 | as |
|
| Elocuțiune [ e-lo-cu-ți-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU elocuțiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului elocutiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru elocutiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru elocuțiune: elocuțiune substantiv feminin [Atestat: MARCOVICI, R. 137/19 / V: elocutiunecuție, (îvr) elocutiuneuciune / P: elocutiuneți-uelocutiune / Plural: elocutiuneni / Etimologie: franceza élocution, it elocuzione, lat elocutio, -onis] (Liv) 1 Parte a retoricii care se ocupă cu problemele de stil. 2 Alegere și ordonare a cuvintelor într-un discurs (în scopul obținerii unei exprimări artistice). 3 Mod de a exprima gândirea prin cuvinte. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELOCUȚIUNE: ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, substantiv feminin 1. Mod de a exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza élocution, latina elocutio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELOCUȚIUNE: ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, substantiv feminin 1. Mod de a exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza élocution, latina elocutio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELOCUȚIUNE: ELOCUȚIÚNE substantiv feminin 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (retoric) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [pronume -ți-u-. / conform latina elocutio, limba franceza élocution]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELOCUȚIUNE: ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, substantiv feminin 1. Mod de a exprima gîndirea prin cuvinte; stil. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs, pentru o exprimare artistică. 2. Parte a retoricii care tratează despre stil. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELOCUȚIUNE: ELOCUȚIÚNE substantiv feminin 1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. • alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. parte a retoricii care tratează problemele de stil. (< limba franceza élocution, latina elocutio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELOCUȚIUNE: ELOCUȚIÚNE elocutiunei forme 1) Mod de exprimare a gândurilor (a ideilor) prin cuvinte. 2) Parte a retoricii care tratează probleme de stil. /<fr. élocution, latina elocutio, elocutiuneonis Forme diferite ale cuvantului elocutiune: elocutiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru elocuțiune: *elocuțiúne forme (latina elocútio, -ónis). Modu de a te exprima: elocuțiune ușoară. Acea parte a retoriciĭ care conține regulele stiluluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elocuțiune: elocuțiúne (mod de a exprima gândirea prin cuvinte) substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat elocuțiúnii; plural elocuțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elocuțiune: elocuțiúne (mod de exprimare, parte a retoricii) (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat elocuțiúnii; plural elocuțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELOCUTIUNE' elocuențieelocuintelocuințăelocuțieELOCUȚIÚNEELOCVÉNTELOCVÉNȚĂelocvențieELODEA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL elocuțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elocuțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 137/19 / V: elocuțiunecuție, îvr elocuțiuneuciune / P: elocuțiuneți-uelocuțiune / Plural: elocuțiuneni / Etimologie: franceza élocution, it elocuzione, lat elocutio, -onis] Liv 1 Parte a retoricii care se ocupă cu problemele de stil. ELOCUȚIÚNE elocuțiunei forme 1 Mod de exprimare a gândurilor a ideilor prin cuvinte. élocution, latina elocutio, elocuțiuneonis. |
GRAMATICA cuvântului elocuțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elocuțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul elocuțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE elocuțiune? Vezi cuvântul elocuțiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elocuțiune?[ e-lo-cu-ți-u-ne ] Se pare că cuvântul elocuțiune are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A umbla cu opinci de fier?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul elocuțiune are forma: elocuțiúni
