 | as |
|
| Eclectic [ e-clec-tic ] VEZI SINONIME PENTRU eclectic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului eclectic în mai multe dicționareDefinițiile pentru eclectic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ECLECTIC: ECLÉCTIC, -Ă I. adjectiv referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc. II. substantiv feminin alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse. III. substantiv masculin forme adept al eclectismului filozofic. (< limba franceza éclectique, greacă eklektikos) Forme diferite ale cuvantului eclectic: eclectic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ECLECTIC: ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -e, adjectiv Care se află pe pozițiile eclectismului, care combină neprincipial și mecanic concepții diferite, incompatibile una cu alta. • (Substantivat) Oricît de capabil ar fi un om, dacă nu-și va elabora o concepție filozofică marxist-leninistă, riguroasă și armonioasă, el nu va fi, în cel mai bun caz, decît un eclectic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 118. Forme diferite ale cuvantului eclectic: eclectic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ECLECTIC, -Ă: ECLÉCTIC, -Ă adjectiv (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [conform limba franceza éclectique, greacă eklektikos < eklegein – a alege]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru eclectic: ecléctic, eclectică a [Atestat: POTECA, forme 41/1 / Plural: eclecticici, eclecticice / Etimologie: franceza éclectique] 1-4 smf, a (Persoană) care adoptă sau susține eclectismul (2). 5 a Care este caracterizat prin eclectism (3). 6 (Pex) Amestecat. 7 (Pex) Eterogen. Forme diferite ale cuvantului eclectic: eclectică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ECLECTIC: ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adjectiv (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din limba franceza éclectique. Forme diferite ale cuvantului eclectic: eclectic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ECLECTIC: ECLÉCTIC, -Ă, eclectici, -ce, adjectiv (Adesea substantivat) Care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism. – Din limba franceza éclectique. Forme diferite ale cuvantului eclectic: eclectic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ECLECTIC: ECLÉCTIC eclecticcă (eclecticci, eclecticce) Care ține de eclectism; propriu eclectismului. [silabe e-clec-tic] /<fr. éclectique, latina eclecticus Forme diferite ale cuvantului eclectic: eclecticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru eclectic: *ecléctic, -ă adjectiv (vgr. eklektikós, despre ek-légo, aleg). Care alege de colo și de colo. substantiv Adept al eclectizmuluĭ. Forme diferite ale cuvantului eclectic: eclectic-ă eclectic-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru eclectic: ecléctic adjectiv masculin (silabe -clec-), plural ecléctici; forme singular ecléctică, plural ecléctice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru eclectic: ecléctic (e-clec-) adjectiv masculin, plural ecléctici; forme ecléctică, plural ecléctice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru eclectic: eclectic a. privitor la eclectism. ║ m. partizan al eclectismului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ECLECTIC' éclatECLATÁECLATÁNTeclatóreclécticeclecticísmeclectísmeclégmăecléjie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL eclectic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului eclectic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ecléctic, eclectică a [Atestat: POTECA, forme 41/1 / Plural: eclecticici, eclecticice / Etimologie: franceza éclectique] 1-4 smf, a Persoană care adoptă sau susține eclectismul 2. ECLÉCTIC eclecticcă eclecticci, eclecticce Care ține de eclectism; propriu eclectismului. |
GRAMATICA cuvântului eclectic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului eclectic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul eclectic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE eclectic? Vezi cuvântul eclectic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul eclectic?[ e-clec-tic ] Se pare că cuvântul eclectic are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da bici?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
