 | as |
|
| Duh [ duh ] VEZI SINONIME PENTRU duh PE ESINONIME.COM definiția cuvântului duh în mai multe dicționareDefinițiile pentru duh din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUH: DUH, duhuri, substantiv neutru 1. (În concepțiile religioase și mitologice) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, fantomă, nălucă, strigoi, stafie. Unde vedeți lumini și duhuri? Ele umblă prin închipuirile voastre. CAMILAR, T. 151. Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd. ALECSANDRI, P. A. 40. Este miezul nopții, cînd duhurile vin. NEGRUZZI, S. II 65. ♦ Ființă imaterială, binevoitoare sau dușmănoasă omului. Duhul acestor locuri... iese din văgăuni. BOGZA, C. O. 57. În neguri se retrage al nopții tainic duh. MACEDONSKI, O. II 155. ♦ (În superstiții, determinat prin «necurat», «rău», «viclean» etc.) Spirit rău, drac, diavol. Apoi tot trebuie să te lovesc, ca să iasă duhul rău din tine! SADOVEANU, P. M. 47. Făcuse o casă cu duh necurat sub temelii. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 188. Duh necurat era cel ce venea să dezgroape pe împărat. ISPIRESCU, L. 254. 2. Suflet, spirit. Dădea puțin trupului, ca să rămîie duhului său îmbielșugarea. SADOVEANU, despre P. 158. Veghea, vițiul îi mistuiseră trupul, fără a-i vătăma însă duhul. M. I. CARAGIALE, C. 157. Oh! simt nevoia să ți-o fi mărturisit Ție, vina ce astă-noapte duhul mi l-a ispitit. DAVILA, vezi vezi 85. Suflă asupra lor și le dete duh de viață. ISPIRESCU, L. 226. ♦ (Învechit) Respirație, suflare, răsuflare. (figurat) Iarba grasă, tomnatecă, e arsă de duhul rece al brumei. DAN, U. 114. • Locuţiune adverbiala Într-un duh = într-o răsuflare, într-o clipă, repede. Și-ntr-un duh pe Pralea numai ți-l ajung. CONTEMPORANUL, II 359. • (Astăzi numai în expresie) A-și da duhul = a muri. I-a venit și lui rîndul să-și dea duhul. ANGHEL, PR. 129. Lovit fiind... își dete duhul pe dată. ISPIRESCU, M. vezi 26. Am șăzut lîngă el pînă ce și-a dat duhul. NEGRUZZI, S. I 33. ♦ (Învechit, determinat prin «rău») Duhoare, miros greu. Sufla pe nări un duh rău. ISPIRESCU, U. 39. 3. Capacitate intelectuală; spirit, minte, inteligență, înțelepciune. Alerga ca prin vis cu duhul treaz și așteptînd să iasă din desișurile întunecoase de pe marginea drumului cine știe ce făptură primejdioasă. DUMITRIU, N. 152. Duh din duhul său a dat școlarilor săi. CREANGĂ, A. 135. În loc de o înmulțire de idei, de o deșteptare a duhului, am avea o ochire mărginită, un duh micșurat. RUSSO, S. 66. • Vorbă de duh sau (rar, depreciativ) duhuri = vorbă spirituală, cu haz. Rîde silit și cu greu îi scapă cîte o vorbă de duh din gură. STĂNOIU, C. I. 113. Fiecăruia i-a spus... cîte o vorbă de duh potrivită. CARAGIALE, O. III 73. M-am săturat de duhurile d-tale. ALECSANDRI, T. 1264. • Expresia: Cu duh (sau plin de duh) = cu spirit, fin, inteligent, subtil, spiritual. Acel sec, în judecata-i, e cu duh și e frumos. EMINESCU, O. I 164. Iaca băietul, vezi-l, îi frumos... cu duh. ALECSANDRI, T. I 348. Fieșcine cunoaște ce cap tînărul are; Dar, pentru că dă bine din mîini și din picioare Și trîntește la vorbe fără să se gîndească, Am văzut multă lume cu duh să-l socotească. ALEXANDRESCU, P. 91. Slab de duh = greoi la minte; (neobișnuit) lipsit de personalitate. La bună ziua prefectului nu răspunseră decît cîțiva, mai slabi de duh. DUMITRIU, N. 13. ♦ figurat Idee, aspirație. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit; Un duh fierbe în lume și omul ce gîndește Aleargă către tine, căci verb reflexiv:emea a sosit. ALEXANDRESCU, P. 78. 4. (Învechit) Caracter, fire, natură. Purici mulți nu făcea el într-un locuțiune.. căci era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. Vino acum de față și stăi la judecată Tu, care le faci aste, duh, ființă ciudată. ALEXANDRESCU, P. 89. ♦ Notă caracteristică; specific. Dorul imitației s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. DACIA literar XI. ♦ Temperament, pornire. Luînd în privire... duhul războinic al oltenilor... putem încheia că oștirea banatului era destul de însemnată. BĂLCESCU, O. I 15. • (Azi în expresie; adesea ironic) Cu duhul blîndeții (sau, mai rar blîndețelor) = cu vorbe bune, cu blîndețe, cu binișorul. Enache făcea și el politică, știind să aducă voturi pentru «ai noștri», fie cu duhul blîndeții, fie punîndu-și oamenii să convingă cu toroipanul. PAS, Z. I 152. Cu duhul blîndețelor să-i iertați Și să-i binecuvîntați. TEODORESCU, P. P. 166. ♦ Sens adevărat al unui text, esență; intenție. Acel ce nu se ține de duhul legii se leapădă de slobozenie. RUSSO, O. 26. 5. (Învechit) Fel, mod (de a fi, de a se purta, de a gîndi). Gluma și gluma groasă era duhul de atuncea. RUSSO, S. 20. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duh: duh1 sn [Atestat: PSALT. HUR. 40v/2 / Plural: duhuri, (îrg) duhure / Etimologie: vsl дочхъ] 1 (Îvp) Răsuflare. 2 (Îvp; pex) Viață. 3 (Grm; îvr) Accent. 4 (Îvr) Vânt. 5 (Îvp) Duhoare. 6 (Tlg) Existență materială primordială care a creat universul. 7 (Spc) Dumnezeu. 8 (Tlg; îs) Sfântul duh Una dintre cele trei ipostaze ale trinității divine creștine. 9 (Îas) Spirit sfânt. 10 (Îvr; îs) duh ceresc (sau sfânt) înger. 11 (Îvp; îs) duh necurat (sau rău, al răului, al întunericului) Diavol. 12 (Îvp) Substanță nematerială de sine stătătoare, considerată ca esență veșnică, care sălășluiește în corpul omului în timpul vieții Si: spirit, suflet. 13 (Îe) A-și da duhul A muri. 14 Stafie. 15 (În mitologia populară, urmat de determinări care arată felul) Ființă imaginară care are rolul să păzească apele, pădurile, comorile etc. 16 (Îoc materie) Spirit. 17 (Îoc materie) Conștiință. 18 Cuget. 19 (Pex) Rațiune. 20 (Prc) Inteligență. 21 Vioiciune. 22 umoristic 23 Ingeniozitate. 24 (Îla) De duh Spiritual. 25 (Îla) Cu (sau plin de) duh Inteligent. 26 (Îal) Subtil. 27 (Îlav) Cu duhul blândeții (sau, înv, blândețelor) Blând. 28 (Îal) Binevoitor. 29 (Înv; lpl) Opinie publică. 30 (Înv) Concepție care determină o anumită atitudine caracteristică pentru caracterul sau temperamentul cuiva Si: spirit. 31 (Înv; îlav) Într-un duh cu... Conform cu... 32 (Înv) Fond de idei, de sentimente care constituie caracteristica, felul de a fi, de a se manifesta al unei persoane, al unei colectivități, al unei epoci etc Si: spirit. 33 (Înv) Caracter particular, specific, distinctiv ce constituie caracteristica a ceva Si: spirit. 34 (Îe) Sărac cu duhul Prost. 35 (Îae) Naiv. 36 (Îae) Simplu. 37 (Înv) Idee. 38 (Înv) Aspirație. 39 Sens adevărat al unui text Si: esență, intenție, spirit. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUH: DUH, duhuri, substantiv neutru 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. • Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe). ♦ (învechit) Respirație, suflare, răsuflare. • Locuţiune adverbiala Într-un duh = foarte repede. • Expresia: A-și da duhul = a muri. ♦ (învechit) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit. • locuțiune adjectiv De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. • Expresia: Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ figurat Idee, aspirație. 4. (învechit) Caracter, fire, natură, temperament. • Locuţiune adverbiala Cu duhul blândeții = blând, binevoitor. ♦ Notă caracteristică, specific. ♦ Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din limba slavă (veche) duhŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUH: DUH, duhuri, substantiv neutru 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. • Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată Trinitatea divină în creștinism. ♦ Spirit rău; drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe). ♦ (învechit) Respirație, suflare, răsuflare. • Locuţiune adverbiala Într-un duh = foarte repede. • Expresia: A-și da duhul = a muri. ♦ (învechit) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală; minte, inteligență; umor, spirit. • locuțiune adjectiv De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. • Expresia: Sărac cu duhul = prost; naiv; simplu. ♦ figurat Idee, aspirație. 4. (învechit) Caracter, fire, natură; temperament. • Locuţiune adverbiala Cu duhul blândeții = blând, binevoitor. ♦ Notă caracteristică; specific. ♦ Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din limba slavă (veche) duhŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DUH: DUH duhuri n. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; fantomă; spirit; vedenie; nălucă; arătare; stafie. 2) Latura psihică a omului; suflet. 3) Facultate mintală; minte. • Sărac cu duhul naiv. Vorbă de duh vorbă spirituală. 4) învechit Proces fiziologic prin care organismul folosește oxigenul și elimină bioxidul de carbon pentru întreținerea vieții; răsuflare; respirație. • A-și da duhul a muri. Într-un duh într-un suflet; într-o fugă. 5) învechit Fel de a fi al omului; caracter; fire; natură. /<sl. duhu Forme diferite ale cuvantului duh: duhuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUH: DUH s. 1. apariție, arătare, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (învechit și popular) nălucitură, năzăritură, (popular) iazmă, moroi, (regional) arătanie, necurățenie, pater, (Banat) năhoadă, (Moldova și Bucovina) vidmă, (învechit) vedere, zare. (Li se pare că un duh bîntuie pădurile.) 2. (termen bisericesc) spirit. (Sfîntul duh.) 3. spirit, suflet. (duh și materia.) 4. haz, spirit, umor, (figurat) piper, sare. (Glumă plină de duh.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru duh: duh substantiv verbal APUCĂTURĂ. CALCUL. CARACTER. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPRINDERE. DEȘTEPTĂCIUNE. DUHOARE. FIRE. GÎND. IDEE. INFECȚIE. INTELECT. INTELIGENȚĂ. INTENȚIE. ÎMPUȚICIUNE. JUDECATĂ. MANIERE. MIASMĂ. MINTE. MORAVURI. NATURĂ. NĂRAVURI. OBICEIURI. PLAN. PRICEPERE. PROIECT. PURTARE. PUTOARE. RAȚIUNE. RĂSUFLARE. RESPIRAȚIE. SOCOTEALĂ. SPIRIT. SUFLARE. TEMPERAMENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru duh: duh n., plural urĭ (vechea slavă limba bulgară limba rusă duhŭ. vezi nă-, pro- și ză-duf, văzduh, dihanie, duhnesc, dușcă, înăduș). Spirit, inspirațiune: duhu sfînt. Spirit, diavol: un duh necurat. Spirit, vorbă de spirit: om cu (saŭ de) duh. (Iron.) A-țĭ da duhu, a muri. Cu duhu blîndețiĭ, cu blîndeță (în vorbă, în procedură). – În vest și duf, puterea vinuluĭ la beție (Iov. 142). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru duh: duh n. 1. spirit; duh rău, sfântul Duh; 2. suflare de vieață, suflet: a-și da duhul; 3. agerime de minte, istețime: om cu duh, vorbă de duh; 4. pornire sufletească, pasiune: duhul blândeții. [slava DUHŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DUH: DUH 1. Duha cel bătrîn, mold., 1670; 2. Popa Duhu (I. Creangă, Amintiri). vezi și Duh Partea II-a. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUH: DUH s. 1. vezi fantomă. 2. (termen bisericesc) spirit. (Sfântul duh.) 3. vezi spirit. 4. vezi haz. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru duh: duh substantiv neutru, plural dúhuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru duh: duh substantiv neutru, plural dúhuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru duh: duh2 substantiv masculin vezi dolf Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUH' dugoreálăDUGÓSdugắuduguléțDUHduhăítduhăláduhálmăduhámnic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL duh Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului duh dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 40v/2 / Plural: duhuri, îrg duhure / Etimologie: vsl дочхъ] 1 Îvp Răsuflare. 8 Tlg; îs Sfântul duh Una dintre cele trei ipostaze ale trinității divine creștine. 10 Îvr; îs duh ceresc sau sfânt înger. 11 Îvp; îs duh necurat sau rău, al răului, al întunericului Diavol. 13 Îe A-și da duhul A muri. 24 Îla De duh Spiritual. 25 Îla Cu sau plin de duh Inteligent. 27 Îlav Cu duhul blândeții sau, înv, blândețelor Blând. 31 Înv; îlav Într-un duh cu. 34 Îe Sărac cu duhul Prost. DUH duhuri n. • Sărac cu duhul naiv. Vorbă de duh vorbă spirituală. • A-și da duhul a muri. Într-un duh într-un suflet; într-o fugă. Li se pare că un duh bîntuie pădurile. Sfîntul duh. Duh și materia. Glumă plină de duh. Sfântul duh. |
GRAMATICA cuvântului duh? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului duh. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul duh poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE duh? Vezi cuvântul duh desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul duh?[ duh ] Se pare că cuvântul duh are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL duh Inţelegi mai uşor cuvântul duh dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Într-un duh = într-o răsuflare, într-o clipă, repede Astăzi numai în expresie A-și da duhul = a muri Vorbă de duh sau rar, depreciativ duhuri = vorbă spirituală, cu haz Cu duh sau plin de duh = cu spirit, fin, inteligent, subtil, spiritual Slab de duh = greoi la minte; neobișnuit lipsit de personalitate Azi în expresie; adesea ironic Cu duhul blîndeții sau, mai rar blîndețelor = cu vorbe bune, cu blîndețe, cu binișorul Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism Locuţiune adverbiala Într-un duh = foarte repede A-și da duhul = a muri locuțiune adjectiv De duh = spiritual, inteligent Cu sau plin de duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu Locuţiune adverbiala Cu duhul blândeții = blând, binevoitor Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată Trinitatea divină în creștinism Locuţiune adverbiala Într-un duh = foarte repede A-și da duhul = a muri locuțiune adjectiv De duh = spiritual, inteligent Cu sau plin de duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual Sărac cu duhul = prost; naiv; simplu Locuţiune adverbiala Cu duhul blândeții = blând, binevoitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Grup electrogen?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul duh are forma: dúhuri
