 | as |
|
| Echilibru [ e-chi-li-bru ] VEZI SINONIME PENTRU echilibru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului echilibru în mai multe dicționareDefinițiile pentru echilibru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru echilibru: echilíbru sn [Atestat: HELIADE, despre J. 106/20 / V: (înv) echilibrubriu, ecuilíbriu, ecuiechilibru, ecvilíbrie substantiv feminin ecvilíbriu, ecviechilibru / S și: (înv) equiechilibru / Plural: echilibrue, (rar) echilibruuri / Etimologie: franceza équilibre, lat aequilibrium] 1 Situație a unui corp, a unui sistem etc. supus acțiunii unor forțe egale și opuse, care se anulează reciproc, fără a-i modifica starea de repaus sau de mișcare. 2 (Îs) echilibru stabil Poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se restabilește de la sine după ce a fost perturbată. 3 (Îs) echilibru instabil (sau nestabil, labil) Poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se stabilizează într-o formă modificată față de cea inițială. 4 (Îs) echilibru chimic Stare a unui sistem chimic în timpul unei reacții reversibile. 5 (Îs) echilibru dinamic Echilibru (1) al unui sistem în care două procese opuse se desfășoară cu aceeași viteză, menținând astfel nemodificată starea în care se află sistemul. 6 (Fiz; despre forțe; îe) A fi în echilibru A avea proprietatea să acționeze asupra unui corp, a unui sistem etc. fără a modifica starea de repaus sau de mișcare a acestuia. 7 (Fiz; îs) Teoria -lui Teorie mecanicistă și metafizică ce extinde acțiunea legii mecanice a echilibrului (1) asupra tuturor fenomenelor naturii și societății. 8 Stabilitate a unui corp în poziție verticală. 9 Poziție verticală stabilă. 10 (Îe) A-și pierde echilibru A fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 11 Proporție justă între două lucruri, fenomene, situații etc. opuse. 12 Stare de stabilitate, de armonie care rezultă din echilibru (11) Cf cumpănă, cumpănire. 13 (Îs) echilibru economic Stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale. 14 (Îs) echilibru bugetar Stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. 15 (Fig) Stare psihică manifestată prin armonie între înclinații și tendințe, care se manifestă printr-un comportament normal. 16 (Fig) Stare de stabilitate lăuntrică Cf cumpătare, moderație (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ECHILIBRU: ECHILÍBRU, echilibre, substantiv neutru 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare. Păstrarea echilibrului și a poziției normale a corpului... depind de integritatea bulbului, a cerebelului și a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. Pe grilaj, în echilibru, se prelingea o pisică de culoarea fumului de țigară. C. PETRESCU, Î. I 21. Cînd văzui, în cele din urmă, că echilibrul meu e aproape primejduit, descălicai. HOGAȘ, M. N. 93. • Echilibru stabil = stare de echilibru a unui corp care se restabilește după ce a fost perturbată puțin. Echilibru instabil (nestabil sau labil) = stare de echilibru a unui corp care nu se mai restabilește după ce a fost perturbată. • Expresia: A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare a unui corp rigid asupra căreia se exercită. 3. figurat Stare de liniște, de armonie, de stabilitate între diferite situații, stări psihice etc. Echilibru sufletesc. • Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sînt egale cu cheltuielile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ECHILIBRU: ECHILÍBRU, echilibre, substantiv neutru 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen. • Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate. • Expresia: A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. ♦ figurat Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntrică. 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale. • Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale. 4. figurat Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din limba franceza équilibre, latina aequilibrium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ECHILIBRU: ECHILÍBRU, echilibre, substantiv neutru 1. Stare de repaus a unui corp; stare staționară a unui fenomen. • Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate. • Expresia: A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 2. Proprietate a unui sistem de forțe sau de alte acțiuni care au ca efect rezultant nul și, în consecință, nu modifică starea corpului ori a fenomenului asupra căruia se exercită. ♦ figurat Stare de liniște, de armonie, de stabilitate lăuntrică. 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale. • Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele necesare a fi corelate ale activității economice și sociale. 4. figurat Proporție, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din limba franceza équilibre, latina aequilibrium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ECHILIBRU: ECHILÍBRU substantiv neutru 1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus. 2. (biologie) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi. ♦ echilibru ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă. 3. proporție, raport just între lucruri opuse. ♦ echilibru de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psihologie) senzație de echilibru = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu. 5. (figurat) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească. (< limba franceza équilibre, latina aequilibrium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ECHILIBRU: ECHILÍBRU substantiv neutru 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (filozofie) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (figurat) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. • Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [plural -re, -ruri. / conform limba franceza équilibre, italiana equilibrio, latina aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru echilibru: *echilíbru n., plural e (în franceză équilibre, despre latina aequi-librium [despre aequus, egal, și librare, a cumpăni]. vezi libră, nivel). Cumpănire, starea de repaus a unuĭ corp solicitat de forțe opuse care se distrug. A perde echilibru, a perde pozițiunea verticală, a cădea. figurat Justa combinare a puterilor. Echilibru european, sistemă care tinde să împedice ca un stat să devie prea puternic față de altu. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ECHILIBRU: ECHILÍBRU echilibrue n. 1) Stare a unui corp care este supus acțiunii unor forțe fără a-i schimba poziția. 2) Poziție verticală sau atitudine stabilă a unui corp în spațiu. 3) Concordanță între lucruri opuse sau diferite. 4) figurat Stare de liniște sufletească. [silabe -li-bru] /<fr. équilibre, latina aequilibrium Forme diferite ale cuvantului echilibru: echilibrue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ECHILIBRU: ECHILIBRU s. 1. stabilitate. (Se asigură echilibru navei.) 2. cumpănă, cumpăneală, cumpănire. (A se afla în poziție de echilibru.) 3. (rar) statică. (Tulburări de echilibru.) 4. armonie, concordanță, potrivire, proporție, proporționalitate, simetrie, (figurat) simfonie. (Un perfect echilibru al elementelor unui ansamblu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru echilibru: echilibru n. 1. starea unui corp supus unor forțe egale și contrare; 2. pozițiune verticală: a pierde echilibrul; 3. figurat proporțiune justă, stare de puteri cari se țin unele pe altele: echilibru european. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru echilibru: echilíbru substantiv neutru (silabe -bru), articulat echilíbrul; plural echilíbre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru echilibru: echilíbru (-li-bru) substantiv neutru, articulat echilíbrul; plural echilíbre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Echilibru: Echilibru ≠ dezechilibru Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ECHILIBRU' ECHILIBRÍSTICĂechilíbriuechilibrométruECHILIBRÓRECHILÍBRUechilícEchimechimoleculárECHIMOLECULARITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Echilibru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului echilibru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 106/20 / V: înv echilibrubriu, ecuilíbriu, ecuiechilibru, ecvilíbrie substantiv feminin ecvilíbriu, ecviechilibru / S și: înv equiechilibru / Plural: echilibrue, rar echilibruuri / Etimologie: franceza équilibre, lat aequilibrium] 1 Situație a unui corp, a unui sistem etc. 2 Îs echilibru stabil Poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se restabilește de la sine după ce a fost perturbată. 3 Îs echilibru instabil sau nestabil, labil Poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se stabilizează într-o formă modificată față de cea inițială. 4 Îs echilibru chimic Stare a unui sistem chimic în timpul unei reacții reversibile. 5 Îs echilibru dinamic Echilibru 1 al unui sistem în care două procese opuse se desfășoară cu aceeași viteză, menținând astfel nemodificată starea în care se află sistemul. 6 Fiz; despre forțe; îe A fi în echilibru A avea proprietatea să acționeze asupra unui corp, a unui sistem etc. 10 Îe A-și pierde echilibru A fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși. 13 Îs echilibru economic Stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale. 14 Îs echilibru bugetar Stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. ECHILÍBRU echilibrue n. Se asigură echilibru navei. A se afla în poziție de echilibru. Tulburări de echilibru. Un perfect echilibru al elementelor unui ansamblu. Se asigură echilibrul navei. A se afla în poziție de echilibru. Tulburări de echilibru. |
GRAMATICA cuvântului Echilibru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului echilibru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Echilibru poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE echilibru? Vezi cuvântul echilibru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul echilibru?[ e-chi-li-bru ] Se pare că cuvântul echilibru are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Echilibru Inţelegi mai uşor cuvântul echilibru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Echilibru stabil = stare de echilibru a unui corp care se restabilește după ce a fost perturbată puțin Echilibru instabil nestabil sau labil = stare de echilibru a unui corp care nu se mai restabilește după ce a fost perturbată A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sînt egale cu cheltuielile Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile Echilibru economic = stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele activității economice și sociale Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate A-și pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuși Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile Echilibru economic = stare de concordanță între elementele interdependente și toate variabilele necesare a fi corelate ale activității economice și sociale ♦ echilibru ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă ♦ echilibru de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile Psihologie senzație de echilibru = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu ♦ filozofie Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Echilibru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Forme în sintagma grasă de cotnari?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul echilibru are forma: echilíbre
