 | as |
|
| Elector [ e-lec-tor ] VEZI SINONIME PENTRU elector PE ESINONIME.COM definiția cuvântului elector în mai multe dicționareDefinițiile pentru elector din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELECTÓR: ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, substantiv masculin și forme 1. (În alegerile bazate pe vot indirect) Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva într-o adunare a unei colectivități mai mari sau în conducerea unei astfel de colectivități. ♦ (În Germania feudală) Principe sau arhiepiscop care făcea parte din colegiul care alegea pe împărat. Dintre cei șapte electori din secolul al XIV-lea, trei aparțineau bisericii. • (Adjectival) Principe elector. 2. (Peiorativ) Persoană care, în regimul burghezo-moșieresc, izbutea, prin diferite mijloace, să obțină (într-o circumscripție electorală) un mare număr de voturi pentru partidul sau mișcarea sa proprie. Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru elector: elector, electoroare [Atestat: NECULCE, L. 160 / V: (îvr) alelector substantiv masculin / Plural: electori, electoroare / Etimologie: lat elector, franceza électeur] 1 substantiv masculin (Înv) Fiecare dintre cei șapte (sau nouă) principi (laici și ecleziastici) care aveau dreptul de a alege pe împărat în vechiul Imperiu German. 2-3 smf, a (Persoană) care participă la alegeri (cu mandat din partea unui grup de oameni) Si: alegător. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care reușea să obțină un număr mare de voturi pentru partidul său. corectată Forme diferite ale cuvantului elector: electoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELECTÓR: ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, substantiv masculin, substantiv feminin 1. S. m. și forme Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (învechit) Persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. S. m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care alegea pe împărat. – Din limba franceza électeur, latina elector. Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELECTÓR: ELECTÓR, -OÁRE, electori, -oare, substantiv 1. S. m. și forme Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (învechit) Persoană care reușea să obțină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. S. m. (În Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop făcând parte din colegiul care îl alegea pe împărat. – Din limba franceza électeur, latina elector. Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELECTÓR: ELECTÓR electoroáre (electoróri, electoroáre) m. și forme 1) Persoană care participă la alegeri; persoană cu drept electiv; alegător. 2) (în Germania feudală) Principe sau prelat care avea dreptul să aleagă pe împărat. 3) (în trecut) Persoana care reușea să adune un anumit număr de voturi pentru partidul său. /<fr. électeur, latina elector, electororis Forme diferite ale cuvantului elector: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTÓR: ELECTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme 1. Persoană care are dreptul de a participa la o alegere. ♦ Fiecare dintre cei șapte principi care aveau dreptul de a-l alege pe împărat în Germania. 2. (peiorativ) Persoană care reușea în vechile regimuri să obțină foarte multe voturi prin diferite manevre. [< limba franceza électeur]. Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTÓR: ELECTÓR, -OÁRE I. substantiv masculin forme persoană care are dreptul de a participa la o alegere. II. substantiv masculin (în Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe împărat. (< limba franceza électeur) Forme diferite ale cuvantului elector: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru elector: *electór, -oáre adjectiv (latina elector). Alegător, care alege pe altu pin votu luĭ. Principe saŭ episcop chemat odinioară să concureze la alegerea împăratuluĭ Germaniiĭ. Forme diferite ale cuvantului elector: -oáre elector-ă electorcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru elector: elector m. od. principe german care avea dreptul de a alege pe împăratul Germaniei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru elector: electór substantiv masculin, plural electóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru elector: electór substantiv masculin, plural electóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELECTOR' ELECȚIÚNEELECTÍVELECTIVITÁTEelectoáreELECTÓRELECTORÁLelectoralísmelectoralístELECTORÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL elector Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului elector dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Elector, electoroare [Atestat: NECULCE, L. 160 / V: îvr alelector substantiv masculin / Plural: electori, electoroare / Etimologie: lat elector, franceza électeur] 1 substantiv masculin Înv Fiecare dintre cei șapte sau nouă principi laici și ecleziastici care aveau dreptul de a alege pe împărat în vechiul Imperiu German. ELECTÓR electoroáre electoróri, electoroáre m. électeur, latina elector, electororis. |
GRAMATICA cuvântului elector? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului elector. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul elector poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE elector? Vezi cuvântul elector desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul elector?[ e-lec-tor ] Se pare că cuvântul elector are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune ceva pe roate sau a merge ceva ca pe roate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul elector are forma: electóri
