 | as |
|
| Duplica [ du-pli-ca ] VEZI SINONIME PENTRU duplica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului duplica în mai multe dicționareDefinițiile pentru duplica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a duplica (forma la infinitiv) A duplica conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duplica: duplicá [Atestat: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / prezentul indicativ: dúplic / Etimologie: lat duplicare] 1 verb tranzitiv: (Înv) A dubla. 2 verb tranzitiv: A face al doilea exemplar (al unui act). 3 verb reflexiv: (Reg) A se gândi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUPLICA: DUPLICÁ verb I. trecut (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. dúplic și -chez. / < limba franceza dupliquer, italiana , latina duplicare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duplică: dúplică substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: duplicace / Etimologie: nesigură cf franceza duplique, ger Duplik, it duplica] (Jur) Răspuns la o replică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUPLICA: DUPLICÁ, dúplic, verb I. tranzitiv (Rar) A face un duplicat. [prezent industrie și: duplichez] – Din limba franceza dupliquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUPLICA: DUPLICÁ, dúplic, verb I. tranzitiv (Rar) A face un duplicat. [prezent industrie și: duplichez] – Din limba franceza dupliquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUPLICA: DUPLICÁ verb trecut a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< limba franceza dupliquer, latina duplicare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUPLICĂ: DÚPLICĂ substantiv feminin (juridic) Răspuns la o replică. [conform limba franceza duplique, germana Duplik, italiana duplica]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duplică: dúplică substantiv feminin [Atestat: DICȚ / Plural: duplicaci / Etimologie: franceza duplique] (Iuz) Răspuns la o replică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru duplica: duplicá verb (silabe -pli-), indicativ prezent1 singular dúplic, persoana a treia singular: el / ea și plural dúplică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUPLICĂ: DUPLÍCĂ substantiv feminin (juridic) răspuns la o replică. (< limba franceza duplique) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUPLICA: DUPLICÁ, dúplic, verb I. tranzitiv (Rar) A dubla. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru duplica: duplica verb vezi DUBLA. ÎNDOI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru duplică: duplícă substantiv feminin (silabe -pli-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUPLICA' DUPLEIXduplénDÚPLEXduplíDUPLICÁDUPLICÁREDUPLICÁTDUPLICÁTAduplicáție |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL duplică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului duplică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dúplică substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: duplicăce / Etimologie: nesigură cf franceza duplique, ger Duplik, it duplica] Jur Răspuns la o replică. Dúplică substantiv feminin [Atestat: DICȚ / Plural: duplicăci / Etimologie: franceza duplique] Iuz Răspuns la o replică. |
GRAMATICA cuvântului duplică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului duplică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul duplică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE duplica? Vezi cuvântul duplica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul duplica?[ du-pli-ca ] Se pare că cuvântul duplica are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL duplică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bursa muncii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular verbul duplica se conjugă: eu dúplic
La plural verbul duplica se conjugă: ei ele dúplică
