 | as |
|
| Dur [ dur ] VEZI SINONIME PENTRU dur PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dur în mai multe dicționareDefinițiile pentru dur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUR: DUR2, -Ă, duri, -e, adjectiv 1. (Despre corpuri solide, în opoziție cu moale) Greu de pătruns, greu de zgîriat, tare. vezi vîrtos. Fierul este mai dur decît aurul. • (fonetică; în opoziție cu consoană palatalizată sau muiată) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu comportă verb reflexiv:eun element palatal (deci urmată de vocalele a, o, u). ♦ figurat Greu, îngreuiat. Mi-era... capul dur și gol să poți lovi cu ciocanul în el. CAMIL PETRESCU, U. N. 123. 2. (Despre ape) Care conține săruri în proporție mare. 3. figurat Aspru, tăios, necruțător, crud. Strigătul nostru... Să fie dur. Să despice, să taie, Cum despică și taie un diamant. BANUȘ, B. 110. Făptură Cu inima neomenească, dură! CAMIL PETRESCU, T. III 341. Adevărul, plin și dur, din pilda bătrînului... fusese imediat controlat. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 335. Fata asta necăjită trebuie să aibă ceva dur. IBRĂILEANU, S. 7. ♦ (Creație personală; în opoziție cu melodios) Lipsit de armonie. Te rog să lași în pace muza, Căci tu ești cel mai prost poet În Siracuza. Troheii șchiopi și iambii duri; Și nici nu știi măcar să furi. COȘBUC, P. I 85. Forme diferite ale cuvantului dur: dur-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dur: dur interjecție – Exprimă zgomotul produs de rostogolirea unui obiect rotund. Creație expresivă. – derivat dur(a)-vur(a) (variantă tura-vura), adverb (inutil, degeaba); dură, substantiv feminin (felie, bucată rotundă; Olt., dans popular); de-a dura, adverb (de-a rostogolul); duriță, substantiv feminin (rotiță, stea la pinteni); durigă, substantiv feminin (roată, scripete); duriga, verb (Transilvania, a arunca; a face să se rostogolească); durilă, substantiv feminin (Olt., mîner de vîrtelniță); durui (variantă durăi, durdui), verb (a se rostogoli cu zgomot; Transilvania de Vest, a tuna), a cărui ultimă formă indică o confuzie cu dudui); durăt (variantă durăit, duruit), substantiv neutru (Moldova, larmă, harababură); durăitură, substantiv feminin (harababură); duruitoare (variantă durăitoare), substantiv feminin (morișcă; cascadă); durduca, verb (a învîrti), rezultat din încrucișarea cu durdă; durdulica, verb (Transilvania, a învîrti), cuvînt identic cu cel anterior, cu infixul expresiv -li; durligi, substantiv masculin plural (Moldova, picioare), pare o încrucișare a lui durigă cu tîrlici (conform Bogrea, Dacor., IV, 812). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dur: dur1, dură [Atestat: TEODOREANU, M. II, 16 / Plural: duri, dure / Etimologie: franceza dur, lat durus] 1 a (despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns Si: tare. 2 a (despre lumină) Puternic. 3 a (despre sunete) Aspru. 4 a (despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 5 a (Fon; îs) Consoană dură Consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 6-7 a, av (Fig) (În mod) sever. 8-9 a, av (Fig) (În mod) brutal. 10 a (Muz; despre ton, interval, acord, îoc minor) Major. Forme diferite ale cuvantului dur: dură Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUR: DUR1 dură (duri, dure) 1) (despre corpuri solide) Care nu se lasă a fi distrus cu ușurință; rezistent la actiunea unor forțe din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Climă dură. Pedeapsă dură. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; aspru. 4): Consoană dură consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 5) figurat Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, latina durus Forme diferite ale cuvantului dur: dură Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUR: DUR1, -Ă, duri, -e, adjectiv 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile sau industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține niciun element palatal. 4. figurat Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din limba franceza dur, latina durus. Forme diferite ale cuvantului dur: dur-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUR: DUR1, -Ă, duri, -e, adjectiv 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 4. figurat Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din limba franceza dur, latina durus. Forme diferite ale cuvantului dur: dur-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUR: DUR2 interjecție regional (se folosește pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogolește) • Dur în jos, dur în sus (sau dur încoace, dur încolo) a) se spune despre o mișcare continuă dintr-o parte în alta, despre o agitație fără rost; b) se spune despre un schimb de păreri continuu și contradictoriu. /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dur: dur (dúră), adjectiv – Tare, aspru. latina durus (secolul XIX). – derivat dura, verb (a ține, a fi, a dăinui); duritate, substantiv feminin (tărie, rezistență); durabil, adjectiv (care durează); durabilitate, substantiv feminin (trăinicie, rezistență); durată, substantiv feminin (interval, răstimp), din italiana durata, sau traducere din limba franceza durée. Forme diferite ale cuvantului dur: dúră Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUR: DUR, -Ă adjectiv 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. • (fonetică) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (figurat) Aspru; crud, neomenos. [< limba franceza dur, italiana duro, latina durus]. Forme diferite ale cuvantului dur: dur-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUR: DUR2, -Ă adjectiv 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♦ consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (despre ape) cu mare proporție de săruri de calciu și magneziu. 3. (figurat) aspru; crud, brutal. (< limba franceza dur, latina durus) Forme diferite ale cuvantului dur: dur-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dur: dur adjectiv, adverb vezi APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUR: DUR adjectiv 1. rezistent, solid, tare, tenace, (popular) țeapăn, vîrtos. (Un material dur.) 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (familial figurat) belicos. (Un om, un temperament dur.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dur: dur2 i [Atestat: DIONISIE, C. 197 / Etimologie: tc dur!] (Tcî; Mun) 1 Cuvânt prin care se atrage atenția cuiva pentru a se opri Si: Stai!. 2 Cuvânt prin care se atrage atenția cuiva asupra unui lucru. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dur: * dur, -ă adjectiv (latina durus). Tare, solid, greŭ de zgîriat: diamantu e cel maĭ dur corp. figurat Aspru, crud, neomenos: om, suflet dur. adverb În mod dur. Forme diferite ale cuvantului dur: dur-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUR: DUR adjectiv 1. vezi tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (familial figurat) belicos. (Un om, un temperament dur.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dur: dur a. 1. greu de sgâriat: diamantul e cel mai dur dintre toate corpurile; 2. figurat aspru, crud, neomenos. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dur!: dur! int. exprimă sgomotul rostogolirii: dur la deal, dur la vale! Hristos [Onomatopee]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru dur: dur, denumirea germană pentru major*. Provine din latina durum. Ant.: moll*. vezi b. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUR: DUR adjectiv verbal câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, sever, tare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dur: dur adjectiv verbal CÎINESC. DRASTIC. GREU. RĂSTIT. RIDICAT. SEVER. TARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dur: dur adjectiv masculin, plural duri; forme singular dúră, plural dúre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dur: dur1 adjectiv masculin, plural duri; forme dúră, plural dúre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUR: DUR1 adjectiv (muzică) major. (< germana dur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUR: DUR adjectiv (muzică) major. (Do dur.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dur: Dur ≠ moale, maleabil Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUR: DUR2 interjecție vezi dura1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUR: DUR2 interjecție vezi dura1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUR: DUR1 interjecție vezi dura1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUR: DUR adjectiv verbal major. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dur: dur3 i vezi dura1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dur: dur2 interjecție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUR' DUPURLUÍdupurluiálădupurluítDUPURÓSDURdur-durDUR-ȘARRUKINDÚRADURA-EUROPOS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dur Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dur1, dură [Atestat: TEODOREANU, M. II, 16 / Plural: duri, dure / Etimologie: franceza dur, lat durus] 1 a despre corpuri solide Greu de zgâriat sau de străpuns Si: tare. 5 a Fon; îs Consoană dură Consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. DUR1 dură duri, dure 1 despre corpuri solide Care nu se lasă a fi distrus cu ușurință; rezistent la actiunea unor forțe din exterior; tare. Climă dură. Pedeapsă dură. 4: Consoană dură consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. Un material dur. Un om, un temperament dur. Un om, un temperament dur. Do dur. |
GRAMATICA cuvântului dur? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dur. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dur poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE dur? Vezi cuvântul dur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dur?[ dur ] Se pare că cuvântul dur are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dur Inţelegi mai uşor cuvântul dur dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe fonetică; în opoziție cu consoană palatalizată sau muiată Consoană dură = consoană a cărei articulație nu comportă verb reflexiv:eun element palatal deci urmată de vocalele a, o, u În sintagma Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține niciun element palatal În sintagma Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal fonetică Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei ♦ consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dur |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ceară de balenă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
