 | as |
|
| Educator [ e-du-ca-tor ] VEZI SINONIME PENTRU educator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului educator în mai multe dicționareDefinițiile pentru educator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EDUCATÓR: EDUCATÓR2, -OÁRE, educatori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor, a tineretului în instituțiile școlare; învățător, profesor. vezi pedagog. ♦ Îndrumător, conducător. Partidul este educatorul de zi de zi al poporului muncitor, ridicînd necontenit nivelul politic, ideologic al maselor, făcîndu-le conștiente de adevăratele lor interese, dezvoltîndu-le încrederea în forțele proprii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2029. ♦ (Numai la forme) Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educația copiilor de vîrstă preșcolară, în cămine și in grădinițe. Succesele pe care le-a dobîndit... în activitatea sa de educatoare se datoresc studierii și însușirii operelor pedagogice sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2842. Forme diferite ale cuvantului educator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru educator: educator, educatoroare [Atestat: VASICI, M. I, 97/1 / V: (îvr) educatorcătóriu smf, a / Plural: educatori, educatoroáre / Etimologie: lat educator, -oris, franceza éducateur] 1 substantiv masculin și feminin Persoană (cu o pregătire specială) care se ocupă de educația (1) copiilor, a tineretului sau a oamenilor, a colectivităților umane. 2-3 substantiv masculin și feminin Persoană (cu o pregătire specială) care educă (1-2) copii, tineretul (în școli) Si: învățător, profesor. 4-5 a Care educă (1-2). 6 a Care se ocupă de educație (1). 7 a (Rar) Care aparține educației (1). 8 a Privitor la educație Si: educativ. 9 substantiv feminin Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația (1) copiilor preșcolari (în cămine și grădinițe). Forme diferite ale cuvantului educator: educatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EDUCATÓR: EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adjectiv, substantiv 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. forme Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din limba franceza éducateur, latina educator, -oris. Forme diferite ale cuvantului educator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EDUCATÓR: EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. forme Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din limba franceza éducateur, latina educator. Forme diferite ale cuvantului educator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EDUCATÓR: EDUCATÓR, -OÁRE adjectiv Care educă. // substantiv masculin și forme Persoană care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. ♦ Persoană care se ocupă cu educația copiilor în cămine și grădinițe. [conform limba franceza éducateur, latina educator]. Forme diferite ale cuvantului educator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EDUCATÓR: EDUCATÓR educatoroáre ( educatoróri, educatoroáre) m. și forme Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educația copiilor și a tineretului (în instituțiile preșcolare și școlare sau în cămine). /<fr. éducateur, latina educator, educatororis Forme diferite ale cuvantului educator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EDUCATÓR: EDUCATÓR, -OÁRE I. adjectiv, substantiv masculin forme (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor. II. substantiv feminin persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari. (< limba franceza éducateur, latina educator) Forme diferite ale cuvantului educator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru educator: educatór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural educatóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural educatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru educator: educatór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural educatóri; forme singular și plural educatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EDUCATÓR: EDUCATÓR1, -OÁRE, educatori, -oare, adjectiv Care educă. Rol educator. Forme diferite ale cuvantului educator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru educator: educator a. privitor la educațiune. ║ m. cel ce dă educațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EDUCATOR: EDUCATOR substantiv pedagog. (Un bun educator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'EDUCATOR' educațióneeducaționirisítEDUCAȚIÚNEEDUCATÍVEDUCATÓReducătóriueducatríceeducogénedúct |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EDUCATOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului educator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Educator, educatoroare [Atestat: VASICI, M. I, 97/1 / V: îvr educatorcătóriu smf, a / Plural: educatori, educatoroáre / Etimologie: lat educator, -oris, franceza éducateur] 1 substantiv masculin și feminin Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația 1 copiilor, a tineretului sau a oamenilor, a colectivităților umane. EDUCATÓR educatoroáre educatoróri, educatoroáre m. éducateur, latina educator, educatororis. Un bun educator. Un bun educator. |
GRAMATICA cuvântului EDUCATOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului educator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EDUCATOR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE educator? Vezi cuvântul educator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul educator?[ e-du-ca-tor ] Se pare că cuvântul educator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EDUCATOR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i ieși cuiva ceva din cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul educator are forma: educatóri
