 | as |
|
| Electiv [ e-lec-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU electiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului electiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru electiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru electiv: electiv, electivă a [Atestat: VÎRNAV, forme 26v/17 / Plural: electivi, elective / Etimologie: franceza électif, lat electivus, -a, -um] 1-2 (despre forme de guvernământ, funcții etc.) Care se bazează pe (sau se ocupă prin) alegeri. 3-4 (despre persoane) Care este numit într-o funcție (politică) (sau este destinat să îndeplinească o sarcină) prin alegeri. 5 Care se constituie prin alegeri. 6-7 Care se referă la alegeri sau la alegători. 8-9 Specific alegerilor sau alegătorilor. 10-11 Care are scopul sau dreptul de a alege Si: electoral2. 12 (Chm; înv; îs) Atracție (sau afinitate) electivă Proprietate a unui corp simplu de a descompune un corp compus pentru a se uni cu unul din elementele sale componente. Forme diferite ale cuvantului electiv: electivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ELECTIV: ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adjectiv Bazat pe alegere. Principiu electiv. ♦ Care are scopul sau dreptul de a alege. La 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă din Moldova a ales ca domnitor pe colonelul Alexandru Ion Cuza. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2878. Forme diferite ale cuvantului electiv: electiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTIV: ELECTÍV, -Ă adjectiv 1. bazat pe alegere. • care se face, se acordă prin alegere. 2. care procedează prin eliminare. (< limba franceza électif, latina electivus) Forme diferite ale cuvantului electiv: electiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru electiv: *electív, -ă adjectiv (latina electivus). Numit orĭ dat pin elecțiune: prezident electiv, coronă electivă. Compus din alegătorĭ: adunare electivă. Forme diferite ale cuvantului electiv: electiv-ă electiv-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru electiv: electiv a. 1. numit de electori: rege electiv; 2. dat prin elecțiune: funcțiuni elective; 3. compus din alegători: adunare electivă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ELECTIV: ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adjectiv Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din limba franceza électif, latina electivus. Forme diferite ale cuvantului electiv: electiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ELECTIV: ELECTÍV, -Ă, electivi, -e, adjectiv Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din limba franceza électif, latina electivus. Forme diferite ale cuvantului electiv: electiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ELECTIV: ELECTÍV electivă (electivi, elective) Care este numit sau conferit prin alegeri; bazat pe alegeri. Organ electiv. /<fr. électif, latina electivus Forme diferite ale cuvantului electiv: electivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ELECTIV: ELECTÍV, -Ă adjectiv Făcut prin alegere, bazat pe alegere. ♦ Care se dă, se acordă prin alegere. [< limba franceza électif]. Forme diferite ale cuvantului electiv: electiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru electiv: electív adjectiv masculin, plural electívi; forme singular electívă, plural electíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru electiv: electív adjectiv masculin, plural electívi; forme electívă, plural electíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ELECTIV' EleazarELEBÓRELÉCȚIEELECȚIÚNEELECTÍVELECTIVITÁTEelectoáreELECTÓRELECTORÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL electiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului electiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Electiv, electivă a [Atestat: VÎRNAV, forme 26v/17 / Plural: electivi, elective / Etimologie: franceza électif, lat electivus, -a, -um] 1-2 despre forme de guvernământ, funcții etc. 12 Chm; înv; îs Atracție sau afinitate electivă Proprietate a unui corp simplu de a descompune un corp compus pentru a se uni cu unul din elementele sale componente. ELECTÍV electivă electivi, elective Care este numit sau conferit prin alegeri; bazat pe alegeri. Organ electiv. |
GRAMATICA cuvântului electiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului electiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul electiv poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE electiv? Vezi cuvântul electiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul electiv?[ e-lec-tiv ] Se pare că cuvântul electiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu boia piper de cayenne?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
