 | as |
|
| Edita [ e-di-ta ] VEZI SINONIME PENTRU edita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului edita în mai multe dicționareDefinițiile pentru edita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a edita (forma la infinitiv) A edita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EDITA: EDITÁ, editez, verb I. tranzitiv 1. (Subiectul este o editură sau o persoană) A efectua lucrările de tipărire și răspîndire a unei publicații (carte, revistă etc.). Au fost editate unele creații literare valoroase, care au adus un aport real în opera de culturalizare a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 3/1. M. Kogălniceanu editează la lași Dacia literară și Arhiva romînească. istorie R.P.R. 316. 2. (Subiectul este un om de știință sau un colectiv științific) A stabili și a publica (de obicei cu adnotații critice și explicative) textul unei opere literare, al unor documente etc. Academia R.P.R. editează o colecție de documente privitoare la istoria Romîniei. ▭ Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. Dacă aș fi poet... aș edita întîi mitologia romînă. id. ib. 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru edita: edita verb tranzitiv: [Atestat: CALENDAR (1855), 28/2 / prezentul indicativ: editatéz / Etimologie: franceza éditer] 1 A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, forma unui text în vederea publicării (cu adnotări critice și explicative). 2 A îngriji apariția unei opere. 3 A efectua lucrările de tipărire și răspândire a unei cărți, a unei publicații etc. Si: (ltî) a eda. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EDITA: EDITÁ, editez, verb I. tranzitiv 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din limba franceza éditer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EDITA: EDITÁ verb trecut 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (informatică) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< limba franceza éditer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EDITA: EDITÁ, editez, verb I. tranzitiv 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din limba franceza éditer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru edita: editá (-téz, -át), verb – A publica. în franceză éditer. – derivat (din limba franceza ) editor, substantiv masculin; editorial, adjectiv; editură, substantiv feminin, cu sufix din corectură, tipăritură, etc.; ediție, substantiv feminin; reediție, substantiv feminin; reedita, verb; inedit, adjectiv, din limba franceza inédit. Forme diferite ale cuvantului edita: -téz edita-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EDITA: EDITA verb a imprima, a publica, a scoate, a tipări, (învechit) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A edita o revistă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EDITA: EDITÁ verb I. trecut A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< limba franceza éditer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru edita: editá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu editéz, persoana a treia singular: el / ea și plural editeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru edita: editá (a edita) verb, indicativ prezent 3 editeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EDITA' EdipEDIRNEEDISONEDÍTEDITÁEDITÁREeditáteditéreditéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL EDITA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului edita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Edita verb tranzitiv: [Atestat: CALENDAR 1855, 28/2 / prezentul indicativ: editatéz / Etimologie: franceza éditer] 1 A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, forma unui text în vederea publicării cu adnotări critice și explicative. A edita o revistă. Editá a edita verb, indicativ prezent 3 editeáză. |
GRAMATICA cuvântului EDITA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului edita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul EDITA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE edita? Vezi cuvântul edita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul edita?[ e-di-ta ] Se pare că cuvântul edita are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL EDITA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Viață de câine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul edita se conjugă: ei ele editeáză
