 | as |
|
| Dumnezeu [ dum-ne-zeu ] VEZI SINONIME PENTRU dumnezeu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dumnezeu în mai multe dicționareDefinițiile pentru dumnezeu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUMNEZEU: DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, substantiv masculin 1. (În concepțiile religioase monoteiste) Ființă închipuită ca fiind creatoarea lumii. Cinstea cu toată lumea, păscîndu-și barba roșie, – și nu-i păsa de nimeni, nici de mitropolitul, dar încă de dumnezeu! SADOVEANU, O. II 92. Să nu dea dumnezeu cel sfînt, Să verb reflexiv:em noi sînge, nu pămînt. COȘBUC. P. I 209. • (Astăzi adesea cu slab conținut religios, în locuțiuni și expresii) locuțiune adjectiv Bătut de dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. Taci, femeie, vorbi ostenit Ion; nu mă mai amărî și tu, că-s destul eu de bătut de dumnezeu. SADOVEANU, O. II 153. • Expresia: Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta dumnezeu = la voia întîmplării. Du-te și tu încotro te-a îndrepta dumnezeu. CREANGĂ, P. 285. (Va fi) cum va da (sau va verb reflexiv:ea) dumnezeu = cum s-a întîmpla. Am să pornesc și eu într-un noroc și cum a da dumnezeu. CREANGĂ, P. 193. Cum dă dumnezeu = cum se întîmplă; prin extensie prost, rău. Între preoți era cînd ceartă, cînd verb reflexiv:eme bună, cum da dumnezeu. SADOVEANU, O. II 37. (A porni, a merge etc.) cu dumnezeu = (a porni, a merge etc.) în pace, sănătos. Du-te înainte, cu dumnezeu. CAMILAR, N. I 99. Rămîi cu dumnezeu tată, și să te găsesc sănătos! ISPIRESCU, L. 16. Cu dumnezeu înainte! = noroc! succes! A nu avea (sau a fi fără) nici un dumnezeu = a nu avea nici un haz, nici o noimă. A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace, de capul lui. Dac-am auzit așa... am lăsat-o în plata lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 116. Omul lui dumnezeu vezi om. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are o bucurie neașteptată. I s-a părea c-a prins pe dumnezeu de-un picior, cînd te-a vedea acasă. CREANGĂ, P. 130. Dumnezeu știe = nu se știe. Dumnezeu știe ce-au boscorodit, eu nu știu, că de-abia îmi țineam sufletul de frică. SADOVEANU, O. II 71. Dumnezeule! exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare. O, dumnezeule! Blăstemul Olgăi se împlini! NEGRUZZI, S. I 41. Pentru (numele lui) dumnezeu! exclamație de implorare, de deznădejde sau de dezaprobare a unei fapte. Vă rog, pentru dumnezeu, dați ordin! CAMILAR, N. I 77. Pentru dumnezeu, domnule profesor, puțină ținută. CAMIL PETRESCU, T. III 321. Ce dumnezeu! exclamație de necaz, nemulțumire. Ești fată deșteaptă, ce dumnezeu! CAMIL PETRESCU, T. III 187. Dar ce dumnezeu? Parc-au intrat în pămînt. CREANGĂ, P. 24. Să dea dumnezeu! formulă de urare. Noroc să dea dumnezeu, și spor! SADOVEANU, O. II 63. Cu bine să dea dumnezeu, jupîne. CREANGĂ, P. 113. (Uneori la plural ) A (se) ruga de toți dumnezeii = a ruga (pe cineva) cu insistență. Am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. Te mai rog de toți dumnezeii să-mi împrumuți măcar o dată carul. id. P. 45. • (Cuvîntul este complet lipsit de conținut religios) Numai eu nu știu ce dumnezeu aveam că nu puteam ațipi în ruptul capului. SADOVEANU, O. II 70. Ce dumnezeu au de gînd să facă? id. ib. 71. 2. Divinitate, zeu. Aban, fiind preot al dumnezeului nostru Mitra, a poruncit... rugăciunile. SADOVEANU, despre P. 9. Păreau copii ale acelor triburi de iranieni care se credeau de-a dreptul coborîte din soare și care-și făcuseră din Helios singurul dumnezeu. MACEDONSKI, O. III 15. Strămoșii mei Sînt fii de dumnezei. ALEXANDRESCU, P. 108. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dumnezeu: dumnezéu [Atestat: PSALT. HUR., ap. PSALT. 5/15 / V: (reg) dumnezeuzắu, dumnezeunăzắu, (înv) dumnezeunizdumnezeu, dumnezeunizắu, domdumnezeu / Plural: (rar) dumnezeuei / Etimologie: lat dom(i)ne deus] 1 substantiv masculin Ființă supremă în religiile monoteiste, creator al lumii, principiu fundamental al existenței și al ordinii universale Si: (îrg) dumnezelea. 2 substantiv masculin Divinitate. 3 substantiv masculin Zeu. 4 substantiv masculin Idol. 5 substantiv masculin invariabil (Îla) Bătut de dumnezeu Năpăstuit. 6 substantiv masculin invariabil (Îla) Lipsit de noroc. 7 substantiv masculin invariabil (Îlav) Cum dă dumnezeu Cum se întâmplă. 8 substantiv masculin invariabil (Îal; pex) Rău. 9-11 substantiv masculin invariabil (Îe) Dumnezeule! Exclamație de uimire, de spaimă sau de entuziasm. 12 substantiv masculin invariabil (Îe) Pentru (numele lui) Dumnezeu! Exclamație prin care se imploră. 13 substantiv masculin invariabil (Îae) Exclamație prin care se exprimă deznădejdea. 14 substantiv masculin invariabil (Îae) Exclamație prin care se exprimă dezaprobare față de ceva. 15 substantiv masculin invariabil (Îe) Ce dumnezeu! Exclamație prin care se exprimă nemulțumirea. 16 substantiv masculin invariabil (Îe) Să dea dumnezeu, să ajute dumnezeu Formulă de urare. 17 substantiv masculin invariabil (Îae) Exclamație prin care vorbitorul invocă divinitatea în speranța de a avea succes. 18 substantiv masculin invariabil (Îe) dumnezeu să mă ierte! Exclamație prin care vorbitorul dorește să fie iertat pentru cele ce face sau spune. 19 substantiv masculin invariabil (Îe) dumnezeu să-l ierte! Formulă rostită la moartea cuiva sau când se vorbește despre cineva decedat. 20 substantiv masculin invariabil (Îe) dumnezeu să ierte! (pe cineva) Exclamație rostită de vorbitor atunci când cineva păcătuiește. 21 substantiv masculin invariabil (Îe) Unde (sau pe ce) pune (el) mâna, pune și dumnezeu mila Proverb rostit la adresa unei persoane căruia îi merg toate din plin. 22 substantiv masculin invariabil (Îe) dumnezeu cu mila! Exclamație rostită când o acțiune viitoare e considerată ca nesigură sau supusă eșecului. 23 substantiv masculin invariabil (Îe) Prin (sau din sau cu) mila lui dumnezeu Formulă rostită când se dorește realizarea unei acțiuni grele care ar putea fi supusă eșecului. 24 substantiv masculin invariabil (Îe) Ferit-a (sau să te ferească) dumnezeu A se păzi de o nenorocire. 25 substantiv masculin invariabil (Îe) A(-i) pune (cuiva) dumnezeu mâna în cap A avea noroc pe neașteptate. 26 substantiv masculin invariabil (Îe) Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior Se spune despre cineva care are o bucurie sau o realizare neașteptată. 27 substantiv masculin invariabil (despre oameni; îe) A fi uitat de dumnezeu A fi foarte bătrân. 28 substantiv masculin invariabil (despre oameni; îae) A fi lipsit de noroc. 29 substantiv masculin invariabil (despre un loc; îae) A fi foarte îndepărtat de lumea civilizată. 30 substantiv masculin invariabil (Îe) A se uita la cineva ca la dumnezeu A iubi pe cineva foarte tare. 31 substantiv masculin invariabil (Îe) A porni (a merge etc.) cu dumnezeu A călători liniștit. 32 substantiv masculin invariabil (Îae) Urare de noroc. 33 substantiv masculin invariabil (Îe) dumnezeu știe! Exclamație rostită când nu se știe ceva. 34 substantiv masculin invariabil Cum (sau ce) dă (sau verb reflexiv:ea, aduce, lasă etc.) dumnezeu ! Exclamație rostită atunci când o acțiune viitoare este lăsată să se întâmple cum este sortită să fie. 35 substantiv masculin invariabil (Îe) Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta dumnezeu La voia întâmplării. 36 substantiv masculin invariabil (despre oameni; îe) A nu avea (a fi fără) nici un dumnezeu A nu fi bun de nimic. 37 substantiv masculin invariabil (despre oameni; îae) A fi fără căpătâi. 38 substantiv masculin invariabil (despre vorbe, lucruri etc.; îae) Fără nici un sens. 39 substantiv masculin invariabil (Îe) A da cu barda (sau cu piatra etc.) în dumnezeu A fi nesocotit. 40 substantiv masculin invariabil (Îe) A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui dumnezeu A lăsa pe cineva în pace. 41 substantiv masculin invariabil (Îae) A lăsa pe cineva să facă ce verb reflexiv:ea. 42 substantiv masculin invariabil (Îe) A (se) ruga pe (sau de) toți -eii A se ruga cu insistență Si: a implora. 43 substantiv masculin invariabil (Îe) A fi omul lui dumnezeu A fi om bun. 44 substantiv masculin invariabil (Îae) A fi slujitor al lui Dumnezeu. 45 substantiv masculin invariabil (Îe) A fi pâinea lui dumnezeu A fi foarte bun. 46 substantiv masculin invariabil (Îe) Cu dumnezeu înainte! Urare de succes. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUMNEZEU: DUMNEZÉU, (2) dumnezei, substantiv masculin 1. N. pr. (În religiile monoteiste) Ființă supremă personală, cauză transcendentă primordială, principiu fundamental al existenței și ordinii universale, creator și judecător al lumii, binele absolut și principiu al mântuirii care acționează în istorie. ♦ (În religia creștină) Dumnezeu (1) care este unic, dar în același timp întreit în: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. • locuțiune adjectiv Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. • Expresia: Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde. (Va fi) cum va da (sau va verb reflexiv:ea) Dumnezeu = (va fi) cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului. Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; prin extensie prost, rău. A porni (sau a merge etc.) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etc.) în pace, cu bine, sănătos. Cu Dumnezeu înainte! = noroc! succes! (la drum, într-o acțiune întreprinsă etc.). A nu avea (sau a fi fără) niciun Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) niciun sens, nicio valoare, niciun gust. A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui Dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace sau la voia întâmplării. A (se) ruga (ca) de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are un mare și neașteptat noroc. (Purtând accentul în frază) Dumnezeu știe! = nu se știe! Dumnezeule! exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamație de implorare, deznădejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! exclamație de necaz, de nemulțumire. Să dea Dumnezeu! = (formulă de urare) să se împlinească ceea ce doresc (sau dorești etc.)! 2. Divinitate, zeu. – latina dom(i)ne deus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUMNEZEU: DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, substantiv masculin 1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor. • locuțiune adjectiv Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. • Expresia: Încotro (sau unde, cum) te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde. (Va fi) cum va da (sau va verb reflexiv:ea) Dumnezeu = (va fi) cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului. Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; prin extensie prost, rău. A porni (sau a merge etc.) cu Dumnezeu = a porni (sau a merge etc.) în pace, cu bine, sănătos. Cu Dumnezeu înainte! = noroc! succes! (la drum, într-o acțiune întreprinsă etc.) A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) nici un sens, nici o valoare, nici un gust. A lăsa (pe cineva) în plata (sau în știrea) lui Dumnezeu = a lăsa (pe cineva) în pace sau la voia întâmplării. A (se) ruga (ca) de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora. Parcă (sau i se pare că) a apucat (sau a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care are un mare și neașteptat noroc. (Punând accentul în frază) Dumnezeu știe! = nu se știe! Dumnezeule! exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare. Pentru (numele lui) Dumnezeu! exclamație de implorare, deznădejde sau dezaprobare. Ce Dumnezeu! exclamație de necaz, de nemulțumire. Să dea Dumnezeu! = (formulă de urare) să se împlinească ceea ce doresc (sau dorești etc.)! 2. Divinitate, zeu. – latina dom(i)ne deus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DUMNEZEU: DUMNEZEU (latina dom(i)ne deus) substantiv masculin (cu regim de nume propriu) 1. (În religiile monoteiste) Ființă supremă personală, cauză transcendentă primordială, principiu fundamental al existenței și ordinii universale, creator, proniator și judecător al lumii. Monoteismul iudaic și cel islamic îl separă pe despre de lume (deism), pe când cel creștin îmbină prezența și activitatea lui despre în lume prin energiile sale divine necreate (imanența), cu realitatea Sa infinită și veșnică de dincolo de lumea timpului și spațiului (transcendența). Creștinismul mai afirmă că D., unu în ființă, este întreit în persoane (ipostasuri): Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. 2. Divinitate, zeu. • Expresia: A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu avea (sau a fi fără) niciun sens, valoare, gust. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru Dumnezeu: Dumnezéu (dumnezéi), substantiv masculin – Ființă supremă, creator și cîrmuitor al lumii. – Mr. dhumnidză(u) megl. dumnizesc. latina dǒmĭnĕ dĕus (Pușcariu 558; REW 2734), conform italiana domeneddio, vezi prov. domerdieus, vezi limba franceza damnedieu. conform zău. – derivat dumnezeiesc, adjectiv (divin; milostiv); dumnezeiește, adverb (minunat, divin); dumnezei (variantă îndumnezei), verb (a diviniza; a adora ca pe Dumnezeu); dumnezeire, substantiv feminin (divinitate; divinizare; învechit, religiozitate); nedumnezeire, substantiv feminin (învechit, impietate); dumnezeiță (variantă dumnezeoaie, dumnezeoaică), substantiv feminin (învechit, zeiță). Forme diferite ale cuvantului dumnezeu: dumnezéi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Dumnezeu: Dumnezeu m. 1. divinitatea creștină (în opozițiune cu cea păgână, numită simplu zeu); adesea în exclamațiuni de uimire, de îndurare, de tăgăduire: cum Dumnezeu! păcat de Dumnezeu! ferească Dumnezeu!; 2. uneori (la plural ) și cu sensul special al lui zeu: se roagă de toți dumnezeii, ca să-i dea ajutor Hristos 3. ființă supremă, creatorul și conservatorul a tot ce există: a adora pe Dumnezeu; 4. figurat obiect de entuziasm, de venerațiune profundă. [latina DOMINE DEUS, literar Doamne Dumnezeule!]. vezi zeu și zău. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUMNEZEU: DUMNEZEU substantiv (termen bisericesc) 1. atotputernicul (articulat), creatorul (articulat), divinitate, domnul (articulat), dumnezeire, părinte, providență, puternicul (articulat), stăpînul (articulat), tatăl (art), ziditorul (articulat), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (articulat), preaputernicul (articulat), (învechit și popular) pronie, (popular) sfîntul (articulat), sîntul (articulat), (învechit) atotțiitorul (articulat), tvoreț, zeu. 2. divinitate, idol, zeitate, zeu, (învechit) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zîn. (dumnezeu al unui popor antic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUMNEZEU: DUMNEZÉU dumnezeui m. sing. (în concepțiile religioase) Forță supranaturală, creatoare și cârmuitoare a lumii; demiurg; divinitate; • Pentru (numele lui) dumnezeu! exclamație ce exprimă o rugăminte stăruitoare sau o dezaprobare categorică. Cum dă dumnezeu la întâmplare. Bătut de dumnezeu năpăstuit de soartă. /<lat. dom[i]nedeus Forme diferite ale cuvantului dumnezeu: dumnezeui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Dumnezeu: Dumnezéu (divinitatea supremă) substantiv propriu m., genitiv dativ lui Dumnezéu/(în expresie și ) Dumnezéului (las-o dumnezeu) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru Dumnezeu: Dumnezéu substantiv pr. m., genitiv dativ articulat lui Dumnezéu (în expresie și Dumnezéului) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru Dumnezeu: Dumnezéu (zeu) substantiv masculin, articulat dumnezéul; plural dumnezéi, articulat dumnezéii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dumnezeu: dumnezéu (zeu) substantiv masculin, articulat dumnezéul; plural dumnezéi, articulat dumnezéii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUMNEZEU' dumnezeitordumnezéleaDUMNEZEOÁICĂdumnezeoáieDUMNEZÉUdumnezắuDumniaeidumnialúidumniatá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dumnezeu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dumnezeu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 5/15 / V: reg dumnezeuzắu, dumnezeunăzắu, înv dumnezeunizdumnezeu, dumnezeunizắu, domdumnezeu / Plural: rar dumnezeuei / Etimologie: lat domine deus] 1 substantiv masculin Ființă supremă în religiile monoteiste, creator al lumii, principiu fundamental al existenței și al ordinii universale Si: îrg dumnezelea. 5 substantiv masculin invariabil Îla Bătut de dumnezeu Năpăstuit. 7 substantiv masculin invariabil Îlav Cum dă dumnezeu Cum se întâmplă. 15 substantiv masculin invariabil Îe Ce dumnezeu! Exclamație prin care se exprimă nemulțumirea. 16 substantiv masculin invariabil Îe Să dea dumnezeu, să ajute dumnezeu Formulă de urare. 18 substantiv masculin invariabil Îe dumnezeu să mă ierte! Exclamație prin care vorbitorul dorește să fie iertat pentru cele ce face sau spune. 19 substantiv masculin invariabil Îe dumnezeu să-l ierte! Formulă rostită la moartea cuiva sau când se vorbește despre cineva decedat. 20 substantiv masculin invariabil Îe dumnezeu să ierte! pe cineva Exclamație rostită de vorbitor atunci când cineva păcătuiește. 21 substantiv masculin invariabil Îe Unde sau pe ce pune el mâna, pune și dumnezeu mila Proverb rostit la adresa unei persoane căruia îi merg toate din plin. 22 substantiv masculin invariabil Îe dumnezeu cu mila! Exclamație rostită când o acțiune viitoare e considerată ca nesigură sau supusă eșecului. 23 substantiv masculin invariabil Îe Prin sau din sau cu mila lui dumnezeu Formulă rostită când se dorește realizarea unei acțiuni grele care ar putea fi supusă eșecului. 24 substantiv masculin invariabil Îe Ferit-a sau să te ferească dumnezeu A se păzi de o nenorocire. 25 substantiv masculin invariabil Îe A-i pune cuiva dumnezeu mâna în cap A avea noroc pe neașteptate. 27 substantiv masculin invariabil despre oameni; îe A fi uitat de dumnezeu A fi foarte bătrân. 30 substantiv masculin invariabil Îe A se uita la cineva ca la dumnezeu A iubi pe cineva foarte tare. cu dumnezeu A călători liniștit. 33 substantiv masculin invariabil Îe dumnezeu știe! Exclamație rostită când nu se știe ceva. dumnezeu ! Exclamație rostită atunci când o acțiune viitoare este lăsată să se întâmple cum este sortită să fie. 35 substantiv masculin invariabil Îe Încotro sau unde, cum te-a îndrepta dumnezeu La voia întâmplării. 36 substantiv masculin invariabil despre oameni; îe A nu avea a fi fără nici un dumnezeu A nu fi bun de nimic. în dumnezeu A fi nesocotit. 40 substantiv masculin invariabil Îe A lăsa pe cineva în plata sau în știrea lui dumnezeu A lăsa pe cineva în pace. 43 substantiv masculin invariabil Îe A fi omul lui dumnezeu A fi om bun. 45 substantiv masculin invariabil Îe A fi pâinea lui dumnezeu A fi foarte bun. 46 substantiv masculin invariabil Îe Cu dumnezeu înainte! Urare de succes. Dumnezeu al unui popor antic. DUMNEZÉU dumnezeui m. în concepțiile religioase Forță supranaturală, creatoare și cârmuitoare a lumii; demiurg; divinitate; • Pentru numele lui dumnezeu! exclamație ce exprimă o rugăminte stăruitoare sau o dezaprobare categorică. Cum dă dumnezeu la întâmplare. Bătut de dumnezeu năpăstuit de soartă. , genitiv dativ lui Dumnezéu/în expresie și Dumnezéului las-o dumnezeu. |
GRAMATICA cuvântului dumnezeu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dumnezeu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dumnezeu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE dumnezeu? Vezi cuvântul dumnezeu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dumnezeu?[ dum-ne-zeu ] Se pare că cuvântul dumnezeu are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dumnezeu Inţelegi mai uşor cuvântul dumnezeu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Astăzi adesea cu slab conținut religios, în locuțiuni și expresii locuțiune adjectiv Bătut de dumnezeu = năpăstuit, nenorocit Încotro sau unde, cum te-a îndrepta dumnezeu = la voia întîmplării Va fi cum va da sau va verb reflexiv:ea dumnezeu = cum s-a întîmpla Cum dă dumnezeu = cum se întîmplă; prin extensie prost, rău cu dumnezeu = a porni, a merge etc Cu dumnezeu înainte! = noroc! succes! A nu avea sau a fi fără nici un dumnezeu = a nu avea nici un haz, nici o noimă A lăsa pe cineva în plata sau în știrea lui dumnezeu = a lăsa pe cineva în pace, de capul lui Dumnezeu știe = nu se știe Uneori la plural A se ruga de toți dumnezeii = a ruga pe cineva cu insistență locuțiune adjectiv Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit Încotro sau unde, cum te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde Va fi cum va da sau va verb reflexiv:ea Dumnezeu = va fi cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; prin extensie prost, rău cu Dumnezeu = a porni sau a merge etc Cu Dumnezeu înainte! = noroc! succes! la drum, într-o acțiune întreprinsă etc A nu avea sau a fi fără niciun Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea sau a fi fără niciun sens, nicio valoare, niciun gust A lăsa pe cineva în plata sau în știrea lui Dumnezeu = a lăsa pe cineva în pace sau la voia întâmplării A se ruga ca de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora Purtând accentul în frază Dumnezeu știe! = nu se știe! Dumnezeule! exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare Să dea Dumnezeu! = formulă de urare să se împlinească ceea ce doresc sau dorești etc locuțiune adjectiv Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit Încotro sau unde, cum te-a îndrepta Dumnezeu = la voia întâmplării, oriunde Va fi cum va da sau va verb reflexiv:ea Dumnezeu = va fi cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului Cum dă Dumnezeu = cum se întâmplă; prin extensie prost, rău cu Dumnezeu = a porni sau a merge etc Cu Dumnezeu înainte! = noroc! succes! la drum, într-o acțiune întreprinsă etc A nu avea sau a fi fără nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea sau a fi fără nici un sens, nici o valoare, nici un gust A lăsa pe cineva în plata sau în știrea lui Dumnezeu = a lăsa pe cineva în pace sau la voia întâmplării A se ruga ca de toți Dumnezeii = a se ruga cu insistență; a implora Punând accentul în frază Dumnezeu știe! = nu se știe! Dumnezeule! exclamație de spaimă, durere, deznădejde, entuziasm, mirare Să dea Dumnezeu! = formulă de urare să se împlinească ceea ce doresc sau dorești etc A nu avea sau a fi fără nici un Dumnezeu = a nu avea sau a fi fără niciun sens, valoare, gust |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dumnezeu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Semn de hotar sau, în trecut, de moșie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul Dumnezeu are forma: dumnezéi
