 | as |
|
| Duhovnic [ du-hov-nic ] VEZI SINONIME PENTRU duhovnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului duhovnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru duhovnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duhovnic: duhóvnic substantiv masculin [Atestat: CORESI, EV. 306/10 / V: (înv) dehoánduhovnic, duhovnichomnduhovnic, duhovnicnec / Plural: duhovnicici / Etimologie: vsl дооуховьникь] 1 (Bis) Preot care spovedește pe credincioși Si: (liv) confesor. 2 (Fig) Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.[1] Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUHÓVNIC: DUHÓVNIC, duhovnici, substantiv masculin (În religia creștină) Preot care spovedește pe credincioși. Starețul, milostivindu-se, i-a dat duhovnic. SADOVEANU, Z. C. 236. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? NEGRUZZI, S. I 156. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUHÓVNIC: DUHÓVNIC, duhovnici, substantiv masculin (La ortodocși) Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ figurat Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din limba slavă (veche) duhovĭnikŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUHÓVNIC: DUHÓVNIC, duhovnici, substantiv masculin Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ figurat Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din limba slavă (veche) duhovĭnikŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUHOVNIC: DUHOVNIC substantiv (termen bisericesc) confesor, (astăzi rar) spiritual, (învechit) mărturisitor, spoveditor. (Preotul care spovedește se numește duhovnic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru duhovnic: duhovnic m. părinte sufletesc, preot căruia se mărturisește [!] păcatele. [slava DUHOVNĬKŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUHÓVNIC: DUHÓVNIC duhovnicci m. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku Forme diferite ale cuvantului duhovnic: duhovnicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru duhovnic: duhóvnic m. (vechea slavă duhovĭnikŭ). Confesor, preut căruĭa-ĭ mărturiseștĭ păcatele. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru duhovnic: duhóvnic substantiv masculin, plural duhóvnici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru duhovnic: duhóvnic substantiv masculin, plural duhóvnici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUHÓVNIC: DUHÓVNIC substantiv verbal cleric. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru duhovnic: duhovnic substantiv verbal CLERIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUHOVNIC' duhosdúhotduhótnițăduhóvnecDUHÓVNICDUHOVNICÉSCduhovnicéșteDUHOVNICÍduhovnicíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL duhovnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului duhovnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 306/10 / V: înv dehoánduhovnic, duhovnichomnduhovnic, duhovnicnec / Plural: duhovnicici / Etimologie: vsl дооуховьникь] 1 Bis Preot care spovedește pe credincioși Si: liv confesor. Preotul care spovedește se numește duhovnic. DUHÓVNIC duhovnicci m. |
GRAMATICA cuvântului duhovnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului duhovnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul duhovnic poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE duhovnic? Vezi cuvântul duhovnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul duhovnic?[ du-hov-nic ] Se pare că cuvântul duhovnic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL duhovnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Carbamic adjectiv chimie; în sintagma acid carbamic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul duhovnic are forma: duhóvnici
