 | as |
|
| Electrotehnic [ e-lec-tro-teh-nic ] VEZI SINONIME PENTRU electrotehnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului electrotehnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru electrotehnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru electrotehnic: electrotehnic, electrotehnică [Atestat: LEG. economie plural 78 / V: (rar) electrotehnicecnelectrotehnic / Plural: electrotehnicici, electrotehnicice / Etimologie: franceza électrotechnique] 1 substantiv feminin Știință care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicațiilor lor tehnice. 2 substantiv feminin Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 3-4 a Care aparține electrotehnicii (1-2). 5-6 a Privitor la electrotehnică (1-2). 7-8 Specific electrotehnicii (1-2). 9 a Privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. Forme diferite ale cuvantului electrotehnic: electrotehnică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELECTROTEHNIC: ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din limba franceza électrotechnique. Forme diferite ale cuvantului electrotehnic: electrotehnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELECTROTEHNIC: ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -ce, substantiv feminin, adjectiv 1. S. forme Ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv. 2. Adj. Care aparține electrotehnicii (1), privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. – Din limba franceza électrotechnique. Forme diferite ale cuvantului electrotehnic: electrotehnic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELECTROTEHNIC: ELECTROTÉHNIC, -Ă, electrotehnici, -e, adjectiv De electrotehnică, privitor la aplicarea tehnică a fenomenelor electrice și magnetice. Astăzi, datorită ajutorului frățesc și dezinteresat al Uniunii Sovietice, colaborării strînse cu țările de democrație populară, precum și investițiilor masive făcute de guvern, avem o industrie electrotehnică proprie. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2458. Forme diferite ale cuvantului electrotehnic: electrotehnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTROTEHNIC: ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adjectiv referitor la electrotehnică. II. substantiv feminin 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< limba franceza électrotechnique) Forme diferite ale cuvantului electrotehnic: electrotehnic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELECTROTEHNIC: ELECTROTÉHNIC electrotehniccă (electrotehnicci, electrotehnicce) Care ține de electrotehnică; propriu electrotehnicii. /<fr. électrotechnique Forme diferite ale cuvantului electrotehnic: electrotehniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru electrotehnic: electrotéhnic adjectiv masculin, plural electrotéhnici; forme electrotéhnică, plural electrotéhnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTROTEHNIC: ELECTROTÉHNIC, -Ă adjectiv Referitor la electrotehnică. [conform limba franceza électrotechnique]. Forme diferite ale cuvantului electrotehnic: electrotehnic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru electrotehnic: electrotéhnic adjectiv → tehnic Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELECTROTEHNIC' ELECTROSTIVUITORÍSTELECTROSTRICȚIÚNEELECTROSUDÚRĂelectrotécnicELECTROTÉHNICelectrotéhnicăelectrotehniciánelectrotehniciánăelectrotehníst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL electrotehnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului electrotehnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Electrotehnic, electrotehnică [Atestat: LEG. Economie plural 78 / V: rar electrotehnicecnelectrotehnic / Plural: electrotehnicici, electrotehnicice / Etimologie: franceza électrotechnique] 1 substantiv feminin Știință care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicațiilor lor tehnice. ELECTROTÉHNIC electrotehniccă electrotehnicci, electrotehnicce Care ține de electrotehnică; propriu electrotehnicii. |
GRAMATICA cuvântului electrotehnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului electrotehnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul electrotehnic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE electrotehnic? Vezi cuvântul electrotehnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul electrotehnic?[ e-lec-tro-teh-nic ] Se pare că cuvântul electrotehnic are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Complement circumstanțial de mod?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
