 | as |
|
| Dreptate [ drep-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU dreptate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dreptate în mai multe dicționareDefinițiile pentru dreptate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DREPTATE: DREPTÁTE, (3, 4) dreptăți, substantiv feminin 1. Principiu care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să se respecte drepturile fiecăruia; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a-i acorda ceea ce i se cuvine în mod legitim. Act de dreptate. Simțul dreptății. ▭ Și inima noastră Sub arme cînd bate, E tot pentru pace Și pentru dreptate. BANUȘ, B. 66. S-au ridicat cu toții pentru dreptate. PAS, Z. I 193. Nici sabia, nici mărirea nu prețuiesc cît dreptatea. SADOVEANU, despre P. 22. Care s-a întors de la ușa mea fără să cîștige dreptate și mîngîiere? NEGRUZZI, S. I 140. • Locuţiune adverbiala Cu (sau după) dreptate = pe drept, după lege, cum se cuvine, în mod just, echitabil. [Bacii] își vor împărți cu dreptate mana pămîntului. CAMILAR, T. 43. Neamurile mele au plătit totdeauna cu dreptate. Au plătit nu numai cu bani și rod; au plătit cu sînge. SADOVEANU, Z. C. 234. Pe bună dreptate = cu drept cuvînt, în mod întemeiat. Pe bună dreptate s-a așteptat să fie răsplătit. ▭ Pe bună dreptate ar mai avea de luat, iar nu de dativ VLAHUȚĂ, la TDRG. • Expresia: A face dreptate (cuiva) = a repara o nedreptate (făcută cuiva), a face un act de justiție; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. Partidul a venit să le facă și lor dreptate. VINTILĂ, O. 27. Ți se va face și ție dreptate... deplină dreptate. CAMIL PETRESCU, T. III 39. Bată-vă crucea ciocoi, De-aș mai scăpa de la voi, Să mă trag la codru iară Și să fac dreptate-n țară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 506. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. Grigoriță are dreptate și s-a gîndit bine, a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. forme 39. Pentru celelalte interese nu-ți prea bați capul, și ai dreptate. NEGRUZZI, S. I 63. A da (sau a găsi) dreptate (cuiva) = a) a recunoaște că ceea ce spune sau face cineva este întemeiat, îndreptățit, just. Nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. El se întrista, dar totdauna le da și dreptate. MACEDONSKI, O. III 51; b) (popular) a face dreptate (cuiva). Domnul Mircea greu ofta, Pe bătrîna o scula Mina dreaptă-i săruta Și pe loc dreptate-i da. ALECSANDRI, P. P. 199. ♦ Stabilire a justiției; judecată. Ziua dreptății se apropie... toate popoarele s-au mișcat... căci furtuna mîntuirei au început. RUSSO, S. 148. 2. (Numai în locuțiunea) Cu dreptate = ( locuţiune adverbiala) cu devotament, cu cinste; (locuțiune adjectiv) devotat, fidel, cinstit. Nu putea pune pan-Valerie pe de altă parte nemți să prindă ori să prade solul, – cunoscînd noi prea bine pe pan-Valerie ca un șleahtic cu credință și dreptate. SADOVEANU, Z. C. 83. Și dacă-i apuca o dată a te deprinde cu mine, știu bine că n-am să pot scăpa ușor de d-ta, căci așa sînt eu in feliul mieu, știu una și bună: să-mi slujesc stăpînul cu dreptate. CREANGĂ, P. 203. Te-am iubit cu dreptate, M-ai lăsat cu strîmbătate. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 262. 3. (La plural ) Drepturi3 (3). Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, Toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23. Vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor. EMINESCU, N. 154. • (La sg., învechit, în expresie) A avea dreptate să... = a avea dreptul să facă ceva, vezi drept3 (3). Fieștecare moldovan are dreptate să călătorească unde-i place? KOGĂLNICEANU, S. 190. 4. (La plural ; regional) Acte justificative. Eu îs doftor, și anume care vindecă coarnele de la oameni, vin la înălțatul împărat să-i arăt dreptățile. RETEGANUL, P. II 78. N-avuși măcar un frate... Să îmble cu cărțile, Să-ți scoață dreptățile. ALECSANDRI, P. P. 238. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dreptate: dreptáte substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 63/11 / V: (îrg) derdreptate, dereptătádreptate, dirdreptate, dreapdreptate / Plural: dreptatetắți / Etimologie: drept + -(ăt)ate] 1 Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile Si: echitate. 2 Justiție. 3 Act de justiție Si: (îvr) dreptăție (3). 4-5 Caracterul a ceea ce este echitabil sau adevărat Si: (îvr) dreptăție (4-5). 6 Ideal de conduită Si: (îvr) dreptăție (6). 7 Corespondență a faptelor cu principiile morale Si: (îvr) dreptăție (7). 8 (Îlav) Cu (sau după, în sau, înv, den, îrg, p(r)e) dreptate Pe drept cuvânt. 9 (Îal) Legal. 10 (Îal) Cum se cuvine. 11 (Îal) Adevărat. 12 (Îal) Echitabil. 13 (Îlav) Fără dreptate În mod nedrept. 14 (Îal) Ilegal. 15 (Îal) Neadevărat. 16 (Îal) Inechitabil. 17 (Îlav) Peste dreptate Mai mult decât se cuvine. 18 (Îlav) Pe bună dreptate Pe drept cuvânt. 19 (Îal) În mod întemeiat. 20 (Îe) A face (sau a da) cuiva dreptate sau, înv, a alege cuiva dreptatea A judeca favorabil pe cineva. 21 (Îae) A repara o nedreptate făcută cuiva. 22 (Îae) A recunoaște că ceea ce spune sau face cineva este just, întemeiat. 23 (Îae) A recunoaște cuiva calitățile. 24 Judecată oficială a oamenilor legii Si: (îvr) dreptăție (8). 25 (Șîs dreptate divină) Apreciere a faptelor oamenilor, atribuită divinității. 26 (Îs) dreptatea leului Nedreptate făcută de cei puternici celor slabi. 27 (Bis; înv) Poruncă dumnezeiască Si: (îvr) dreptăție (9). 28 Lege. 29 (Bis) Credință. 30 Devotament. 31 Integritate morală. 32 Adevăr. 33 Corespondență a unor afirmații cu realitatea. 34 (Îlav) Cu sau (înv) p(r)e) ori în dreptate Conform adevărului. 35 (Îal) Într-adevăr. 36 (Îal) Cu temei. 37 Cauză dreaptă a cuiva Si: (îvr) dreptăție (15). 38 Pretenție întemeiată Si: (îvr) dreptăție (16). 39 (Pop; îe) A-i ieși (cuiva) dreptatetățile A i se face (cuiva) dreptate. 40 (Înv; mpl) Privilegiu. 41 (Înv) Dovadă. 42 (Înv) Justificare. 43 (Înv) Motiv. 44 (Înv; îe) A avea dreptate A avea dovezi. 45 (Înv; îae) A avea o justificare acceptabilă. 46 (Înv; îae) A avea motive de a face ceva. 47 (Înv; ccr; lpl) Acte justificative. 48 (Înv; arg) Poliție. 49 (Înv; arg) Vamă. 50 (Pop) Judecată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DREPTATE: DREPTÁTE, dreptăți, substantiv feminin Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. • Locuţiune adverbiala Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. • Expresia: A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (popular) Judecată. – Drept + sufix -ătate. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DREPTATE: DREPTÁTE dreptateăți forme 1) Principiu moral și juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; echitate. Act de dreptate. • A face (sau a da) dreptate a îndreptăți. Pe bună dreptate în mod întemeiat; pe drept cuvânt. A avea dreptate a fi întemeiat în ceea ce (se) spune sau în ceea ce (se) face. 2) la plural Drepturi recunoscute prin lege. [articulat dreptatea; genitiv dativ dreptății] /drept + sufix dreptateate Forme diferite ale cuvantului dreptate: dreptateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DREPTATE: DREPTATE substantiv 1. – fam., act. (Viciu; – frecv. în orașul Gherla, (comerț de Cristureanu); 2. – Luca, scris și Derepiate sau Direptate (Dm; C Ștef; 16 A I 273; 17 A I 211); Direptate este un neam dovedit documentar cu patru generații 1430-1550 (G Roș 58 nr. 1). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dreptate: dreptate forme 1. însușirea lucrului drept, justiție: a împărți dreptatea: 2. cuvânt, temeiu: ai dreptate. [Noțiunea de justiție se rapoartă la cea de rectitudine (conform, din contra, strâmbătate)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DREPTATE: DREPTATE s. 1. echitate, justiție, (învechit) lege. (A restabilit dreptate cuiva.) 2. justețe, temeinicie, (învechit) rezon. (dreptate cauzei sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dreptate: dreptáte forme Justiție: a cere, a da dreptate. A avea dreptate, a fi așa cum zicĭ tu. Aĭ dreptate, bine zicĭ, în adevăr! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dreptate: dreptáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat dreptății; plural dreptăți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dreptate: dreptáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat dreptắții; plural dreptắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DREPTATE: DREPTÁTE substantiv verbal acțiune, cauză, judecată, proces. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dreptate: dreptate substantiv verbal ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dreptate: Dreptate ≠ nedreptate, neechitate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DREPTATE' drept-credinciósDREPTÁCIDREPTÁRdreptáșDreptateDREPTATEAdreptățíedreptístDREPTUL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dreptate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dreptate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 63/11 / V: îrg derdreptate, dereptătádreptate, dirdreptate, dreapdreptate / Plural: dreptatetắți / Etimologie: drept + -ătate] 1 Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile Si: echitate. 8 Îlav Cu sau după, în sau, înv, den, îrg, pre dreptate Pe drept cuvânt. 13 Îlav Fără dreptate În mod nedrept. 17 Îlav Peste dreptate Mai mult decât se cuvine. 18 Îlav Pe bună dreptate Pe drept cuvânt. 20 Îe A face sau a da cuiva dreptate sau, înv, a alege cuiva dreptatea A judeca favorabil pe cineva. 25 Șîs dreptate divină Apreciere a faptelor oamenilor, atribuită divinității. 26 Îs dreptatea leului Nedreptate făcută de cei puternici celor slabi. 34 Îlav Cu sau înv pre ori în dreptate Conform adevărului. 39 Pop; îe A-i ieși cuiva dreptatetățile A i se face cuiva dreptate. 44 Înv; îe A avea dreptate A avea dovezi. DREPTÁTE dreptateăți forme 1 Principiu moral și juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; echitate. Act de dreptate. • A face sau a da dreptate a îndreptăți. Pe bună dreptate în mod întemeiat; pe drept cuvânt. A avea dreptate a fi întemeiat în ceea ce se spune sau în ceea ce se face. [articulat dreptatea; genitiv dativ dreptății] /drept + sufix dreptateate. A restabilit dreptate cuiva. Dreptate cauzei sale. |
GRAMATICA cuvântului Dreptate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dreptate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dreptate poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE dreptate? Vezi cuvântul dreptate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dreptate?[ drep-ta-te ] Se pare că cuvântul dreptate are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Dreptate Inţelegi mai uşor cuvântul dreptate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu sau după dreptate = pe drept, după lege, cum se cuvine, în mod just, echitabil Pe bună dreptate = cu drept cuvînt, în mod întemeiat A face dreptate cuiva = a repara o nedreptate făcută cuiva, a face un act de justiție; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face A da sau a găsi dreptate cuiva = a a recunoaște că ceea ce spune sau face cineva este întemeiat, îndreptățit, just Numai în locuțiunea Cu dreptate = locuţiune adverbiala cu devotament, cu cinste; locuțiune adjectiv devotat, fidel, cinstit = a avea dreptul să facă ceva, vezi drept3 3 Locuţiune adverbiala Cu sau după dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face A da cuiva dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face cineva este întemeiat, îndreptățit, just |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Dreptate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hăbuc, hăbuci, substantiv masculin regional; în expresie a se rupe, a se face hăbuci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dreptate are forma: dreptăți
