 | as |
|
| Duşman [ duş-man ] VEZI SINONIME PENTRU duşman PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dusman în mai multe dicționareDefinițiile pentru dusman din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUȘMAN: DUȘMÁN, -Ă, dușmani, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care are atitudine ostilă față de cineva sau ceva, care urăște, care dorește răul cuiva; verb reflexiv:ăjmaș. După Dima au venit alți vorbitori, întărind din nou chemările celor mai dinainte, la unire și la luptă împotriva dușmanilor oamenilor muncitori. GALAN, Z. R. 34. De la cine verb reflexiv:ei sprijin? De la proprietari? Ei sînt dușmanii noștri cei mai înverșunați. CAMIL PETRESCU, B. 133. Cum a ieșit dușmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. CREANGĂ, P. 25. • figurat Naționalismul este cel mai primejdios dușman al unității celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă. REZ. HOT. I 32. • Dușman de clasă = persoană sau grup social care luptă împotriva intereselor clasei muncitoare și a realizărilor ei revoluționare. • (Adjectival) Nu-mi fi inimă dușmană Cînd vezi răul lîngă mine. COȘBUC, P. I 237. Deodată... Pe-o creangă ridicată Doi ochi dușmani strălucesc! ALECSANDRI, P. A. 40. 2. Inamic, adversar în război. Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270. • figurat Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. • (Cu sens colectiv) Noi, în tinerețele noastre, dam război dușmanului, cînd ne năvălea glia. CAMILAR, N. I 104. Dușmanul e acum pe cîmpul de luptă. CAMIL PETRESCU, T. III 377. • (Adjectival) Coloana din stînga trece între soare și navele dușmane. CAMIL PETRESCU, T. II 175. Armatele dușmane s-au întîlnit în zori Precum într-o furtună doi mari și negri nori. ALECSANDRI, O. 152. – Accentuat și: (Moldova) dúșman. Forme diferite ale cuvantului dusman: dusman-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dușman: dușmán, dusmană [Atestat: NECULCE, L. 313 / A: și (reg) dúșdusman / Plural: dusmani, dusmane / Etimologie: tc düșman] 1-2 smf, a (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau cineva Si: adversar, inamic, verb reflexiv:ămaș. 3-4 smf, a Inamic (în război). 5 substantiv masculin (Îe) A-ți pune dusmanul la cale sau a te pune cu dusmanul la cale A te împăca cu dușmanul (1). 6 substantiv masculin (Îae) A mânca pe săturate. 7 substantiv masculin și feminin (Spc; despre țări, popoare) Străin. 8 substantiv masculin și feminin Persoană sau animal care te atacă. 9 av (Reg) Extraordinar (de...) 10 a (despre sentimente, acțiuni ale oamenilor) Care exprimă ostilitate Si: dușmănos, ostil. 11 a (despre lucruri, fenomene ale naturii) Care creează greutăți Si: ostil. 12 a (Reg; despre animale) Viclean. Forme diferite ale cuvantului dusman: dusmană Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dușman: dușmán (-ni), substantiv masculin – Inamic, verb reflexiv:ăjmaș. – Mr. dusman. limba turcă (per.) düșmen (Roesler 591; Miklosich, Türk. Elem., I, 288; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), conform albaneză, limba bulgară, limba sârbă dušman. – derivat dușmancă, substantiv feminin (inamică, verb reflexiv:ăjmașă); dușmănesc, adjectiv (privitor la dușmani; dușmănos); dușmănește, adverb (cu dușmănie, ostil); dușmănos, adjectiv (ostil); dușmăni, verb (a fi ostil; a urî; a învrăjbi); dușmănie, substantiv feminin (verb reflexiv:ăjmășie); îndușmăni, verb (a învrăjbi). Forme diferite ale cuvantului dusman: dusman-ni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUȘMAN: DUȘMÁN2 dusmană (dusmani, dusmane) m. și forme 1) Fiecare dintre persoanele care sunt legate printr-un sentiment de dușmănie reciprocă, privite în raport una față de alta; verb reflexiv:ăjmaș; inamic. dusman de moarte. 2) Fiecare dintre părțile beligerante implicate într-un conflict armat, privite în raport una față de alta; inamic; verb reflexiv:ăjmaș. /<turc. düșman Forme diferite ale cuvantului dusman: dusmană Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUȘMAN: DUȘMÁN, -Ă, dușmani, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; verb reflexiv:ăjmaș. 2. Inamic (1) (în război). [accentuat și: (regional) dúșman] – Din limba turcă düșman. Forme diferite ale cuvantului dusman: dusman-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUȘMAN: DUȘMÁN, -Ă, dușmani, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; verb reflexiv:ăjmaș. 2. Inamic (1) (în război). [accentuat și: (regional) dúșman] – Din limba turcă düșman. Forme diferite ale cuvantului dusman: dusman-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUȘMAN: DUȘMAN substantiv, adjectiv adversar, inamic, potrivnic, verb reflexiv:ăjmaș, (popular) pizmaș, pizmuitor, (învechit și regional) pizmătar, pizmătareț, (învechit) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Armata dusman.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DUȘMAN: DUȘMAN substantiv 1. – 1469 (Ț-Rom 268); 1542 (Cîmp); – 1604 (17 B I 77). 2. Doșmani substantiv (Dm), conform Dușmani, șef albanez din secolul al XV-lea. 3. conform Dușma b. (17 A I 2). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUȘMAN: DUȘMÁN1 dusmană (dusmani, dusmane) 1) vezi DUȘMĂNOS. 2) Care ține de dușman; propriu dușmanului. /<turc. düșman Forme diferite ale cuvantului dusman: dusmană Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dușman: dușmán substantiv masculin, adjectiv masculin, plural dușmáni; forme singular dușmánă, plural dușmáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dușman: dușmán adjectiv masculin, substantiv masculin, plural dușmáni; adjectiv feminin dușmánă, plural dușmáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dușman: Dușman ≠ aliat, amic, prieten Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUSMAN' dusisatoáredusisatórDUȘLÁGdușleágDUȘMÁNDUȘMÁNCĂDUȘMĂNÉLDUȘMĂNÉSCDUȘMĂNÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dușman Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dușman dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dușmán, dușmană [Atestat: NECULCE, L. 313 / A: și reg dúșdușman / Plural: dușmani, dușmane / Etimologie: tc düșman] 1-2 smf, a Persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau cineva Si: adversar, inamic, verb reflexiv:ămaș. 5 substantiv masculin Îe A-ți pune dușmanul la cale sau a te pune cu dușmanul la cale A te împăca cu dușmanul 1. DUȘMÁN2 dușmană dușmani, dușmane m. Dușman de moarte. Armata dușman; e un dușman de temut. Armata dușman. DUȘMÁN1 dușmană dușmani, dușmane 1 vezi DUȘMĂNOS. |
GRAMATICA cuvântului Dușman? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dușman. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dușman poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE duşman? Vezi cuvântul duşman desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul duşman?[ duş-man ] Se pare că cuvântul duşman are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Dușman Inţelegi mai uşor cuvântul dușman dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Dușman de clasă = persoană sau grup social care luptă împotriva intereselor clasei muncitoare și a realizărilor ei revoluționare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Dușman |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face act de prezență?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul dușman are forma: dușmánă
La plural substantivul dușman are forma: dușmáni
