 | as |
|
| Duios [ du-ios ] VEZI SINONIME PENTRU duios PE ESINONIME.COM definiția cuvântului duios în mai multe dicționareDefinițiile pentru duios din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUIÓS: DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase, adjectiv 1. Mișcător, emoționant. Iubesc... amintirea, nespus de duioasă și de dulce. M. I. CARAGIALE, C. 87. [A lăsat] suvenire duioasă în inimi scumpe. NEGRUZZI, S. I 289. ♦ Mîngîietor, blînd, dulce. Miile de paseri cîntau fel de fel de cîntece, așa de duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Ea atunci se uita galiș la mine și-mi zicea cu glas duios: Ia taci și d-ta, moș Nichifor. CREANGĂ, P. 116. O rămîi, rămîi la mine, tu cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre. EMINESCU, O. I 80. • (Adverbial) Simțeam sfiala că-l apasă Cînd m-a privit duios în față: Te mai gîndești verb reflexiv:eodat-acasă? GOGA, C. P. 9. Dunărea curge liniștită, murmurînd duios. DUNĂREANU, CH. 210. Fluieraș frumos, Mult zici tu duios. ALECSANDRI, T. I 403. ♦ Sentimental. Sînt atîtea fete duioase și pornite pe oftat. CAMIL PETRESCU, T. III 465. ♦ Iubitor. Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. EMINESCU, O. I 84. • (Adverbial) Pot să-și mîngîie duios copiii și femeile. CAMIL PETRESCU, T. I 234. 2. Îndurerat, jalnic, trist. Vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. EMINESCU, O. I 97. N-am altă mîngîiere... Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire. ALECSANDRI, P. A. 63. Oh! verb reflexiv:ea să-l omoare, răcni duioasa mumă! NEGRUZZI, S. I 162. • (Adverbial) Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85. Voinicelule frumos, De ce plîngi așa duios? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 159. Forme diferite ale cuvantului duios: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru duios: duiós (duioásă), adjectiv – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Transilvania de Vest) Dornic, avid. – Variante (Transilvania) doios. latina *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o derivat internă, plecîndu-se de la *doi < latina *dolium, conform italiana (cor)doglio, doglia și italiana doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, învechit, este bogat atestat în secolul XVII-XIX. – derivat duioșie, substantiv feminin (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, substantiv feminin (învechit, duioșie); duință, substantiv feminin (învechit, duioșie); înduioșa, verb (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adjectiv (care înduioșează). Forme diferite ale cuvantului duios: duioásă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUIOS: DUIOS adjectiv 1. emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvășitor, (învechit) simțitor. 2. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, iubitor, mîngîietor, tandru, (învechit) mîngîios, (figurat) cald. (Îi șoptea cuvinte duios.) 3. dureros, jalnic, trist. (Un cîntec duios.) 4. îndurerat, întristat, trist. (Se confesa cu un glas duios.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duios: duios, duiosoasă a [Atestat: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (Înv) diós, doiduios / Plural: duiosoși, duiosoase / Etimologie: moștenit din latinescul *doliosus] 1 (Înv) Dureros. 2 (Îrg) Dornic de ceva. 3 Melancolic. 4 Tandru. 5 (despre voce, cântece etc.) Care încântă. 6 Care emoționează. 7 Iubitor. 8 Sentimental. 9 Blând. Forme diferite ale cuvantului duios: duiosoasă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUIÓS: DUIÓS1 duiosoásă (duiosóși, duiosoáse) 1) Care este plin de delicatețe. Voce duios oasă. 2) Care provoacă emoții puternice de melancolie; cu multă tristețe; răscolitor; tulburător. Melodie duiosoasă. [silabe du-ios] /<lat. doliosus Forme diferite ale cuvantului duios: oásă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUIÓS: DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase, adjectiv 1. Mișcător, emoționant. ♦ Mângâietor, blând, dulce. ♦ Sentimental, afectiv. ♦ Iubitor. 2. Jalnic, trist. [ pronunție: du-ios] – latina *doliosus. Forme diferite ale cuvantului duios: -oÁsĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUIÓS: DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase, adjectiv 1. Mișcător, emoționant. ♦ Mângâietor, blând, dulce. ♦ Sentimental, afectiv. ♦ Iubitor. 2. Jalnic, trist. [ pronunție: du-ios] – latina *doliosus. Forme diferite ale cuvantului duios: -oÁsĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru duios: duios a. 1. plin de dor, gingaș: prin vers duios el spune al său dor AL.; 2. blând, mângăios: lumina duioasă a lunei. [latina *DOLEOSUS (conform italiana doglioso)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUIÓS: DUIÓS2 adverb 1) Cu duioșie. 2) Cu multă tristețe. Cântă duios. [silabe du-ios] /<lat. doliosus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru duios: duiós adjectiv masculin(silabe -ios), plural duióși, forme singular duioásă, plural duioáse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru duios: duiós adjectiv masculin, plural duióși; forme duioásă, plural duioáse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Duios: Duios ≠ hain Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUIOS' Dui/adúicăduimdúinuDUIÓSduioșénieDUIOȘÍEduioșímeDUISA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Duios Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului duios dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îi șoptea cuvinte duios. Un cîntec duios. Se confesa cu un glas duios. Duios, duiosoasă a [Atestat: BIBLIA 1688, ap. TDRG / V: Înv diós, doiduios / Plural: duiosoși, duiosoase / Etimologie: moștenit din latinescul *doliosus] 1 Înv Dureros. DUIÓS1 duiosoásă duiosóși, duiosoáse 1 Care este plin de delicatețe. Voce duios oasă. Melodie duiosoasă. Se confesa cu un glas duios. Cântă duios. |
GRAMATICA cuvântului Duios? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului duios. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Duios poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE duios? Vezi cuvântul duios desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul duios?[ du-ios ] Se pare că cuvântul duios are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Duios |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb cu haz?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
