Definiție efort

Cautăm definiția cuvântului efort în mai multe dicționare

Definițiile pentru efort din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EFÓRT:
EFÓRT, eforturi, substantiv neutru Încordare a puterilor fizice sau psihice în vederea atingerii unui scop; strădanie, sforțare, străduință. Efortul brigăzii trebuia întărit. MIHALE, O. 249. Numai Adina are s-o facă, firesc, fără efort, cu subtilitatea ei femenină. C. PETRESCU, O. P. II 206.
• Minimul efort = direcție de desfășurare a unor fenomene (sociale) în sensul ocolirii rezistențelor pe care le întîlnesc în cale.
• Expresia: A face (sau a depune) un efort (sau eforturi) = a se strădui. Dacă popoarele vor fi vigilente și vor depune eforturi pentru a nu admite realizarea planurilor agresorilor, pacea lumii va fi asigurată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738.
♦ (fizică) Forță interioară într-un corp.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

efort

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru efort:
efórt sn [Atestat: ANTONESCU, despre / Plural: eforturi / Etimologie: franceza effort] 1 Concentrare voluntară a forțelor fizice sau psihice în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit Si: strădanie, străduință. 2 Acțiune energică, fizică, intelectuală sau psihică. 3 Desfășurare a unei activități susținute, fizice sau intelectuale, într-un anumit domeniu. 4 Activitate dirijată într-un anumit scop. 5 (Fiz) Rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare. 6 (Îs) efort unitar Efort (5) raportat la unitatea de suprafață a secțiunii pe care acționează.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EFORT

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EFORT:
EFORT s.

1. caznă, chin, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livresc) travaliu, (rar) străduială, străduire, (popular) canoneală, (regional) ștrapaț, (prin Muntenia) morînceală, (Moldova și Transilvania) zoală, (învechit) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (efort lui a fost încununat de succes.)

2. greutate, osteneală, trudă. (Cu mult efort.)

3. încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință. (Toate eforturile lui au fost zadarnice.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

EFÓRT

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EFÓRT:
EFÓRT, eforturi, substantiv neutru

1. Mobilizare a forțelor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit sau pentru a învinge o dificultate; strădanie, străduință.

2. (fizică) Rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc.

– Din limba franceza effort.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EFÓRT

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EFÓRT:
EFÓRT, eforturi, substantiv neutru

1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit; strădanie, străduință.

2. (fizică) Rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc.

– Din limba franceza effort.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EFÓRT

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EFÓRT:
EFÓRT substantiv neutru Încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; acțiune energică fizică sau intelectuală, sforțare, străduință.
♦ Forță interioară care ia naștere sub acțiunea unei solicitări la care este supus un material și care se opune acestei solicitări. [plural -uri. / < limba franceza effort].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

EFÓRT

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EFÓRT:
EFÓRT substantiv neutru

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.

2. (fizică) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< limba franceza effort)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EFÓRT

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EFÓRT:
EFÓRT eforturi n. Încordare a forțelor fizice (sau intelectuale) pentru obținerea unui rezultat dorit. /<fr. effort
Forme diferite ale cuvantului efort: eforturi
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

efort

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru efort:
*efórt n., plural urĭ (în franceză effort). Barb. Sforțare.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

efort

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru efort:
efórt substantiv neutru, plural efórturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

efort

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru efort:
efórt substantiv neutru, plural efórturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'EFORT'

efóric eforicésc EFORÍE efóros EFÓRT EFRÁCȚIE EFRACȚIÚNE efractoáre EFRACTÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL efort

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului efort dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Efórt sn [Atestat: ANTONESCU, despre / Plural: eforturi / Etimologie: franceza effort] 1 Concentrare voluntară a forțelor fizice sau psihice în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit Si: strădanie, străduință.

6 Îs efort unitar Efort 5 raportat la unitatea de suprafață a secțiunii pe care acționează.

Efort lui a fost încununat de succes.

Cu mult efort.

Toate eforturile lui au fost zadarnice.

Cu mult efort.

Toate eforturile lui au fost zadarnice.

EFÓRT eforturi n.

GRAMATICA cuvântului efort?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului efort.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul efort poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul efort sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul efort are forma: efórturi