 | as |
|
| Econom [ e-co-nom ] VEZI SINONIME PENTRU econom PE ESINONIME.COM definiția cuvântului econom în mai multe dicționareDefinițiile pentru econom din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru econom: económ, economoámă [Atestat: PRAV. GOV., ap. CADE / V: (rar) economă substantiv feminin (înv) iceconom / Plural: economi, economoáme / Etimologie: franceza économe, ngr οἰκονόμος] 1 substantiv masculin și feminin (Înv) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. Si: administrator, intendent. 2 substantiv masculin și feminin Persoană însărcinată cu administrarea veniturilor unei mănăstiri. 3 substantiv masculin și feminin (Reg) Persoană care se ocupă cu aprovizionarea și cu pregătirea mesei pentru un grup organizat. 4 substantiv masculin și feminin (Îrg; șîs econom de câmp, econom de pământ) Țăran înstărit. 5 substantiv feminin (Înv; pex; îs) economă de casă Persoană pricepută în conducerea unei gospodării. 6-7 substantiv masculin și feminin (Reg; îs) econom oier (sau de oi, de vite) Crescător și proprietar de animale. 8 substantiv masculin și feminin (Reg; îs) econom de pomi Pomicultor. 9 a (despre oameni) Care face economii Si: strângător, (înv) adunător, cumpătat. 10 a (despre oameni) Care folosește cu chibzuință banii sau alte mijloace materiale Si: chibzuit, cumpătat. 11-12 smf, a (Pex) (Om) zgârcit. 13 a (Nob; despre obiecte) Economisit. 14 a (Rar) Cu măsură Si: moderat, echilibrat, măsurat. 15 a (despre acțiunile, manifestările etc. oamenilor; înv) Care exprimă cumpătare, chibzuință, măsură.[1] modificată Forme diferite ale cuvantului econom: economoámă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ECONÓM: ECONÓM1, -OÁMĂ, economi, -oame, adjectiv (Despre oameni) Care face economii, cumpănit în cheltuieli, strîngător, păstrător, cumpătat, nerisipitor. Amîndoi, harnici și economi, munceau și puneau și cîte ceva deoparte. BUJOR, S. 36. Cu cît egumenul este econom, cu atîta frate-seu e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ♦ (Peiorativ) Zgîrcit, cărpănos, avar. Văzînd că musafirul nu mai pleacă, și cum gazda sa era și cam econoamă, se vorbeau mereu între dinșii (om și nevastă) cam ce să facă să scape de musafir. ȘEZ. VII 89. Forme diferite ale cuvantului econom: -oÁmĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru econom: económ (económi), substantiv masculin – 1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (Adj.) Care face economii, strîngător. – Variante iconom (sensul 2). limba neogreacă οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul limba franceza économe. – derivat economisi (variantă iconomisi), verb (a face economii), din limba neogreacă οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, conform spaniolă economizar, limba franceza économiser; și din limba franceza economat, substantiv neutru; economic, adjectiv; economie, substantiv feminin; economist, substantiv masculin Forme diferite ale cuvantului econom: económi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ECONÓM: ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (peiorativ) Zgârcit. 2. S. m. și forme (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii. – Din limba franceza économe. Forme diferite ale cuvantului econom: -oÁmĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ECONÓM: ECONÓM, -OÁMĂ, economi, -oame, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (peiorativ) Zgârcit. 2. S. m. și forme (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din limba franceza économe. Forme diferite ale cuvantului econom: -oÁmĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru econom: econom m. 1. cel însărcinat cu cheltuielile de casă, administrator sub raportul material: econom de spital, de liceu; 2. îngrijitorul veniturilor unei mânăstiri, episcopii sau mitropolii: economul chinoviei BĂLC.; 3. gospodar de sine stătător, cel ce are car, plug și vite proprii. [Și iconom: greacă mod.]. ║ a. și m. care nu face cheltuieli nefolositoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru econom: *económ, -oámă substantiv (vgr. oikonómos, despre oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. vezi nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc. ( vezi preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după limba neogreacă). Forme diferite ale cuvantului econom: -oámă econom-ă economc Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ECONÓM: ECONÓM2, -OÁMĂ, economi, -oame, substantiv masculin și forme (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. vezi administrator. Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest verb reflexiv:ednic econom. GALACTION, O. I 239. – Variantă: iconóm, -oámă (CONTEMPORANUL, III 616) substantiv masculin și forme Forme diferite ale cuvantului econom: -oÁmĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ECONÓM: ECONÓM economoámă (economómi, economoáme) 1) Care cheltuiește cu măsură; care face economii. 2) deprindere Care face economii exagerate evitând consumul chiar pentru cele mai stricte necesități. /<fr. économe, limba neogreacă oikonomos Forme diferite ale cuvantului econom: oámă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ECONÓM: ECONÓM, -OÁMĂ I. adjectiv 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. substantiv masculin forme (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< limba franceza économe) Forme diferite ale cuvantului econom: -oÁmĂ Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ECONÓM: ECONÓM, -OÁMĂ substantiv masculin și forme Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [conform limba franceza économe, limba neogreacă oikonomos]. Forme diferite ale cuvantului econom: -oÁmĂ Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ECONOM: ECONOM adjectiv adunător, cruțător, păstrător, strîngător, (învechit și regional) scump, (regional) păstrielnic, (figurat) strîns. (Om econom.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru econom: económ adjectiv masculin, substantiv masculin, plural económi; adjectiv feminin, substantiv feminin econoámă, plural econoáme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru econom: económ adjectiv masculin, substantiv masculin, plural económi; forme singular econoámă, plural econoáme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Econom: Econom ≠ cheltuitor, irositor, risipitor, neeconom, nestrângător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ECONOM' ECOMODÉLECOMORFÓZĂECONDRÓMECONOCRÁTECONÓMeconómăECONOMÁTECONOMÉTRICeconometricián |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Econom Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului econom dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Económ, economoámă [Atestat: PRAV. CADE / V: rar economă substantiv feminin înv iceconom / Plural: economi, economoáme / Etimologie: franceza économe, ngr οἰκονόμος] 1 substantiv masculin și feminin Înv Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. 4 substantiv masculin și feminin Îrg; șîs econom de câmp, econom de pământ Țăran înstărit. 5 substantiv feminin Înv; pex; îs economă de casă Persoană pricepută în conducerea unei gospodării. 6-7 substantiv masculin și feminin Reg; îs econom oier sau de oi, de vite Crescător și proprietar de animale. 8 substantiv masculin și feminin Reg; îs econom de pomi Pomicultor. ECONÓM economoámă economómi, economoáme 1 Care cheltuiește cu măsură; care face economii. Om econom. Om econom. |
GRAMATICA cuvântului Econom? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului econom. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Econom poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE econom? Vezi cuvântul econom desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul econom?[ e-co-nom ] Se pare că cuvântul econom are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Econom |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face ceafă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul econom are forma: económi
La singular substantivul econom are forma: econoámă
