 | as |
|
| Eclipsă [ e-clip-să ] VEZI SINONIME PENTRU eclipsă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eclipsa în mai multe dicționareDefinițiile pentru eclipsa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a eclipsa (forma la infinitiv) A eclipsa conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eclipsă: eclípsă substantiv feminin [Atestat: NECULCE, L. 147 / V: (înv) eclipsaclíps (pl: eclipsauri), eclipsapsis (pl: eclipsauri) sn, eclipsapse, eclísă, clípeclipsa, (îvr) eclipsasi, eclipsaclíză substantiv feminin / Plural: eclipsase / Etimologie: franceza éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2 Perioadă de timp cât durează eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporară a cunoștinței. 6-8 Perioadă de timp cât durează eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lipsă de strălucire. 10 (Fig) Scădere a forței creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Decădere. 12 (Fig) Lâncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioadă de timp cât durează eclipsa (9-13). 19 Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eclipsă: *eclípsă forme, plural e (vgr. ékleipsis. vezi lipsă). Întunecime, disparițiune totală saŭ parțială a unuĭ astru pin interpunerea altuĭ astru. figurat Întunecare a inteligențeĭ. – În Let. 2, 264, eclipsis, n. (după limba neogreacă). – Eclipsa de lună se produce cînd pămîntu se pune între soare și lună și o acopere cu umbra, și de soare cînd luna se pune între soare și pămînt. Eclipsele de soare se întîmplă la fiecare 28 de anĭ și 11 zile. Se pare că Haldeiĭ în secolul VIII în ainte de Hristos studiase eclipsele. Filosofu Anaxagora a expiat, se zice, în închisoare îndrăzneala de a combate credințele timpuluĭ saŭ arătînd adevăratele cauze ale eclipselor. Astronomia de astăzĭ prezice cu mult în ainte ora fixă a lor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: ECLIPSÁ, eclipsez, verb I. tranzitiv 1. (astronomie; numai la persoană 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. figurat A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ reflexiv A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ reflexiv (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – prezent conjuncție persoană 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ECLIPSĂ: ECLÍPSĂ, eclipse, substantiv feminin 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. figurat Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștinței; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din limba franceza éclipse, latina eclipsis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ECLIPSĂ: ECLÍPSĂ, eclipse, substantiv feminin 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. figurat Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din limba franceza éclipse, latina eclipsis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ECLIPSĂ: ECLÍPSĂ, eclipse, substantiv feminin l. (astronomie) Întunecare temporară, dispariție totală sau parțială a imaginii unui corp ceresc ca urmare a acoperirii lui de către alt astru sau a intrării lui în umbra altui corp ceresc. • Eclipsă de soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între pămînt și soare. Eclipsă de lună = întunecare temporară a lunii cauzată de interpunerea pămîntului între soare și lună. 2. figurat Întunecare temporară a conștiinței, pierdere momentană a facultăților mintale. Toți trecuseră prin eclipsele plăcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eclipsa: eclipsá [Atestat: AMFILOHIE, G. forme 117r/4 / V: (înv) eclipsasí, (îvr) eclipsaisá / prezentul indicativ: eclipsaséz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) eclipsasă, Cj (îvr) să eclipsase / Etimologie: franceza éclipser] 1 verb tranzitiv: A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 verb tranzitiv: (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 verb reflexiv: (Fam) A se face nevăzut. 7-8 verb reflexiv: (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 verb reflexiv: (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 verb reflexiv: (Fig) A rămâne în umbră. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ECLIPSĂ: ECLÍPSĂ substantiv feminin 1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (marină) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. • instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 3. (figurat) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. • întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. (< limba franceza éclipse, latina eclipsis, greacă ekleipsis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ECLIPSĂ: ECLÍPSĂ substantiv feminin 1. Dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator și corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitența luminii unui far sau a unei geamanduri; (concret) instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 2. (figurat) Dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. [< limba franceza éclipse, conform greacă ekleipsis < ekleipein – a dispărea]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: ECLIPSÁ, eclipsez, verb I. tranzitiv 1. (La persoană 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. figurat A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ reflexiv (familial) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din limba franceza éclipser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: ECLIPSÁ, eclipsez, verb I. tranzitiv 1. (La persoană 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. figurat A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ reflexiv (familial) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din limba franceza éclipser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ECLIPSĂ: ECLÍPSĂ eclipsae forme 1) Dispariție (totală sau parțială) a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el și locul de observare. eclipsa de Soare. eclipsa de Lună. 2) figurat Trecere în umbră a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; silabe e-clip-] /<lat. eclipsis, limba franceza éclipse Forme diferite ale cuvantului eclipsa: eclipsae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eclipsă: eclipsă forme 1. disparițiune momentană a unui astru ascuns de altul: eclipsă de soare, de lună; 2. figurat întunecime morală sau intelectuală. Eclipsele speriau odinioară pe popoarele ignorante; astăzi ele se prezic, ca niște fenomene cu totul naturale, cu mii de ani înainte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru eclipsă: eclípsă (eclípse), substantiv feminin – Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru. – Variante (învechit) eclipsis. greacă ἔϰλειψις (secolul XVII) și modern din limba franceza éclipse. – derivat eclipsa, verb; ecliptic, adjectiv conform Gáldi 176. Forme diferite ale cuvantului eclipsa: eclípse Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: ECLIPSÁ verb I. trecut 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (figurat) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ reflexiv A dispărea, a rămâne în umbră. [< limba franceza éclipser]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru eclipsă: eclipsă, eclipse substantiv feminin (prst.) 1. impotență, tulburări erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boală, de un accident etc. 3. perioadă nefastă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: ECLIPSÁ verb I. trecut 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (figurat) a umbri, a lăsa în umbră. II. reflexiv (familial) a dispărea, a rămâne în umbră. (< limba franceza éclipser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eclipsa: eclipsá verb (silabe -clip-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu eclipséz, persoana a treia singular: el / ea și plural eclipseáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ECLIPSĂ: ECLIPSĂ substantiv (astronomie) (regional) întunericime, (învechit) întunecare. (O eclipsa de soare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: ECLIPSÁ verb (figurat) a întuneca, a umbri. (I-a eclipsa pe toți cu verva sa.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: *ECLIPSA verb (figurat) a întuneca, a umbri. (I-a eclipsa pe toți cu verva sa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eclipsă: eclípsă substantiv feminin (silabe – clip -), genitiv dativ articulat eclípsei; plural eclípse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru eclipsa: eclipsa, eclipsez vezi r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eclipsă: eclípsă (e-clip-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat eclípsei; plural eclípse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ECLIPSA: ECLIPSÁ verb vezi depăși, dispărea, întrece, pieri. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eclipsa: eclipsá (a eclipsa) (e-clip-) verb, indicativ prezent 3 eclipseáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru eclipsa: eclipsa verb vezi DEPĂȘI. DISPĂREA. ÎNTRECE. PIERI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ECLIPSA' EcliduleclígmăECLIMÉTRUeclípsECLIPSÁECLIPSÁREECLIPSÁTeclípseeclipséz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eclipsa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eclipsa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 147 / V: înv eclipsaclíps pl: eclipsauri, eclipsapsis pl: eclipsauri sn, eclipsapse, eclísă, clípeclipsa, îvr eclipsasi, eclipsaclíză substantiv feminin / Plural: eclipsase / Etimologie: franceza éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. Forme 117r/4 / V: înv eclipsasí, îvr eclipsaisá / prezentul indicativ: eclipsaséz, îvr eclíps, 3 îvr eclipsasă, Cj îvr să eclipsase / Etimologie: franceza éclipser] 1 verb tranzitiv: A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. ECLÍPSĂ eclipsae forme 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el și locul de observare. Eclipsa de Soare. Eclipsa de Lună. O eclipsa de soare. O eclipsa de soare. I-a eclipsa pe toți cu verva sa. I-a eclipsa pe toți cu verva sa. Eclipsá a eclipsa e-clip- verb, indicativ prezent 3 eclipseáză. |
GRAMATICA cuvântului eclipsa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eclipsa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eclipsa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eclipsă? Vezi cuvântul eclipsă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eclipsă?[ e-clip-să ] Se pare că cuvântul eclipsă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL eclipsa Inţelegi mai uşor cuvântul eclipsa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Eclipsă de soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între pămînt și soare Eclipsă de lună = întunecare temporară a lunii cauzată de interpunerea pămîntului între soare și lună |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL eclipsa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala bob cu bob?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul eclipsa se conjugă: ei ele eclipseáză
