 | as |
|
| Dubla [ du-bla ] VEZI SINONIME PENTRU dubla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dubla în mai multe dicționareDefinițiile pentru dubla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dubla (forma la infinitiv) A dubla conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dubla: dublá [Atestat: ASACHI, E. I, 29/10 / V: (înv) duplá / prezentul indicativ: dublaléz / Etimologie: franceza doubler] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A face să devină sau a deveni de două ori mai mare Si: a (se) îndoi. 3 verb tranzitiv: (Fig) A susține în vederea realizării unui scop. 4 verb tranzitiv: (În teatru, la operă) A înlocui pe titularul unui rol. 5 verb tranzitiv: (În teatru, la operă) A interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. 6 verb tranzitiv: (În film) A înlocui pe titularul unui rol în scene primejdioase, care cer calități fizice deosebite. 7 verb tranzitiv: A realiza dublajul unui actor. 8 verb tranzitiv: (Teh) A executa o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop. 9 verb tranzitiv: A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. 10 verb tranzitiv: A căptuși o haină. 11 verb tranzitiv: (Mrn) A acoperi o navă cu foi de tablă de cupru, care, în contact cu apa de mare, produc substanțe toxice, împiedicând depunerile vegetale și animale. 12 verb tranzitiv: (despre nave) A ocoli un cap2. 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: (Spt) A (se) plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 15 verb tranzitiv: (Spt) A depăși cu un tur un concurent. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru dublă: dublă, dublu 1. Coardă d., procedeu al tehnicii de execuție la instr. cu coarde și arcuș, permițând emiterea simultană a două sunete (acordurile* se execută pe coarde d., arpegiind* două câte două coarde). 2. Orchestră* d., cor* d., reunire – prin alternare sau prin contopire – a două grupuri de instrumentiști, respectiv cântăreți, fiecare din grupuri formând o orch. completă sau un cor complet de voci egale sau mixte. vezi antifonie; stereofonie (2). 3. despre concert, concert (2) instr. dublu cu două partide* solistice (destinate unor instr. de același fel – de ex. Concertul pentru două vl. și orch. în re minor BWV 1043 (1717) de J.S. Bach; unor instr. din aceeași familie – ex. Concertul pentru vl., vcl. și orch. în la minor op. 102 de Brahms; sau unor instrumente de natură diferită – ex. Concertul pentru pian, trp. și orch. de Șostakovici). 4. despre bară, vezi bară (II, 4). 5. despre bemol, vezi bemol. 6. despre diez, vezi diez. Forme diferite ale cuvantului dubla: dublu Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUBLA: DUBLÁ, dublez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. tranzitiv A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. tranzitiv A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. tranzitiv (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. tranzitiv (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din limba franceza doubler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUBLA: DUBLÁ, dublez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. tranzitiv A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. tranzitiv A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. tranzitiv (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. tranzitiv (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din limba franceza doubler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUBLA: DUBLÁ, dublez, verb I. tranzitiv A face (o cantitate sau un număr) de două ori mai mare; a îndoi. Am ceva pentru «Voința»... Niște scrisori senzaționale, să-ți dubleze tirajul în douăzeci și patru de ore. C. PETRESCU, C. vezi 189. • reflexiv Cînd observă că ceata gata de drum se dublase, adăugă schimbînd glasul. REBREANU, R. II 113. ♦ A face o lucrare similară cu alta deja existentă sau servind acelorași scopuri ca și prima. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sîrmă. REBREANU, R. I 80. ♦ (În teatru) A pregăti rolul distribuit unui actor, pentru a-l putea înlocui la nevoie; a înlocui pe titularul unui rol. ♦ (Cu privire la o haină) A căptuși. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUBLA: DUBLÁ verb I. trecut, reflexiv a (se) face de două ori mai mare; a (se) îndoi. II. trecut 1. a face o lucrare similară cu alta existentă, sau care servește aceluiași scop ca și prima. • a căptuși (o haină, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor; (figurat) a secunda, a însoți. • a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depăși cu un tur un concurent. 4. (marină) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigație. • a întări o velă în vederea luptei sau în caz de verb reflexiv:eme rea. (< limba franceza doubler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dublă: dúblă substantiv feminin [Atestat: CHIRIȚESCU, greacă 176 / V: (reg) dúplă, dublalu / Plural: dublale / Etimologie: refăcut din dublu (decalitru)] 1 (Pop) Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru Si: baniță (1). 2 (Pop) Conținutul unei duble (1). 3 (Pop) Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. 4 (Cig; îe) A trage o dubla A filma o scenă încă o dată. 5 (La jocul de table; îe) A da o dubla Rezultat obținut când ambele zaruri au aceeași valoare. 6 (Spt) Minge dublă (10). 7 (Spt) Săritură dublă. 8 (Spt) Dublă lovitură. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DUBLĂ: DÚBLĂ substantiv feminin 1. variantă a fiecărui cadru dintr-un film, care se turnează de mai multe ori, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor. 2. minge dublă. • (echit.) săritură dublă. • (scrimă) dublă lovitură. 3. (la unele jocuri cu zaruri) căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri. (< limba franceza double) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUBLA: DUBLÁ verb I. trecut, reflexiv A face sau a fi de două ori mai mare; a (se) îndoi. ♦ trecut A înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor. ♦ (Cinem.) A executa un dublaj. ♦ (Sport) A depăși cu un tur un concurent. ♦ trecut A căptuși (o haină etc.). [< limba franceza doubler]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DUBLĂ: DÚBLĂ substantiv feminin 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori. 2. Minge dublă. vezi dublu (3) [în DN]. ♦ (Echit.) Săritură dublă. ♦ (La scrimă) dublă lovitură. [< limba franceza double]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUBLĂ: DÚBLĂ, duble, substantiv feminin (popular) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Variante: dúblu substantiv neutru] – Refăcut din dublu[-decalitru]. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUBLĂ: DÚBLĂ, duble, substantiv feminin (popular) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Variante: dúblu substantiv neutru] – Refăcut din dublu[-decalitru]. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUBLĂ: DÚBLĂ, duble, substantiv feminin (Muntenia) Măsură de capacitate egală cu un dublu-decalitru; baniță. Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. – Variantă: dúblu (PREDA, Î. 77) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dublă: 2) *dúblă forme, plural e (în franceză double, subînț. décalitre). Muntenia popular Decalitru duplu, baniță: sporu ce-ĭ ĭeșeade la raz cînd îșĭ umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3, 77). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUBLA: DUBLA verb 1. a îndoi, (rar) a duplica, a reduplica, (învechit) a îndupleca. (A dubla o sumă de bani.) 2. a căptuși. (A dubla o haină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dublă: 3) *dúblă forme, plural e (în franceză double béccassine, becață duplă, maĭ mare). Becața cea maĭ mare. – Și duplă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dublă: 1) *dúblă forme, plural e (it. dobla, jumătate de dublon). popular Piesă de 5 francĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dubla: dublá verb silabe -bla), indicativ prezent persoana întâi singular: eu dubléz, persoana a treia singular: el / ea și plural dubleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dublă: dúblă substantiv feminin (silabe -blă), genitiv dativ articulat dúblei; plural dúble Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dublă: dúblă (du-blă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat dúblei; plural dúble Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dubla: dublá (a dubla) (du-bla) verb, indicativ prezent 3 dubleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DUBLĂ: DÚBLĂ substantiv verbal baniță, dublu-decalitru. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dublă: dublă substantiv verbal BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DUBLA' DUBITATÍVĂdubitatorDUBITODÚBIUDUBLÁDUBLÁJDUBLÁREDUBLÁTDUBLÉ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dublă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dublă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 29/10 / V: înv duplá / prezentul indicativ: dublăléz / Etimologie: franceza doubler] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A face să devină sau a deveni de două ori mai mare Si: a se îndoi. Dúblă substantiv feminin [Atestat: CHIRIȚESCU, greacă 176 / V: reg dúplă, dublălu / Plural: dublăle / Etimologie: refăcut din dublu decalitru] 1 Pop Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru Si: baniță 1. 4 Cig; îe A trage o dublă A filma o scenă încă o dată. 5 La jocul de table; îe A da o dublă Rezultat obținut când ambele zaruri au aceeași valoare. A dublă o sumă de bani. A dublă o haină. A dublă o haină. Dublá a dublă du-bla verb, indicativ prezent 3 dubleáză. |
GRAMATICA cuvântului dublă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dublă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dublă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dubla? Vezi cuvântul dubla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dubla?[ du-bla ] Se pare că cuvântul dubla are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dublă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în expresie a-i merge sau a i se duce cuiva buhul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dubla se conjugă: ei ele dubleáză
