 | as |
|
| Dudui [ du-du-i ] VEZI SINONIME PENTRU dudui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dudui în mai multe dicționareDefinițiile pentru dudui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dudui (forma la infinitiv) A dudui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUDUI: DUDUÍ, dúdui, verb IV. 1. intranzitiv (Despre foc) A arde (în sobă) cu zgomot. Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209. În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114. În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111. ♦ (Despre pămînt, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura, a se zgudui, a bubui (din cauza loviturilor repetate). De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49. Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, vezi 49. Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329. Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. ♦ (Despre motoare sau mașini în funcțiune, prin extensie despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189. Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13. 2. tranzitiv (Regional) A goni, a alunga. Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dudui: duduí (-uésc, -ít), verb – 1. A răsuna, a bubui, a produce un zgomot sacadat. – 2. A alunga, a da afară cu zgomot. – 3. A tremura, a se înfiora, a vibra pardoseala ca urmare a bătăilor din picioare. – Variante dudăi (numai sensul 2, în Transilvania), durdui. Creație expresivă, conform dîrdîi, durui, bubui, etc. După Cihac, II, 496, în loc de durdui, și acesta din în limba maghiara dördülni, care la rîndul lui este tot o creație expresivă. – derivat duduială, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduit, substantiv neutru (zgomot sacadat); duduitură, substantiv feminin (zgomot sacadat); duduruz, substantiv masculin (țărănoi, mojic); sgudui, verb (a scutura, a cutremura, a face să tremure), care este în locul lui *sdudui, cu s- expresiv, conform (s)fărîma (cuvîntul se consideră în general de origine necunoscută; în legătură cu scotoci după Cihac, II, 343, și cu gepid. *skudojan, germana schütten, după Scriban; ambele ipoteze sînt neverosimile); sguduială, substantiv feminin (scuturătură); sguduit, substantiv neutru (scuturătură); sguduitură, substantiv feminin (scuturătură); sguduitor, adjectiv (care înfioară). Forme diferite ale cuvantului dudui: -uésc dudui-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dudui: duduí [Atestat: ANON. CAR. / V: duduidăí / prezentul indicativ: dúdui / Etimologie: fo] 1 vi (despre pământ, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate. 2-3 vi (Reg; îe) A veni (sau a umbla) duduiind A veni (sau a umbla) înfuriat. 4 vi (Îae) A fi în toane rele. 5 vi (despre motoare, mașini etc.; pex despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. 6 vi (despre foc) A arde puternic și cu zgomot. 7 vi (despre surse de zgomote și fenomene ale naturii) A tuna. 8 vi A răsuna. 9 verb tranzitiv: (Îrg) A îmboldi. 10 verb tranzitiv: A alunga. 11 verb tranzitiv: (Reg) A lua repede pe cineva. 12 verb tranzitiv: A speria. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUDUI: DUDUÍ, dúdui, verb IV. 1. intranzitiv (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la persoană 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. intranzitiv (Despre motoare, mașini etc.; prin extensie despre ateliere, fabrici etc.; la persoană 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot. 3. tranzitiv (învechit și regional) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUDUI: DUDUÍ, dúdui, verb IV. 1. intranzitiv (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la persoană 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. intranzitiv (Despre motoare, mașini etc.; prin extensie despre ateliere, fabrici etc.; la persoană 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. tranzitiv (învechit și regional) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUDUI: DUDUI verb 1. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a tremura, a se zgudui, (Moldova și Transilvania) a durdui, (învechit) a se ridica. (dudui pereții.) 2. a bubui, a detuna, a trăsni, a tuna, a vui, (popular) a răzbubui. (dudui în depărtare.) 3. a vui, (rar) a vîjîi. (Focul dudui în sobă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dudui: duduí (a dudui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dúdui, 3 dúduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duduiá; conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu să dúdui, 3 să dúduie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dudui: duduí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu dúdui, persoana a treia singular: el / ea și plural dúduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duduiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUDUI: DUDUÍ verb vezi alunga, depărta, goni, izgoni, îmboldi, îndemna, îndepărta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dudui: dudui verb vezi ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. ÎNDEPĂRTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUDUI' DUDẮUDUDÚCĂduducélDUDUCÚȚĂDUDUÍduduiálăDUDÚIEduduíreDUDUÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dudui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dudui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: duduidăí / prezentul indicativ: dúdui / Etimologie: fo] 1 vi despre pământ, clădiri, ferestre etc. 2-3 vi Reg; îe A veni sau a umbla duduiind A veni sau a umbla înfuriat. Dudui pereții. Dudui în depărtare. Focul dudui în sobă. Duduí a dudui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dúdui, 3 dúduie, imperfect persoana a treia singular: el / ea duduiá; conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu să dúdui, 3 să dúduie. Focul dudui în sobă. |
GRAMATICA cuvântului dudui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dudui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dudui poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dudui? Vezi cuvântul dudui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dudui?[ du-du-i ] Se pare că cuvântul dudui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dudui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a sta, a se pune în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dudui se conjugă: ei ele dúduie
