 | as |
|
| Dumica [ du-mi-ca ] VEZI SINONIME PENTRU dumica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dumica în mai multe dicționareDefinițiile pentru dumica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dumica (forma la infinitiv) A dumica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUMICA: DUMICÁ, dumíc, verb I. tranzitiv 1. (De obicei cu privire la un aliment) A rupe, a tăia în bucăți mici; a fărîmița. În acel blid se turnă zară-n care se dumică mămăligă. RETEGANUL, P. I 65. S-au apucat s-o dumice mărunțel; unul ținea slănina în mîni, iar celalalt tot tăia cu un cuțit bucățele dintr-însa. SBIERA, P. 270. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopîrți, prin extensie a distruge, a nimici. Cum amerința numai cu săbiile, pe loc sta și oștile neclintite pînă ce venea ei la dînsele și le dumica toate, ca cum dumici niște curechi. SBIERA, P. 120. • reflexiv reciproc. Amîndouă taberile erau acuma gata a începe război între dînsele și a se dumica una pe alta. BĂLCESCU, O. II 270. – prezent industrie accentuat și: dúmic. – Variantă: (regional) îndumicá (ANT. literar popular I 150) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dumica: dumicá [Atestat: BIBLIA (1688), 693 2/41 / V: (reg) dămdumica, (reg) dămnidumica, (îrg) demdumica, (îrg) dimdumica, (reg) dumecá, (reg) dumnidumica / prezentul indicativ: dumíc (A și: dúmic) / Etimologie: moștenit din latinescul *demicare] 1 verb tranzitiv: A rupe în bucăți un aliment. 2 verb tranzitiv: A mânca mestecând încet Si: a savura. 3 verb tranzitiv: (Pan) A fărâmița. 4 (Pan) A măcina. 5 verb reflexiv: A se fărâmița. 6 (Îvp) A omorî pe cineva tăindu-l în bucăți Si: a ciopărți. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (Îrg) A (se) răni. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: (Îrg) A (se) zdrobi. 11 verb tranzitiv: (Îrg) A omorî pe câmpul de luptă Si: a nimici. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dumica: dumica verb vezi AMESTECA. CIOPÎRȚI. MESTECA. SFÎRTECA. SFÎȘIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dumica: dumicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dumíc, persoana a treia singular: el / ea și plural dumícă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dumica: dumicá (a dumica) (popular) verb, indicativ prezent 3 dumícă/dúmică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUMICA' Dumetr/așdumidumiatádumiavoástrăDUMICÁdumicáreDUMICÁTdumicătúrădumicúș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dumica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dumica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dumicá [Atestat: BIBLIA 1688, 693 2/41 / V: reg dămdumica, reg dămnidumica, îrg demdumica, îrg dimdumica, reg dumecá, reg dumnidumica / prezentul indicativ: dumíc A și: dúmic / Etimologie: moștenit din latinescul *demicare] 1 verb tranzitiv: A rupe în bucăți un aliment. Dumicá a dumica popular verb, indicativ prezent 3 dumícă/dúmică. |
GRAMATICA cuvântului dumica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dumica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dumica poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dumica? Vezi cuvântul dumica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dumica?[ du-mi-ca ] Se pare că cuvântul dumica are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dumica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hidrogen sulfurat, -ă,?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dumica se conjugă: ei ele dumícă
