 | as |
|
| Drumeţ [ dru-meţ ] VEZI SINONIME PENTRU drumeţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului drumet în mai multe dicționareDefinițiile pentru drumet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DRUMEȚ: DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, substantiv masculin și forme Persoană care călătorește mai ales pe jos; călător. Drumețul purta o haină verde și zdrențuită... o pălărie roșită de ploaie, bocanci sparți. C. PETRESCU, S. 170. El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU, B. 9. Încet-încet, pe-nserate, s-au împuținat drumeții. CARAGIALE, P. 52. I se deschide poarta și drumeața intră înlăuntru. CREANGĂ, P. 90. • (Adjectival, poetic) Hei, voi ape drumețe... Ați zărit cum crescură, în avînt nezărit, Rînduirile nouă pe-ale voastre vechi maluri! DEȘLIU, G. 55. Dulcea mireasmă prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici verb reflexiv:ajă, ci-i dorul. ANGHEL, P. 29. Forme diferite ale cuvantului drumet: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru drumeț: druméț, drumeteáță [Atestat: DOSOFTEI, ap. TDRG / Plural: drumeti, drumetéțe / Etimologie: drum + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care călătorește (mai ales pe jos) Si: călător, (îvp) drumaș (1-2). 3 substantiv masculin (Nob; îs) drumet de munte Alpinist. 4 substantiv masculin articulat (Ent; reg) Libelulă (Libellula virgo sau coloptenyx virgo). 5 a (Pop; spc) Care își exercită meseria deplasându-se dintr-un loc în altul Si: ambulant. 6 a Care umblă (mult) fără țintă Si: hoinar, vagabond. 7 a (Fig; rar) Care este de scurtă durată Si: efemer trecător, verb reflexiv:emelnic. modificată Forme diferite ale cuvantului drumet: drumeteáță Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DRUMEȚ: DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, substantiv masculin și forme Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + sufix -eț. Forme diferite ale cuvantului drumet: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DRUMEȚ: DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, substantiv masculin și forme Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + sufix -eț. Forme diferite ale cuvantului drumet: -eÁȚĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DRUMEȚ: DRUMEȚ substantiv călător, (regional) drumaș, (Transilvania) drumar, drumătoriu, (învechit) strainic. (Un drumet obosit de cale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DRUMEȚ: DRUMÉȚ drumeti m. Persoană care călătorește pe drum (fără mijloace de transport). /drum + sufix drumeteț Forme diferite ale cuvantului drumet: drumeti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru drumeț: drumeț, drumeți substantiv masculin (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru drumeț: druméț, -eáță substantiv, plural forme ețe. Călător. Trecător. Forme diferite ale cuvantului drumet: -eáță Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drumeț: drumeț a. și m. care e pe drumuri, călător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drumeț: druméț substantiv masculin, plural druméți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drumeț: druméț substantiv masculin, plural druméți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DRUMET' DRUMĂTÓRIUdrumeácDRUMEÁGdrumeáțăDRUMÉȚdrumețíDRUMEȚÍEdrumețíredrumíț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DRUMEȚ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului drumeţ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Druméț, drumeȚeáță [Atestat: DOSOFTEI, ap. TDRG / Plural: drumeȚi, drumeȚéțe / Etimologie: drum + -eț] 1-2 smf, a Persoană care călătorește mai ales pe jos Si: călător, îvp drumaș 1-2. 3 substantiv masculin Nob; îs drumeȚ de munte Alpinist. Un drumeȚ obosit de cale. DRUMÉȚ drumeȚi m. /drum + sufix drumeȚeț. |
GRAMATICA cuvântului DRUMEȚ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului drumeţ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DRUMEȚ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE drumeţ? Vezi cuvântul drumeţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul drumeţ?[ dru-meţ ] Se pare că cuvântul drumeţ are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DRUMEȚ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a înțărcat bălaia?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul drumeț are forma: druméți
