 | as |
|
| Edict [ e-dict ] VEZI SINONIME PENTRU edict PE ESINONIME.COM definiția cuvântului edict în mai multe dicționareDefinițiile pentru edict din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru edict: edict, edicte substantiv neutru 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute formele juridice și normele de drept aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret normativ important dat de o autoritate bisericească superioară sau de un monah cu privire la o anumită problemă. • Edictul de la Milano = edict dat de Constantin cel Mare în anul 313, prin care s-a stabilit libertatea religioasă, răspândirea și impunerea creștinismului în tot Imperiul roman de răsărit și de apus și dincolo de hotarele lui. – Din latina edictum, germana Edikt. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru edict: edíct sn [Atestat: INSTRUCȚII, 3/1 / V: (înv) edictdít, (îvr) edicttum / Plural: edicte, (înv) edicturi / Etimologie: lat edictum] 1 (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. 2 (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formulele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EDICT: EDÍCT substantiv neutru Lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman (mai ales pretorul și, sub imperiu, împăratul) își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ Act, decret emis de un monarh prin care se stabileau norme imperative cu privire la o anumită problemă. [plural -te, -turi. / < latina edictum, conform limba franceza édict]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EDICT: EDÍCT, edicte, substantiv neutru 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. 2. (În Antichitate și în Evul Mediu) Decret imperativ cu caracter normativ promulgat de un monarh sau de o autoritate laică sau bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din latina edictum, germana Edikt. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EDICT: EDÍCT, edicte, substantiv neutru 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din latina edictum, germana Edikt. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EDICT: EDÍCT, edicte, substantiv neutru (În Roma antică) Act prin care cei numiți într-o magistratură arătau activitatea lor trecută și anunțau programul de activitate viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ (În dreptul feudal) Act emis de un monarh prin care statornicea norme imperative, de obicei cu privire la o singură problemă. Edictul din Nantes de la 1598. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EDICT: EDÍCT substantiv neutru 1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească. (< latina edictum, germana Edikt) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru edict: *edíct n., plural e (latina edictum, despre edicere, a pronunța, a hotărî. vezi zic). Lege, ordonanță pronunțată de un suveran: edictu de la Nantes, pin care Enric IV acorda protestanților libertatea cultuluĭ, fu revocat maĭ tîrziŭ de Ludovic XIV. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru edict: edict n. ordonanță sau lege promulgată de un suveran. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru edict: edíct substantiv neutru, plural edícte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru edict: edíct substantiv neutru, plural edícte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'EDICT' EDESSAEDFUedibilitáteediclíuEDÍCTedictáEDICTÁLedicțieedicțiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL edict Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului edict dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Edíct sn [Atestat: INSTRUCȚII, 3/1 / V: înv edictdít, îvr edicttum / Plural: edicte, înv edicturi / Etimologie: lat edictum] 1 În Antichitate și în Evul Mediu Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. |
GRAMATICA cuvântului edict? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului edict. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul edict poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE edict? Vezi cuvântul edict desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul edict?[ e-dict ] Se pare că cuvântul edict are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL edict Inţelegi mai uşor cuvântul edict dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Edictul de la Milano = edict dat de Constantin cel Mare în anul 313, prin care s-a stabilit libertatea religioasă, răspândirea și impunerea creștinismului în tot Imperiul roman de răsărit și de apus și dincolo de hotarele lui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Câte-n lună și-n soare sau câte-n lună și-n stele, câte și mai câte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul edict are forma: edícte
