cu turle de biserici ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele... sub semnul acestor străvechi și elocvente construcții. BOGZA, C. O. 9. Dădea din mîni, cu o elocventă artă a gestului. C. PETRESCU, C. vezi 53. • (Adverbial) Trecînd pe lîngă tot ceea ce, atît de elocvent, viitorul și trecutul îngrămădesc pe malurile lui, Oltul își mînă mereu apele. BOGZA, C. O. 204. Forme diferite ale cuvantului elocvent: elocvent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru elocvent: elocvent, elocventă [Atestat: IORGOVICI, O. VII/7 / V: elocventcente, elocventcint, elocventcinte, elocventcueelocvent (S și: elocventoqueelocvent), elocventcuint / Plural: elocventnți, elocvente / Etimologie: franceza éloquent, it eloquente, lat eloquens, -tis] 1-2 smf, a (Persoană) care are darul de a expune frumos și convingător. 3 a (despre privire, mimică etc.) Care exprimă cu claritate ceva. 4-5 av, a (despre manifestări, acțiuni ale oamenilor) (În mod) expresiv și convingător. 6 a (despre creații artistice) Care exprimă cu claritate un anumit mesaj. corectată Forme diferite ale cuvantului elocvent: elocventă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ELOCVENT: ELOCVENT adjectiv 1. concludent, convingător, decisiv, edificator, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (învechit) înduplecător. (Un exemplu elocvent.) 2. (învechit) limbut, slovesnic. (Un om elocvent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELOCVENT: ELOCVÉNT1 elocventtă (elocventți, elocventte) 1) Care vorbește frumos și convingător. Orator elocvent. 2) Care vorbește de la sine (fără a fi exprimat în cuvinte); cu semnificație vădită; semnificativ; grăitor. Gest elocvent. /<fr. éloquent, latina eloquens, elocventntis Forme diferite ale cuvantului elocvent: elocventtă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELOCVENT: ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adjectiv Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din limba franceza éloquent, latina eloquens, -ntis.[1] Forme diferite ale cuvantului elocvent: elocvent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELOCVENT: ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adjectiv Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din limba franceza éloquent, latina eloquens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului elocvent: elocvent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELOCVENT, -Ă: ELOCVÉNT, -Ă adjectiv 1. Care vorbește frumos și convingător. 2. Plin de conținut, expresiv, demonstrativ. [Variante elocuent, -ă adjectiv / conform italiana eloquente, latina eloquens < eloqui – a vorbi]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELOCVENT: ELOCVÉNT, -Ă adjectiv 1. care vorbește frumos și convingător; concludent, edificator. 2. (și adverb) plin de înțeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ. (< limba franceza éloquent, latina eloquens) Forme diferite ale cuvantului elocvent: elocvent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru elocvent: elocvent a. 1. care vorbește bine; 2. figurat convingător: cifrele sunt destul de elocvente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELOCVENT: ELOCVÉNT2 adverb Cu semnificație vădită. /<fr. éloquent, latina eloquens, elocventntis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elocvent: elocvént adjectiv masculin, plural elocvénți; forme singular elocvéntă, plural elocvénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elocvent: elocvént adjectiv masculin, plural elocvénți; forme elocvéntă, plural elocvénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Elocvent: Elocvent ≠ neelocvent Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELOCVENT' elocuintelocuințăelocuțieELOCUȚIÚNEELOCVÉNTELOCVÉNȚĂelocvențieELODEAelodicon |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Elocvent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elocvent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Elocvent, elocventă [Atestat: IORGOVICI, O. VII/7 / V: elocventcente, elocventcint, elocventcinte, elocventcueelocvent S și: elocventoqueelocvent, elocventcuint / Plural: elocventnți, elocvente / Etimologie: franceza éloquent, it eloquente, lat eloquens, -tis] 1-2 smf, a Persoană care are darul de a expune frumos și convingător. Un exemplu elocvent. Un om elocvent. ELOCVÉNT1 elocventtă elocventți, elocventte 1 Care vorbește frumos și convingător. Orator elocvent. Gest elocvent. éloquent, latina eloquens, elocventntis. éloquent, latina eloquens, elocventntis. Un om elocvent. |
GRAMATICA cuvântului Elocvent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elocvent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Elocvent poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE elocvent? Vezi cuvântul elocvent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elocvent?[ e-loc-vent ] Se pare că cuvântul elocvent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Elocvent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: frag de-câmp?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
