 | as |
|
| Drept4 [ drept4 ] VEZI SINONIME PENTRU drept4 PE ESINONIME.COM definiția cuvântului drept în mai multe dicționareDefinițiile pentru drept din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DREPT4: DREPT4, DREÁPTĂ, drepți, -te, adjectiv A. (Adesea în opoziție cu strîmb) I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. vezi direct, rectiliniu. Drum drept. Țeavă dreaptă. ▭ Nasul ascuțit peste mustețile subțiri – două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive. IBRĂILEANU, A. 15. Calea dreaptă e cea mai scurtă (= o purtare cinstită duce mai repede și mai sigur la țelul dorit decît vicleșugurile și căile piezișe). • (geometrie) Linie dreaptă (și substantivat, forme) = linie care unește două puncte pe drumul cel mai scurt din spațiu. Două drepte distincte, paralele cu o a treia, sînt paralele între ele. ▭ Unghi drept = unghi format din două drepte perpendiculare una pe alta. Cilindru drept = cilindru care are generatoarele perpendiculare pe baze. Prismă dreaptă = prismă ale cărei muchii laterale sînt perpendiculare pe planul de bază. ♦ figurat (Despre privire) Deschis, fără ascunzișuri; direct. Are palma pietroasă, Privirea dreaptă, vorba miezoasă. DEȘLIU, G. 25. • (Adverbial) Ceilalți o priveau drept, întunecați. DUMITRIU, N. 75. Îl privește drept, cald, vorbește fără să ridice vocea. CAMIL PETRESCU, T. I 169. ♦ (Despre haine) De o croială simplă (în special lipsită de clini și de cute). Ioana, într-o rochie dreaptă, neagră, cu mîneci bogate. CAMIL PETRESCU, T. I 141. 2. (Despre lucruri) Vertical. Stîlp drept. ▭ Plopul... țîșnește în sus, înalt și drept. BOGZA, C. O. 363. ♦ (Despre un urcuș, munte, deal) Aproape vertical, abrupt, povîrnit, pieptiș. Suișul fiind prea drept și cărarea prea strimtă... ne coborîrăm cu toții de pe cai. La TDRG. ♦ (Despre oameni) Cu spinarea neînclinată; neaplecat, neadus de spate. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul ei, cu brațele încrucișate pe sîni. SADOVEANU, B. 28. Ștefan intră pe poartă însoțit de un moșneag lung și drept ca un brad. HOGAȘ, DR. II 98. Pe-un jilț tăiat în stîncă stă țapăn, palid, drept, Cu cîrja lui în mînă, preotul cel păgîn. EMINESCU, O. I 93. • figurat Curajul voinicilor stătea drept, cu mîna în pieptar. GALACTION, O. I 45. • Expresia: Drept ca lumînarea = foarte drept. Înțepenindu-și picioarele, rămase drept ca lumînarea. ISPIRESCU, L. 3. Sta el drept ca lumînarea și le privea cu băgare de samă. CREANGĂ, P. 271. (Ironic) Drept ca secera = strîmb. A se ține drept = a avea o poziție verticală. (termen militar) A lua (a sta sau a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a se ține în) poziție verticală, stînd nemișcat. Dadaci abia se ținea în poziția de drepți, sub ghionturile lui Vieru. CAMILAR, N. I 281. Drepți! formulă de comandă militară. Grupă, drepți! SAHIA, N. 53. • (Adverbial, în expresie) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. Ei simt în piept Fiori de gheață, Nu calcă drept, Rău o să pață. ALECSANDRI, T. I 462. A sta drept = a fi neclintit într-o atitudine, a fi dîrz, curajos. Și ceilalți toți au fost netrebnici... Toți au dat rușinos înapoi... Au aruncat vina unul pe altul... Numai Mitiță Filipescu a stat drept și a lăsat să cadă pe el totul. CAMIL PETRESCU, B. 44. De-a fost om să-ți steie drept în față, Ca pe-un verb reflexiv:ăjmaș l-ai depărtat de tine. VLAHUȚĂ, O. A. 38. ♦ (Despre caracterele tipografice, mai ales la plural și adesea substantivat, forme; în opoziție cu cursiv) (Literă) de tăietură verticală. 3. Orizontal; plan, neted. Platou drept. Masă dreaptă. ▭ Luna mare se ridicase și cîmpiile se lămureau drepte pînă cine știe unde, ca niște ape liniștite, sub painjenișul de lumină. SADOVEANU, O. VI 189. 4. (În expresie) Complement drept = complement direct, vezi direct. II. figurat (Mai ales în sens moral) 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Potrivit dreptății și adevărului; adevărat, just, bun, cinstit, întemeiat. N-am să uit niciodată Vorba partidului dreaptă. VINTILĂ, O. 23. Uite-n zare, oamenii așteaptă – Cearcă să le-aduci o zi mai dreaptă. BENIUC, vezi 21. Eu cred... că-n lume se cuvine S-avem măsură dreaptă la rău ca și la bine. MACEDONSKI, O. II 206. Tovărășia nu ni se părea dreaptă. CREANGĂ, A. 101. • Dreaptă judecată = judecată sănătoasă, bun-simț. Parte dreaptă = parte ce i se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală. Parte dreaptă la muncă, parte dreaptă la cîștig. CAMILAR, T. 195. Luptă dreaptă vezi luptă. • Locuţiune adverbiala Cu drept cuvînt = pe bună dreptate, în mod întemeiat. Cu drept cuvînt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat – prin mintea cărui muritor treceau aceste idei? EMINESCU, N. 33. Cu drept cuvînt te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început, prin laude meritate. ODOBESCU, S. III 10. ♦ (Adverbial) a) În conformitate cu dreptatea; just. N-a fost drept să-mi izbească omul drag. DAVIDOGLU, O. 37. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III 10; b) În conformitate cu adevărul; adevărat. E drept, nu ne mai vedem capul de treburi acolo. SADOVEANU, P. M. 66. Că eu tot fugeam de tine? O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! COȘBUC, P. I 51. • Expresia: Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat. Ce e drept, și ele erau frumoase, hainele pare că erau turnate pe dînsele. ISPIRESCU, L. 36. (Eliptic) Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine. ALEXANDRESCU, P. 64. Drept că... = adevărat că..., într-adevăr. Împăratul, drept că auzise multe vorbindu-se despre voiniciile celor trei frați, dar nu știa care din ei este cel mai viteaz și mai verb reflexiv:ednic ca să-i fie ginere. SBIERA, P. 99. A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer. Spune drept, nu-i așa?... fără supărare... spune drept. SADOVEANU, P. M. 100. Mă, da drept să-ți spun, că mare nătărău mai ești! CREANGĂ, P. 45. Mă iubești tu? Spune drept! EMINESCU, O. I 155; c) (Rar) Corect. Nu vorbesc drept romînește, cum vorbeau părinții lor, ci au corchezit graiul strămoșesc de nu-i mai înțelege nimene. CREANGĂ, A. 153. ♦ (Substantivat, în locuţiune adverbiala) Cu (sau pe) dreptul (sau drept) = pe merit, cu dreptate, în mod just, echitabil. Se face, pe dreptul, vinovat de învinuirea ce i-o aduce. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 54. Ar fi cu dreptul ca să dai la altul această slujbă. ISPIRESCU, L. 27. Șoimane, frate Șoimane, nu-i cu drept să mori tu înaintea mea. ALECSANDRI, T. II 30. La drept (sau la dreptul) vorbind (sau, regional, grăind) = spunînd adevărul, de fapt, în realitate. La dreptul vorbind, mi-i frică de obuze. CAMILAR, N. I 346. Toți domnișorii orașelor erau pe-acasă... La drept grăind, ce știau ei despre țăranul romîn, care plătea birurile și pentru ei? id. ib. 419. Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băietul tău oleacă de carte... Din cărți culegi multă înțelepciune; și, la dreptul vorbind, nu ești numai așa, o vacă de muls pentru fiecare. CREANGĂ, A. 22. • Expresia: (Popular) A avea drept = a avea dreptate. Ai drept, moș Iolampie... Numai cei mari... Oriunde, numai ei. CAMILAR, N. I 399. A da drept (cuiva) = a da dreptate (cuiva). Ei m-au purtat pe la jandari, legat în funie, că parcă m-ar fi prins cu mîna-n sacul lor cu făină. Jandarii tot lor le-au dat drept; la fel și judecătorii. CAMILAR, N. I 226. Dreptul lui dumnezeu! = adevărat! ce-i drept! zău! Se apropie de fată – și dreptul lui dumnezeu! nici că mai văzuse... așa frumusețe. ISPIRESCU, L. 256. Dreptul lui dumnezeu, în asemenea caz... rușinea va rămînea numai pe seama mea. ODOBESCU, S. III 10. 2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează potrivit dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, de omenie, de bine, cumsecade. Simțul lui nezdruncinat de dreptate îl sfătuia să fie drept, cinstit. CAMILAR, N. I 183. Pe la noi se află de verb reflexiv:emuri lungi pribeag... Un drept om cu-ndurare. MACEDONSKI, O. II 58. (figurat) Să rămîi blestemat și ocolit de inimile drepte și cinstite pe care le-ai spurcat. ARGHEZI, P. T. 11. • (Substantivat) În țara strîmbilor, cel drept umblă cu capul spart. SADOVEANU, P. M. 107. ♦ (În concepțiile mistice) Cuvios, cucernic. • (Substantivat, în expresie) A se odihni cu drepții = a fi mort. Bietul meu judecător odihnește cu drepții. GALACTION, O. I 107. • Compus: drept-credincios = a) care face parte din biserica creștină ortodoxă; b) bun creștin. 3. (Despre proprietate, avere) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unui drept. Comoara aceea nu este averea dreaptă a hașcii, ci... niște fugari din timpurile vechi au ascuns-o acolo. SBIERA, P. 4. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. EMINESCU, N. 60. 4. (Despre rude; popular) Adevărat, bun. Sînt Tudor, feciorul lui Ionașcu... – Atuncea eu îți sînt moș drept, frate cu tatăl tău... striga bătrînul. SADOVEANU, O. VII 61. Ținea foarte rău pe băiații cei rămași de maică și îmbia totuna pe bărbatu-său ca să-i alunge de-acasă... Bărbatu-său însă nu verb reflexiv:ea, pentrucă-i era fii drepți, din sîngele său. SBIERA, P. 169. 5. (Rar, despre măsuri și greutăți; în opoziție cu fals) Autentic, veritabil, bun, adevărat. Măsură dreaptă. B. (În opoziție cu stîng) 1. (Despre organe ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. I se turburaseră ochii și un foarte depărtat zîmbet prinse să-i răsară pe față, în timp ce sprînceana dreaptă i se urca. CAMILAR, N. I 173. Scoase din urechea lui cea dreaptă o perie. ISPIRESCU, L. 25. La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. • Expresia: A fi mîna dreaptă (a cuiva) = a fi colaboratorul cel mai intim, cel mai apropiat (al cuiva); a fi de mare ajutor (cuiva). Băiatul cu care ucenicise George ajunse să fie mîna dreaptă a împăratului. ISPIRESCU, L. 142. ♦ (Substantivat) a) (La forme sg., de obicei articulat) Mîna dreaptă. Grigore Oanea a venit lîngă mine cuprinzîndu-mă cu dreapta de după umăr. SADOVEANU, N. forme 39. Strînse frîul calului cu mîna stîngă... și cu paloșul în dreapta se repezi asupra acelui balaur. ISPIRESCU, L. 18. Spăși-voi visul de lumină Tinzîndu-mi dreapta în deșert. EMINESCU, O. I 118. Să nu știe stînga ce face dreapta (= faptele bune trebuie făcute cu discreție). • Expresia: (În trecut) Sărut (sau sărutăm) dreapta, formulă de salutare plină de umilință. După ce găti țigara și cafeaua, se roti puțin înaintea oglinzii și ieși în balcon. – Ei, Anico, vin-încoace. – Sărutăm dreapta, cuconiță. CONTEMPORANUL, IV 390; b) (La m. singular articulat) Piciorul drept. Bozan avea picioarele înfășurate în plumb topit, dreptul pînă dincolo de genunchi. SAHIA, N. 34. ♦ Expresia: A călca cu dreptul vezi călca (I 1). Stîng, drept! comandă pentru păstrarea cadenței în marș. 2. Care se află de partea sau în direcția mîinii drepte (cînd cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru). Partea dreaptă a unei străzi. Aripa dreaptă a unei clădiri. ▭ Țărmul drept al Dunării era tot în stăpînirea lor [a turcilor]. MACEDONSKI, O. III 31. • (Substantivat) În centru e un început de perete care desparte stînga de dreapta. CAMIL PETRESCU, T. II 7. • locuțiune adjectiv Din dreapta. Marin... se așezase în fotoliul din dreapta. CAMIL PETRESCU, T. II 19. La capătu-i din dreapta se prelungește o strungă. ALECSANDRI, P. III 214. • Locuţiune adverbiala În dreapta. În dreapta se văd malurile Siretului. SAHIA, N. 17. Se uită el în dreapta, nu vede nemica. CREANGĂ, P. 238. La (sau spre) dreapta. A ieșit... apucînd drumul spre dreapta. SADOVEANU, N. forme 187. Din dreapta. Din dreapta... pornește o ulicioară. DAVIDOGLU, M. 7. Pe dreapta. Pe dreapta... erau o cîrciumă, o fabrică de mezeluri. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 12. În dreapta și în stînga sau de-a dreapta și de-a stînga = în toate părțile. Ai aflat, în dreapta și în stîngă, amănunte cu privire la femeia aceasta. PAS, Z. I 80. Promisiuni, asigurări, încurajări... arătau, de-a dreapta și de-a stînga, calea mea încrezută și fabuloasă. GALACTION, O. I 368. Alerga singur zi și noapte în toate părțile, cum putea, și muncea în dreapta și în stînga. CREANGĂ, P. 140. • locuțiune prepoziție De-a dreapta sau la dreapta. A stat la masă de-a dreapta gazdei. ▭ Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta și alta de-a stînga celei bătrînești. CREANGĂ, P. 3. • Expresia: A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum. 3. (În expresie) Extremă dreaptă vezi extremă. ♦ (Substantivat, forme articulat) Partea cea mai reacționară a unui parlament, a unui partid burghez. Deputații dreptei. • locuțiune adjectiv De dreapta = reacționar; fascist. • Socialist de dreapta vezi socialist. Social-democrat de dreapta vezi social. – Variantă: (regional) dirépt, -eáptă (BUDAI-DELEANU, Ț. 334) adjectiv Forme diferite ale cuvantului drept4: dreÁptĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru drept: drept, drepteaptă [Atestat: PSALT. HUR. 502/5 / V: (1-108) dirdrept a, (122) drit sn, (147-155) deptu, derdrept, derepto, dereptu pp / Plural: dreptpți, drepte a; drepturi sn / Etimologie: moștenit din latinescul directus (109-146) după franceza droit] 1 a (despre drumuri, căi, etc.) Care reprezintă cea mai mică distanță între două puncte, fără ocolișuri Si: (pop) oblu. 2-3 sf, a (Linie) care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt Si: (pop) oblu. 4 a (Îs) Unghi drept Unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă. 5 av (Înv; îla) drept căzător Perpendicular. 6 a (Îs) Prismă drepteaptă Prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. 7 a (Fig; despre privire) Care este fără ascunzișuri Si: deschis, direct. 8 a (despre haine) Care are o croială simplă. 9-10 av (Înv; îs; îla) (Linie) drept alergătoare (Linie) paralelă. 11 a (despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper). 12 av (Îe) A se ține drept A avea o poziție perfect verticală. 13 a (Îla; despre ființe, lucruri, elemente de același fel înșiruite) În linie drepteaptă (sau în linii ori în rânduri drepte) Aliniat. 14 a (Îlav) În linie drepteaptă Direct. 15 a (Mii; îe) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de dreptpți A lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat. 16 i Drepți! Formulă de comandă militară pentru luarea poziției de drepți (15). 17 av (Îe) A călca drept A fi dârz. 18 av (Îae) A avea o purtare cinstită. 19 a (despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) Aproape vertical Si: abrupt, escarpat, povârnit. 20-21 sf, a (Literă) care are tăietura verticală. 22 a Care are o poziție orizontală (față de un punct de reper) Si: neted, orizontal, plan. 23 a (Grm; înv; îs) Complement drept Complement direct. 24 sn (Îlav) De-a dreptul În mod direct. 25 sn (Îal) Fără oprire. 26 sn (Îal) Fără ezitare. 28 sn (Îal) Fără ascunzișuri Si: franc3 (5). 29 sn (Îal) Neîndoielnic. 30 av (Îvr; îe) A-i fi (cuiva) drept A-i fi la îndemână (cuiva). 31 av (Îe) A merge drept A merge cu mișcări sigure, fără a se clătina. 32 a (Îoc strâmb; despre obiecte cu formă alungită) Care nu prezintă curburi sau cotituri Si: (pop) oblu, regulat. 33 a (despre părți ale corpului la om sau la animale) Care are o formă (sau este într-o poziție) corectă, normală, fără defecte. 34 a (despre suprafețe) Neted. 35 a (Fig; despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului Si: bun, cinstit, întemeiat, just. 36 a (Îs) Parte drepteaptă Parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la împărțeală. 37 a (Îs) Luptă drepteaptă Luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin. 38 a (Îlav) Cu drept cuvânt Pe bună dreptate Si: justificat. 39 av (despre acțiuni) În conformitate cu dreptatea Si: just. 40 av În conformitate cu adevărul Si: adevărat, corect. 41 av (Îe) Ce-i drept, e drept Se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil. 42 av (Îe) (Este) drept că... Este adevărat că... 43 av (Îe) A spune drept A spune adevărul. 44 av (Îae) A vorbi deschis, sincer. 45 a (despre oameni) Care trăiește și acționează conform dreptății, adevărului, omeniei Si: cinstit, integru. 46 sn (Pex; îe) La drept (sau, rar, dreptul) vorbind În realitate. 47 a (Îe) Ce-i drept(ul) Într-adevăr. 48 a (Fig; îs) Calea (cea) drepteaptă Comportare cinstită. 49 a (Spc; îas) Purtare cucernică, în spiritul moralei creștine. 50 a (În limbajul bisericesc) Cuvios. 51 substantiv masculin (îe) A se odihni cu dreptpții A fi mort. 52 a (despre oameni; îe) A se duce în lumea celor dreptpți A muri. 53-54 smf, a (Îc) drept credincios (Persoană) care face parte din Biserica creștină ortodoxă. 55-56 smf, a (Îae) (Persoană) care se comportă ca un bun creștin. 57 substantiv masculin (Bis; mpl) Om lipsit de păcate, care a respectat în timpul vieții preceptele religiei creștine și care este acceptat de judecata lui Dumnezeu. 58 a (despre sentimente, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sinceritate. 59 a (Pex) Care nu favorizează pe cineva sau ceva Si: imparțial, obiectiv. 60 a (Înv) Devotat. 61 a (Înv) Nevinovat. 62 af (Reg) Virgină. 63 a (despre oameni; îla) drept cu inima Sincer. 64 a (Îae) Prietenos. 65 a (Pop; despre oameni) Care este legat de cineva printr-un grad apropiat de rudenie (în linie ascendentă sau descendentă). 66 av (Îvr; îe) A fi drept (cuiva, cineva) A semăna leit (cu cineva). 67 a Care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu anumite cerințe Si: bun, corect, riguros. 68 av (Îe) A sta (sau a ședea etc.) strâmb și a judeca (sau a grăi etc.) drept A aprecia just, corect (o situație, un om etc.), indiferent de împrejurările (nefavorabile). 69 a (despre viață) Care este în conformitate cu normele moralei Si: etic, moral. 70 a (Pex) Auster. 71 a Cuvenit. 72 a Împărțit echitabil. 73 a Veritabil. 74 (Îoc stâng; despre organe sau părți ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. 75 substantiv feminin articulat Mâna dreaptă. 76 substantiv feminin (Îe) A-și da drepteapta A-și strânge mâinile în semn de salut, de bucurie, de împăcare. 77 substantiv feminin (Îe) Să nu știe stânga ce face drepteapta Formulă prin care se impune discreție absolută. 78 substantiv feminin articulat (În religia creștină) Mâna lui Dumnezeu considerată ca putere sfântă. 79 a (Îe) A fi mâna drepteaptă (a cuiva) A fi omul de încredere (al cuiva). 80 a (Îae) A fi cel mai apropiat colaborator (al cuiva). 81 sna Picior drept. 82 sna (Îe) A călca (sau a păși, a porni, a intra, a ieși) cu -ul (înainte) A începe o acțiune sub bune auspicii. 83 a (despre părți ale îmbrăcămintei) Care corespunde părții drepte a corpului. 84 a (despre simptome, boli etc.) Care apare, care se manifestă etc. în partea dreaptă (74) a corpului sau a unui organ. 85 a (despre construcții, obiecte etc.) Care se află în partea sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane orientate cu fața în aceeași direcție cu obiectul. 86 a (despre cursuri de apă sau despre malurile lor) Care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în direcția cursului unei ape. 87 a (despre obiecte sau despre părțile obiectelor) Care se află pe partea sau în direcția mâinii drepte (74) a persoanei care privește obiectul din față. 88 substantiv feminin singular articulat Parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei construcții etc. care se află în partea sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane așezate cu fața în același sens cu obiectul, construcția etc. respectivă. 89 substantiv feminin singular articulat Parte a unui curs de apă sau a unui mal al acestuia care se află în zona sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane așezate cu fața în sensul de curgere a apei respective. 90 substantiv feminin singular articulat Parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei construcții etc. care se află în zona sau în direcția mâinii drepte (74) a unei persoane care privește obiectul, construcția etc. respective. 91 substantiv feminin (Îlav) Din (la, pe, în, înspre, către, din, din a) drepteapta Din (sau în) partea mâinii drepte (74). 92 substantiv feminin (Îlav) În direcția mâinii drepte (74). 93 substantiv feminin (Îe) A fi (a sta, a ședea etc.) la drepteapta (den, den a dreptpta (cuiva), (înv) a dreptpta (de cineva) A ocupa locul de onoare aflat în partea dreaptă (74) a unei personalități. 94 substantiv feminin (Îe) A-i cânta (cuiva) cucul la (în) dreptpta A avea noroc. 95 substantiv feminin (Îe) A face (a apuca, a o lua) la drepteapta A coti, a se îndrepta către partea dreaptă (74) a unui drum, în direcția mâinii drepte (74). 96 substantiv feminin (Îe) A ține drepteapta A merge (numai) pe partea dreaptă (74) a unui drum. 97 substantiv feminin (Fam; îe) A trage pe drepteapta A se opri cu un vehicul pe partea dreaptă (74) a carosabilului pentru odihnă sau remedieri tehnice. 98 substantiv feminin (Îlav) În (din) drepteapta și-n (din) stânga sau de-a drepteapta și de-a stânga În (din) ambele părți. 99 substantiv feminin (Îal) În (din) toate părțile Si: pretutindeni. 100 substantiv feminin (Îlav) (Nici) în drepteapta nici în stânga Nicăieri. 101 substantiv feminin (La) drepteapta! Comandă (adresată unui militar) prin care se cere întoarcerea spre dreapta (90). 102 av (În legătură cu unele verbe de mișcare și urmat de determinări locale; indică direcția) În linie dreaptă Si: direct, (pop) oblu. 103 av (Îlav) De-a dreptul Fără a se abate din drum. 104 av (Cu nuanțe spațiale sau temporale) Tocmai. 105 av (Îe; înv) drept dragul să Ți-e mai mare dragul să. 106 a (Înv; despre bunuri materiale, sume de bani etc.) Care aparține sau se cuvine cuiva în temeiul legii. 107 substantiv feminin articulat (Fig; în viața politică) Grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale. 108 substantiv feminin (Îlaj) De drepteapta Conservator. 109 sn Totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat. 110 sn Știință (sau disciplină) care studiază dreptul (1) 111 sn (Îs) drept penal Ramură a dreptului (110) care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. 112 sn (Îs) drept civil Ramură a dreptului (110) care studiază și reglementează relațiile sociale (convertite în raporturi juridice) dintr-un stat. 115 sn (Îs) drept constituțional Totalitatea normelor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat. 116 sn (Îas) Ramură a dreptului (110) care studiază drepturile și datoriile cetățenilor decurgând din constituție. 117 sn (Îs) drept internațional Totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. 118 sn (Fiz) (Îs) drept natural Drept (1) considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 119 sn (Îs) drept comercial Ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț, comercianților și societăților comerciale. 120 sn (Îs) drept administrativ Ansamblu de norme care reglementează organizarea și activitatea administrației. 121 sn (Îs) dreptul muncii Totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților. 122 sn (Înv; șîf drit) Putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane (unei instituții, unui popor) de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc. 123 sn (Înv; îlav) Cu dreptul În mod legitim. 124 sn (Îal) Justificat. 125-126 sn (Și îljv) În drept Împuternicit prin lege. 127 sn (Îal) Îndreptățit. 128 (Îal) Pe bază legală. 129 sn (Îe) A avea dreptul A avea voie (în temeiul legii) să întreprindă ceva Si: a fi îndreptățit. 130 sn (Îae) A se bucura de un privilegiu. 131 sn (Îe) A fi (sau a se simți, a se crede) în drept (sau în dreptul său) A beneficia sau a crede că beneficiază de condițiile[1] necesare favorabile pentru îndeplinirea legală a unor acțiuni, pentru exercitarea unui privilegiu etc. 132 sn (Îe) A da drept(ul) sau drepturi ori a face drept cuiva A acorda cuiva posibilitatea, a-i oferi condițiile necesare favorabile pentru îndeplinirea unei acțiuni în mod legal sau legitim. 133 sn (Îe) A repune în drepturi A acorda cuiva un privilegiu de care anterior a fost privat. 134 sn (Îe) A reintra în drepturile (lui, ei etc.) A dobândi o situație privilegiată de care anterior a fost privat. 135 sn (Îe) A-și lua (sau a-și aroga) dreptul (de a face ceva) ori drepturi (asupra cuiva) A se comporta ca și cum ar fi îndreptățit, împuternicit legal, pretinzând anumite privilegii. 136 sn (Îlav) De drept Conform legii. 137 sn (Îal) În mod legitim. 138-139 sn (Îljv) Fără drept Care nu este în temeiul legii. 140 sn (Îal) Nejustificat. 141 sn Răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci, în mod legal, în spiritul dreptății. 142 sn (Ccr) Sumă de bani sau bun material cuvenite cuiva în mod legal în urma prestării unei munci. 143 sn (Îs) drept de apel Permisiune legală de a contesta o hotărâre judecătorească. 144 sn (Îe) dreptul lui Dumnezeu Într-adevăr. 145 sn (Îrg) Dreptate. 146 sn (Înv; îe) A avea dreptul A avea dreptate. 147 pp (Introduce un complement indirect) Exprimă echivalența între două elemente A primit banii drept recompensă. 148 pp (Introduce un complement indirect) Exprimă justificarea atribuirii unei funcții Si: ca1 (9), în calitate de... Drept procuror a lucrat numai un an. 149 pp (Introduce un complement indirect) Exprimă justificarea atribuirii unei calități, a unei identități etc. Drept cine mă iei?. 150 pp (Introduce un complement indirect) În loc de... O draperie groasă servea drept paravan. 151 pp (Îlav) drept care În concluzie Era târziu, drept care s-a grăbit să plece. 152 pp (Reg; introduce un complement circumstanțial de loc) Lângă. 153 pp (Reg; introduce un complement circumstanțial de loc) În fața. 154 pp (Pop; îe) A i se pune (cuiva) soarele drept la inimă A i se face (cuiva) foame. 155 pp (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru Drept încercare s-a folosit de un clește.[2] corectată Forme diferite ale cuvantului drept: drepteaptă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepți, -te, adjectiv, (C) adverb, (D) drepturi, substantiv neutru, (E) prepoziție A. Adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul direct, fără abatere. • Linie dreaptă (și substantivat, forme) = linie care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de două drepte perpendiculare una pe alta. Prismă dreaptă = prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ figurat (Despre privire) Care este fără ascunzișuri; deschis, direct. ♦ (Despre haine) Care are o croială simplă, fără cute, clini etc. 2. (Despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper). Zid, perete drept. Om drept ca lumânarea. • Expresia: A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală. (termen militar) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat. (Cu valoare de interjecție) Drepți! formulă de comandă militară pentru luarea poziției de drepți. (Adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos. ♦ (Despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) Aproape vertical; abrupt, povârnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat, forme) Care are tăietura verticală. 3. Care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); orizontal; plan, neted. Câmpie dreaptă. 4. (În sintagma) Complement drept = complement direct, vezi direct. II. figurat 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun. • Parte dreaptă = parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală. Luptă dreaptă = luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin. ♦ (Adverbial) În conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect. • Expresia: Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat. Ce-i drept e drept, se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil. Drept că... = adevărat că... A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = în realitate, de fapt. 2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. ♦ (În limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. • Expresia: (Substantivat) A se odihni cu drepții = a fi mort. • Compus: (adesea substantivat) drept-credincios = care face parte din Biserica creștină ortodoxă; bun creștin. 3. (regional; despre bunuri materiale) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare. 4. (popular; despre rude) Care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun. B. Adj. (În opoziție cu stâng) 1. (Despre organe ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. • Expresia: A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat, forme singular articulat) Mâna dreaptă. ♦ (Substantivat, m. singular articulat) Piciorul drept. 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru). Aripa dreaptă a clădirii. • (Substantivat; în locuțiuni) Din dreapta. În dreapta. La (sau spre) dreapta. • Expresia: (Substantivat) În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni. A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum. 3. figurat (Substantivat, forme articulat) Orientare politică prin care se susține libertatea individuală în materie de economie și care protejează proprietatea și diviziunile de clasă. • locuțiune adjectiv De dreapta = conservator. C. adverb 1. (Urmat de determinări locale, indică direcția) În linie dreaptă, fără ocol; direct. Merge drept la birou. • De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar. • locuțiune prepoziție (Substantivat) În dreptul... = în fața..., față în față cu... Prin dreptul... = prin fața..., pe dinaintea... Din dreptul... = din fața..., de dinaintea. 2. (Urmat de determinări locale, modale sau temporale) Tocmai, exact. A ajuns drept la timp. despre substantiv neutru 1. Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează conduita oamenilor în relațiile sociale, într-o colectivitate politic determinată, susceptibile de a fi impuse prin forța coercitivă a statului. Drept penal. 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul (D 1). 3. Putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit. • Locuţiune adverbiala De drept = conform legii, în mod legitim, firesc. 4. Răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. prepoziție 1. (Introduce un complement indirect) În loc de..., în calitate de..., ca. Drept cine mă iei? • Drept care... = prin urmare, în concluzie, deci, așadar. 2. (regional; introduce un complement circumstanțial de loc) Alături de..., lângă; în dreptul... • Expresia: A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru, ca. Drept încercare s-a folosit de un clește. [Variante: (învechit și regional) dirépt, -eáptă adjectiv] – latina directus (cu unele sensuri după limba franceza droit). Forme diferite ale cuvantului drept: dreÁptĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepți, -te, adjectiv, (C) adverb, (D) drepturi, substantiv neutru, (E) prepoziție A. Adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. • Linie dreaptă (și substantivat, forme) = linie care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de două drepte perpendiculare una pe alta. Prismă dreaptă = prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ figurat (Despre privire) Care este fără ascunzișuri; deschis, direct. ♦ (Despre haine) Care are o croială simplă, fără cute, clini etc. 2. (Despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper). Zid, perete drept. Om drept ca lumânarea. • Expresia: A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală. (termen militar) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat. (Cu valoare de interjecție) Drepți! formulă de comandă militară pentru luarea poziției de drepți. (Adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos. ♦ (Despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) Aproape vertical; abrupt, povârnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat, forme) Care are tăietura verticală. 3. Care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); orizontal; plan, neted. Câmpie dreaptă. 4. (În sintagma) Complement drept = complement direct, vezi direct. II. figurat 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun. • Parte dreaptă = parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală. Luptă dreaptă = luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin. • Locuţiune adverbiala Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, în mod întemeiat. ♦ (Adverbial) În conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect. • Expresia: Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat. Ce-i drept e drept, se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil. Drept că... = adevărat că... A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = în realitate, de fapt. 2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. ♦ (În limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. • Expresia: (Substantivat) A se odihni cu drepții = a fi mort. • Compus: (adesea substantivat) drept-credincios = care face parte din Biserica creștină ortodoxă; bun creștin. 3. (regional; despre bunuri materiale) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare. 4. (popular; despre rude) Care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun. B. Adj. (În opoziție cu stâng) 1. (Despre organe ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. • Expresia: A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat, forme singular articulat) Mâna dreaptă. ♦ (Substantivat, m. singular articulat) Piciorul drept. 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru). Aripa dreaptă a clădirii. • (Substantivat; în locuțiuni) Din dreapta. În dreapta. La (sau spre) dreapta. • Expresia: (Substantivat) În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni. A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum. 3. figurat (Substantivat, forme articulat; în viața politică) Grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale. • locuțiune adjectiv De dreapta = conservator. C. adverb 1. (Urmat de determinări locale, indică direcția) În linie dreaptă, fără ocol; direct. Merge drept la birou. • De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar. • locuțiune prepoziție (Substantivat) În dreptul... = în fața..., față în față cu... Prin dreptul... = prin fața..., pe dinaintea... Din dreptul... = din fața..., de dinaintea... 2. (Urmat de determinări locale, modale sau temporale) Tocmai, exact. A ajuns drept la timp. despre substantiv neutru 1. Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat. Drept penal. 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul (D 1). 3. Putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit. • Locuţiune adverbiala De drept = conform legii, în mod legitim, firesc. 4. Răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. prepoziție 1. (Introduce un complement indirect) În loc de..., în calitate de..., ca. Drept cine mă iei? • Drept care... = prin urmare, în concluzie, deci, așadar. 2. (regional; introduce un complement circumstanțial de loc) Alături de..., lângă; în dreptul... • Expresia: A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru, ca. Drept încercare s-a folosit de un clește. [Variante: (învechit și regional) dirépt, -eáptă adjectiv] – latina directus (cu unele sensuri după limba franceza droit). Forme diferite ale cuvantului drept: dreÁptĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT1 adverb 1. (Urmat de adverbe de loc sau de alte determinări locale, indică direcția) În linie dreaptă, fără înconjur, fără ocol, fără a se abate (din drum); direct. Zăcea în paie cu mîinile sub cap și privea drept în sus, cu ochii măriți de neliniște, cerul înstelat al nopții de iunie. DUMITRIU, N. I. 51. Luînd-o drept în sus, mergeau călăuziți de firul Oltului. BOGZA, C. O. 24. Poteca pe care o apucase îl scoase drept la un eleșteu. ISPIRESCU, L. 34. Uită-te drept în ochii mei și ascultă cu luare-aminte ce ți-oi spune. CREANGĂ, O. A. 223. • Locuţiune adverbiala De-a dreptul = a) fără a se abate din drum, fără ocol, fără înconjur; direct. O luă de-a dreptul peste porumbiști. PREDA, Î. 34. O răpciugă de cal... venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de jăratic. CREANGĂ, P. 195; b) în mod direct, nemijlocit; chiar. Acest poem simfonic al pămîntului e muntele Hăsmașul Mare, ivindu-se de-a dreptul din cîmpie. BOGZA, C. O. 13. Fusese o primăvară tare tîrzie... și pe urmă parcă intrasem de-a dreptul în vară. CAMIL PETRESCU, T. I 303. Cum verb reflexiv:eți să spun... de-a dreptul? ori pe de lături? – De-a dreptul! De-a dreptul! ALECSANDRI, T. I 95. (Rar, locuțiune adjectiv) Chiar Zaharia Duhu, cu toată patima pentru iscoadele cărților și cu tot de-a dreptul amestec în aceste întîmplări, nu le găsea explicare. C. PETRESCU, R. DR. 127. • locuțiune prepoziție În dreptul... = în fața..., față-n față cu... Era cheferist cu număr de tablă lucitoare, prins în dreptul inimii. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 28. Ivan, cum ajunge în dreptul podului, scoate cele două carboave. CREANGĂ, O. A. 205. Se opri în dreptul acelui portret. EMINESCU, N. 39. În dreptul locului zis Pererița se află o veche întăritură. ODOBESCU, S. II 227. Prin dreptul... = prin fața..., pe dinaintea... Jimborean, rămas sus pe deal, se trezi din gînduri abia cînd treceau prin dreptul lui căruțele trenurilor de luptă. CAMILAR, N. I 154. Trec prin dreptul ferestrelor patroana și subdirectorul. CAMIL PETRESCU, T. I 542. Din dreptul... = din fața..., de dinaintea... Pomul din dreptul casei. (Construit cu acuzativul; rar) Într-un drept cu... = paralel cu... Privi înapoi, peste umăr, dar Cocoran nu mai era, se vede că se culcase în verb reflexiv:un grîu, ori mergea într-un drept cu el prin cine știe ce păpușoaie, urmărindu-l. CAMILAR, TEM. 210. 2. (Urmat de determinări locale, modale sau temporale) Tocmai, chiar, exact. Se prăbuși drept peste plutonierul Duma. CAMILAR, N. I 428. Dincolo peste Dunăre... drept în dreptul Celeiului, era cetatea romană Oescus. GALACTION, O. I 121. Îi despica gura drept în două. ISPIRESCU, U. 31. Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. • Expresia: (Rar) Drept dragul să... = ți-e mai mare dragul să... Căsuțe vesele s-au ridicat pe unde erau bordeie triste și afumate, drept dragul să le privești cum strălucesc în bătaia soarelui. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Formă gramaticală: (în locuţiune adverbiala și prepoziție) dreptul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT3, (3, 4) drepturi, substantiv neutru 1. Totalitatea regulilor de conduită, a normelor care, instituite sau sancționate de puterea de stat, exprimă voința clasei dominante, reguli a căror respectare și aplicare este asigurată prin forța de constrîngere a statului, în scopul apărării, întăririi și dezvoltării relațiilor și rînduielilor sociale ce convin și folosesc clasei dominante. • (Urmat de determinări arătînd conținutul) a) (După tipul de drept din care face parte) Drept socialist. Drept burghez. b) (După natura raporturilor sociale pe care le reglementează) Drept civil. Drept penal. Drept internațional. 2. Știința dreptului3 (1). A studia dreptul. Manual de drept civil. ▭ Tînărul Crețescu, după ce a stat verb reflexiv:eo patru ani la Paris să facă dreptul, s-a întors in țară. BUJOR, S. 158. Costică... își luase licența în drept. MACEDONSKI, O. III 5. 3. Posibilitatea, facultatea recunoscută de regula de drept3 (1) unei persoane de a avea o anumită conduită, altă persoană (sau alte persoane) trebuind să aibă o conduită corespunzătoare. Drept la învățătură. Drepturi civile. Drepturile omului. ▭ Cetățenilor Republicii Populare Romîne le este asigurat dreptul la muncă, adică dreptul de a căpăta o muncă garantată și plătită potrivit cu cantitatea și calitatea ei. CONST. R.P.R. 36. Femeia are drepturi egale cu ale bărbatului la muncă, salariu, odihnă, asigurare socială și învățămînt. ib. 39. Dreptul este ceailaltă față a datoriei, adecă, ca un lucru cu două fețe, dreptul și datoria nu se pot despărți unul de alta. BĂLCESCU, O. I 354. • Locuţiune adverbiala De drept = conform legii, în mod legitim, firesc. Vei ajunge totuși acolo unde se cuvine de drept s-ajungi. CAMIL PETRESCU, T. I 121. • Expresia: A avea dreptul (sau drept) să... (sau de a...) sau a fi în drept să... = a avea justificarea, facultatea sau puterea de a face sau de a pretinde ceva. Dacă nu ți-aș da învățătura cuvenită, [împăratul] ar avea drept să mă lovească. SADOVEANU, despre P. 21. Nu aveai totuși dreptul să faci ce ai făcut. CAMIL PETRESCU, T. III 138. Cuiu-i al meu și am drept de-a pune în el ce-oi verb reflexiv:a. ALECSANDRI, T. I 322. 4. Răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci, a unui serviciu. Drepturi de autor. ▭ Bărbatul lasă în mîna podarului dreptul de trecere: cinci lei. BOGZA, C. O. 291. Ei, cucoane, am mîntuit trebușoara, zise Ipate. Bine că ați apucat a veni și d-voastră, ca să fiți de față cînd ne-om lua dreptul. CREANGĂ, P. 159. Să slujești tu degeaba?... Cum să nu-ți iei tu dreptul tău? EMINESCU, N. 22. – Variantă: (3, popular) dirépt substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru drept: drept (-eáptă), adjectiv – 1. Direct, care merge de la un punct la altul fără ocol. – 2. Care are o poziție verticală. – 3. Întemeiat, justificat. – 4. Legitim, autentic. – 5. Situat în partea dreaptă. – 6. (adverb) Direct, fără ocolișuri. – 7. (adverb) Deschis, sincer. – 8. (adverb) Tocmai, întocmai, exact. – 9. (prepoziție, învechit) Pentru. – 10. (prepoziție) În loc de. – Variante (învechit) derept. Mr. (a)direptu, dreptu, megl. dirept. latina *derectus, în loc de dῑrectus (Pușcariu 550; Candrea-Dens., 513; REW 2648); conform albaneză d(ë)retjë (Philippide, II, 640), italiana d(i)ritto, prov. dre(i)t, limba franceza droit, spaniolă derecho. Este dublet de la drit, substantiv neutru (învechit, Moldova, drept, jurisprudență), din italiana dritto. derivat drept, substantiv neutru (totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale într-un stat, în toate accepțiile sale); dreptul, substantiv masculin articulat (piciorul drept); dreapta, substantiv feminin articulat (mîna dreaptă; direcția spre dreapta; aripa dreaptă a unei adunări); dirip, prepoziție (Transilvania, pentru; în dreptul, în fața); dreptar, substantiv neutru (echer, riglă; piuliță care reglează viteza roții la moara de grîu), după Cihac, I, 82 și Candrea-Dens., 514, ar proveni din latina *directārium, dar mai probabil este un derivat intern, cu sufix -ar; dreptate (variantă învechit direptate, mr. (a)ndriptate), substantiv feminin (justiție; rațiune; legalitate, legitimitate; învechit, drept; învechit, tribunal; argotic, minister fiscal), derivat de la drept ca bunătate de la bun (*dreptaate › dreptate; după Pușcariu, Conv. literar, XXXIX, 63 și Pușcariu 551, de la un latina *direc(ti)tatem, ceea ce nu pare posibil); dreptăți, verb (rar, a da dreptate, a face dreptate); dreptăție, substantiv feminin (învechit, justiție, echitate); îndreptăți, verb (a da dreptate, a face dreptate; a autoriza, a da dreptul; reflexiv, a se justifica, a se apăra); îndritui, verb (Moldova, a autoriza, a permite, a îngădui), format pe baza lui drit; nedrept, adjectiv (injust); nedreptate, substantiv feminin (injustiție); nedreptăți, verb (a face o nedreptate). conform drege, îndrepta. Comp. dreptunghiu, substantiv neutru (patrulater cu toate unghiurile drepte și laturile opuse egale), traducere a limba franceza rectangle; dreptunghiular, adjectiv Din limba română provine în limba maghiara dreptál (Edelspacher 13), și limba bulgară (rar) draptăno (Capidan, Raporturile, 229). Forme diferite ale cuvantului drept: -eáptă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT adjectiv, adverb, substantiv, prepoziție I. 1. adjectiv direct, neocolit. (Drum drept spre...) 2. adverb ață, direct, neocolit, sfoară, (popular) oblu. (Merge drept spre casă.) 3. adjectiv (livresc) rectiliniu, (popular) oblu. (Dungă, linie drept.) 4. adjectiv vertical. (Stîlp drept.) 5. adjectiv (botanică) erect, vertical. (Tulpini drept.) 6. adjectiv abrupt, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, ripos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, (popular) oblu, (regional) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilvania) priporiu, (prin Bucovina) pripos, (învechit) măluros, străminos. (Peretele drept al muntelui.) 7. adverb perpendicular, vertical, (învechit) prost. (Muntele se înălța drept înaintea noastră.) 8. adjectiv neaplecat. (Cu spinarea drept.) 9. adjectiv bățos, rigid, țeapăn. (O ținută drept.) 10. adverb băț, bățos, rigid, țeapăn. (Stă drept.) 11. adjectiv neted, plan, plat, șes, (popular) oblu, (regional) șesos, (Olt. și Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, șters. (O suprafață drept; un loc drept.) II. 1. adjectiv imparțial, neparțial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefățărit. (Om drept.) 2. adjectiv adevărat, corect, exact, just. (O concluzie drept.) 3. adverb adevărat, just. (A vorbit drept.) 4. adjectiv echitabil, just. (Decizie drept.) 5. adverb întemeiat, just, temeinic. (A judecat drept.) 6. adjectiv îndreptățit, just, legitim. (O cerere drept.) 7. adverb chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit și regional) prisne, (prin Olt.) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular figurat) curat. (Îl nimerește drept în frunte; cade drept pe el; a venit drept la ora convenită.) III. s. 1. jurisprudență, (învechit și popular) legile (plural articulat), (învechit) drit. (Învață drept.) 2. autoritate, calitate, cădere, competență, îndreptățire, (învechit) volnicie. (Nu am drept să mă pronunț.) 3. împuternicire, putere, (învechit) tărie. (Are depline drepturi.) 4. privilegiu. (M-am folosit de acest drept pe care îl am.) IV. 1. adverb ca. (Socotește-te drept absent.) 2. prepoziție ca, de, pentru, spre. (drept încercare.) 3. prepoziție ca, (învechit și regional) spre. (Crede că trebuie să ceară drept răsplată...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT2 prepoziție 1. (Introduce un complement indirect) În loc de, în calitate de, ca. Drept ușă avea o strungă îngustă. CAMILAR, N. I 360. Acel sicriu slujește drept corlată cailor. SADOVEANU, forme J. 527. Nu pot să vă primesc drept judecător. CAMIL PETRESCU, T. III 403. Drept cine mă iei oare? MACEDONSKI, O. II 2. 2. (Regional, introduce un complement circumstanțial de loc) Alături de, lîngă; în dreptul. S-au arătat cei trei oameni călări. Au oprit drept han, fără să descalece. SADOVEANU, B. 173. Urieșii... văd, trecînd în zbor, drept soare, [pe] Făt-Frumos cu Trestiana pe un cal sprinten zburător. ALECSANDRI, P. A. 152. Expresia: A i se pune soarele drept inimă = a i se face foame. Grăbiră după aceea spre o ospătărie, căci soarele li se cam pusese drept inimă. SADOVEANU, O. I 508. Ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă... căci era trecut de amiază. CREANGĂ, A. 66. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru, ca. Acum Busuioc era pornit s-o facă drept spășire. SLAVICI, O. I 270. Drept cercare, hai, fă-te tu cerșitor la capătul ist de pod. CREANGĂ, P. 298. 4. (Numai în locuțiune conjuncție; introduce propoziții conclusive) Drept care = prin urmare, deci, așadar, în concluzie. Drept care... ceti colonelul mai departe, numitul se face vinovat de automutilare. CAMILAR, N. I 348. Duducuță, să-mi sară ochișorii dacă se află alt om mai fericit decît supusă sluga matale, drept care hai să fugim împreună. ALECSANDRI, T. I 55. (Învechit și arhaizant) Drept aceea = de aceea; deci, prin urmare. Omul ne-nvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea, învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru drept: 1) drept n., plural urĭ (despre drept adjectiv). Ceĭa ce ți se cuvine (ți-e permis) conform rațiuniĭ saŭ legiĭ: îmĭ cer dreptu meŭ, orĭ-ce drept presupune o datorie, stăpîn de drept (conform dreptuluĭ). Dreptate, justiție: pe drept (conform justițiiĭ), la drept vorbind (vorbind conform justițiiĭ). Știința legilor: a studia dreptu. Corp de legĭ: dreptu roman. Dreptu ginților saŭ internațional, legile după care se conduc țările în relațiunile dintre ele. Drepturile omuluĭ, drepturile eterne și inalienabile proclamate de Adunarea Constituantă franceză la 1789 (egalitatea cetățenilor, libertatea individuală, libertatea conștiințeĭ ș.a.). Drepturĭ civile, cele cuprinse în codicele civil (relativ la persoane și avere: căsătoria, divorțu, cumpărarea, vînzarea, testamentu ș.a.). Drepturĭ politice saŭ cetățeneștĭ saŭ civice, cele acordate cetățeanuluĭ p. relațiunile luĭ cu statu (dreptu de a alege și a fi ales deputat, senator, consilier comunal orĭ județenesc, de a fi jurat și a ocupa funcțiunĭ publice civile și militare). Dreptu divin, cel dat de Dumnezeŭ, după cum zic uniĭ: țaru era monarh de drept divin. Dreptu natural, cel bazat pe simțu de dreptate cu care te naștĭ. Dreptu canonic, legile bisericeștĭ. vezi drit. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drept: drept n. 1. ceace-i conform cu rațiunea sau cu legea, dreptate: ai drept, cu drept, fără drept; 2. facultate, naturală sau legală, de a face sau de a nu face ceva: orice drept presupune neapărat o datorie; 3. știința legilor: a studia dreptul; 4. corp de legi: dreptul roman; dreptul ginților, totalitatea regulelor cari conduc raporturile între popoare, între guverne; drepturile omului (egalitatea cetățenilor, libertatea individuală, libertatea de conștiință, etc.), drepturi eterne și inalienabile proclamate de Adunarea națională franceză la 1789, și apoi adoptate de toate popoarele culte; drepturi civile, cele de cari se bucură cetățenii în raporturile lor reciproce, ca dreptul de proprietate, de a cumpăra, de a vinde, etc.; drepturi politice, foloase particulare cetățeanului român, ca dreptul de a fi alegător și ales (deputat, senator, membru în consiliul comunal), de a fi jurat și de a putea ocupa funcțiuni publice, civile și militare; 5. impozit, taxă: drept de vamă. [latina DIRECTUM (cu sensul lui JUS, în latinitatea medievală)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru drept: drept, dreaptă, drepți, -te adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere; care are o poziție verticală față de un punct de reper. ♦ figurat Care se face, care este etc. potrivit dreptății și adevărului; just, cinstit, bun; (adverb) în conformitate cu dreptatea, just. 2. Adj. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. • (În limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. • Corturile dreptății vezi cort. • Expresia: (substantiv) A se odihni cu drepții = a fi mort. • Compus: drept-credincios = care face parte din termen bisericesc creștină ortodoxă; bun creștin. 3. substantiv neutru Totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat. ♦ Știință sau disciplină care studiază dreptul. • Drept bisericesc = disciplină teologică ce studiază canoanele stabilite de sinoadele ecumenice și locale, precum și legislația bisericească actuală. – Din latina directus. Forme diferite ale cuvantului drept: dreaptă Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drept: drept a. 1. care merge fără a ocoli dela un punct la altul: linie dreaptă; 2. opus la stâng; braț drept; 3. figurat fără ocoliri, sincer: om drept; 4. just, echitabil: judecător drept. [latina DIRECTUS]. ║ adverb 1. în linie dreaptă: a merge drept înainte; 2. în pozițiune verticală: stăi drept; 3. figurat cum se cuvine: drept vorbind, acesta-i adevărul Hristos; 4. pentru, în chip de: drept plată; drept care, pentru aceea. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DREPT4: DREPT4 drept4uri n. 1) Ceea ce este conform cu legile rațiunii, cu legalitatea socială, cu tradițiile etc.; dreptate. L-a acuzat fără drept4. 2) Capacitate de a face sau de a nu face ceva. drept4uri și datorii. 3): drept4urile omului totalitate a principiilor și prevederilor general admise pentru realizarea personalității umane. /<lat. directus Forme diferite ale cuvantului drept4: drept4uri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT3 prepoziție 1) (exprimă un raport, spațial) În față; alături de. 2) (exprimă un raport final) Pentru; ca. Este întrebuințat drept obiect de studiu. 3) (exprimă un raport de suplinire) Ca; în calitate de; în loc de. A slujit drept notar. • Drept care așa dar; prin urmare; deci. /<lat. directus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DREPT5: DREPT5 n. 1) Știință care studiază regulile și legile conviețuirii în societate. Studiază drept5ul. 2) Totalitate a regulilor și normelor care reglementează relațiile într-o societate. 3) Corp de legi. drept5ul roman. /<lat. directus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Drept: Drept ≠ greșit, întortocheat, stâng, strâmb, vitreg, îndoit, încovoiat, ocolit, sinuos, șerpuit, șerpuitor, incorect, injust, nedrept, neadevărat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT2 adverb 1) Fără înconjur; direct. A merge drept înainte. 2) În conformitate cu adevărul; adevărat; just; cinstit. A spune drept. /<lat. directus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drept: drept adjectiv masculin, plural drepți; forme singular dreáptă, plural drépte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drept: drept1 adjectiv masculin, plural drepți; forme dreáptă, plural drépte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drept: drept substantiv neutru, plural drépturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru drept: drept, drepturi substantiv neutru mită. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drept4: drept4 prepoziție (drept4 răsplată) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drept5: drept5 substantiv neutru, plural drépturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DREPT: DREPT prepoziție vezi lângă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru drept: drept prepoziție vezi LÎNGĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drept: drept2 adverb (drept înainte) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drept: drept3 (pe drept) locuţiune adverbiala Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drept: drept adverb, prepoziție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DREPT' DreoadrepănáDREPNEÁDREPNÉLEDREPTdrept-credinciósDREPTÁCIDREPTÁRdreptáș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL drept Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului drept dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Drept, drepteaptă [Atestat: PSALT. 502/5 / V: 1-108 dirdrept a, 122 drit sn, 147-155 deptu, derdrept, derepto, dereptu pp / Plural: dreptpți, drepte a; drepturi sn / Etimologie: moștenit din latinescul directus 109-146 după franceza droit] 1 a despre drumuri, căi, etc. 4 a Îs Unghi drept Unghi format de două drepte perpendiculare una pe cealaltă. 5 av Înv; îla drept căzător Perpendicular. 6 a Îs Prismă drepteaptă Prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. 9-10 av Înv; îs; îla Linie drept alergătoare Linie paralelă. 12 av Îe A se ține drept A avea o poziție perfect verticală. 13 a Îla; despre ființe, lucruri, elemente de același fel înșiruite În linie drepteaptă sau în linii ori în rânduri drepte Aliniat. 14 a Îlav În linie drepteaptă Direct. 15 a Mii; îe A lua sau a sta, a se ține în poziția de dreptpți A lua sau a sta, a se ține în poziție perfect verticală, stând nemișcat. 17 av Îe A călca drept A fi dârz. 23 a Grm; înv; îs Complement drept Complement direct. 24 sn Îlav De-a dreptul În mod direct. 30 av Îvr; îe A-i fi cuiva drept A-i fi la îndemână cuiva. 31 av Îe A merge drept A merge cu mișcări sigure, fără a se clătina. 36 a Îs Parte drepteaptă Parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la împărțeală. 37 a Îs Luptă drepteaptă Luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin. 38 a Îlav Cu drept cuvânt Pe bună dreptate Si: justificat. 41 av Îe Ce-i drept, e drept Se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil. 42 av Îe Este drept că. 43 av Îe A spune drept A spune adevărul. 46 sn Pex; îe La drept sau, rar, dreptul vorbind În realitate. 47 a Îe Ce-i dreptul Într-adevăr. 48 a Fig; îs Calea cea drepteaptă Comportare cinstită. 51 substantiv masculin îe A se odihni cu dreptpții A fi mort. 52 a despre oameni; îe A se duce în lumea celor dreptpți A muri. 53-54 smf, a Îc drept credincios Persoană care face parte din Biserica creștină ortodoxă. 63 a despre oameni; îla drept cu inima Sincer. 66 av Îvr; îe A fi drept cuiva, cineva A semăna leit cu cineva. drept A aprecia just, corect o situație, un om etc. 76 substantiv feminin Îe A-și da drepteapta A-și strânge mâinile în semn de salut, de bucurie, de împăcare. 77 substantiv feminin Îe Să nu știe stânga ce face drepteapta Formulă prin care se impune discreție absolută. 79 a Îe A fi mâna drepteaptă a cuiva A fi omul de încredere al cuiva. 91 substantiv feminin Îlav Din la, pe, în, înspre, către, din, din a drepteapta Din sau în partea mâinii drepte 74. la drepteapta den, den a dreptpta cuiva, înv a dreptpta de cineva A ocupa locul de onoare aflat în partea dreaptă 74 a unei personalități. 94 substantiv feminin Îe A-i cânta cuiva cucul la în dreptpta A avea noroc. 95 substantiv feminin Îe A face a apuca, a o lua la drepteapta A coti, a se îndrepta către partea dreaptă 74 a unui drum, în direcția mâinii drepte 74. 96 substantiv feminin Îe A ține drepteapta A merge numai pe partea dreaptă 74 a unui drum. 97 substantiv feminin Fam; îe A trage pe drepteapta A se opri cu un vehicul pe partea dreaptă 74 a carosabilului pentru odihnă sau remedieri tehnice. 98 substantiv feminin Îlav În din drepteapta și-n din stânga sau de-a drepteapta și de-a stânga În din ambele părți. 100 substantiv feminin Îlav Nici în drepteapta nici în stânga Nicăieri. 101 substantiv feminin La drepteapta! Comandă adresată unui militar prin care se cere întoarcerea spre dreapta 90. 103 av Îlav De-a dreptul Fără a se abate din drum. 105 av Îe; înv drept dragul să Ți-e mai mare dragul să. 108 substantiv feminin Îlaj De drepteapta Conservator. 110 sn Știință sau disciplină care studiază dreptul 1 111 sn Îs drept penal Ramură a dreptului 110 care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. 112 sn Îs drept civil Ramură a dreptului 110 care studiază și reglementează relațiile sociale convertite în raporturi juridice dintr-un stat. 115 sn Îs drept constituțional Totalitatea normelor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat. 117 sn Îs drept internațional Totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. 118 sn Fiz Îs drept natural Drept 1 considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 119 sn Îs drept comercial Ansamblu de reguli, de instituții și de practici aplicabile actelor de comerț, comercianților și societăților comerciale. 120 sn Îs drept administrativ Ansamblu de norme care reglementează organizarea și activitatea administrației. 121 sn Îs dreptul muncii Totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariaților. 123 sn Înv; îlav Cu dreptul În mod legitim. 125-126 sn Și îljv În drept Împuternicit prin lege. 129 sn Îe A avea dreptul A avea voie în temeiul legii să întreprindă ceva Si: a fi îndreptățit. 131 sn Îe A fi sau a se simți, a se crede în drept sau în dreptul său A beneficia sau a crede că beneficiază de condițiile[1] necesare favorabile pentru îndeplinirea legală a unor acțiuni, pentru exercitarea unui privilegiu etc. 132 sn Îe A da dreptul sau drepturi ori a face drept cuiva A acorda cuiva posibilitatea, a-i oferi condițiile necesare favorabile pentru îndeplinirea unei acțiuni în mod legal sau legitim. 133 sn Îe A repune în drepturi A acorda cuiva un privilegiu de care anterior a fost privat. 134 sn Îe A reintra în drepturile lui, ei etc. 135 sn Îe A-și lua sau a-și aroga dreptul de a face ceva ori drepturi asupra cuiva A se comporta ca și cum ar fi îndreptățit, împuternicit legal, pretinzând anumite privilegii. 136 sn Îlav De drept Conform legii. 138-139 sn Îljv Fără drept Care nu este în temeiul legii. 143 sn Îs drept de apel Permisiune legală de a contesta o hotărâre judecătorească. 144 sn Îe dreptul lui Dumnezeu Într-adevăr. 146 sn Înv; îe A avea dreptul A avea dreptate. 151 pp Îlav drept care În concluzie Era târziu, drept care s-a grăbit să plece. 154 pp Pop; îe A i se pune cuiva soarele drept la inimă A i se face cuiva foame. Drum drept spre. Merge drept spre casă. Dungă, linie drept. Stîlp drept. Tulpini drept. Peretele drept al muntelui. Muntele se înălța drept înaintea noastră. Cu spinarea drept. O ținută drept. Stă drept. O suprafață drept; un loc drept. Om drept. O concluzie drept. A vorbit drept. Decizie drept. A judecat drept. O cerere drept. Îl nimerește drept în frunte; cade drept pe el; a venit drept la ora convenită. Învață drept. Nu am drept să mă pronunț. Are depline drepturi. M-am folosit de acest drept pe care îl am. Socotește-te drept absent. Drept încercare. Crede că trebuie să ceară drept răsplată. DREPT4 drepturi n. L-a acuzat fără drept. Drepturi și datorii. 3: drepturile omului totalitate a principiilor și prevederilor general admise pentru realizarea personalității umane. Studiază dreptul. Dreptul roman. A merge drept înainte. A spune drept. Drept4 prepoziție drept răsplată. Drept2 adverb drept înainte. Drept3 pe drept locuţiune adverbiala. |
GRAMATICA cuvântului drept? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului drept. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul drept poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE drept4? Vezi cuvântul drept4 desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul drept4?[ drept4 ] Se pare că cuvântul drept4 are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL drept Inţelegi mai uşor cuvântul drept dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe geometrie Linie dreaptă și substantivat, forme = linie care unește două puncte pe drumul cel mai scurt din spațiu ▭ Unghi drept = unghi format din două drepte perpendiculare una pe alta Cilindru drept = cilindru care are generatoarele perpendiculare pe baze Prismă dreaptă = prismă ale cărei muchii laterale sînt perpendiculare pe planul de bază Drept ca lumînarea = foarte drept Ironic Drept ca secera = strîmb A se ține drept = a avea o poziție verticală Termen militar A lua a sta sau a se ține în poziția de drepți = a lua sau a se ține în poziție verticală, stînd nemișcat Adverbial, în expresie A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită A sta drept = a fi neclintit într-o atitudine, a fi dîrz, curajos În expresie Complement drept = complement direct, vezi direct Dreaptă judecată = judecată sănătoasă, bun-simț Parte dreaptă = parte ce i se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală Locuţiune adverbiala Cu drept cuvînt = pe bună dreptate, în mod întemeiat Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat = adevărat că A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer ♦ Substantivat, în locuţiune adverbiala Cu sau pe dreptul sau drept = pe merit, cu dreptate, în mod just, echitabil La drept sau la dreptul vorbind sau, regional, grăind = spunînd adevărul, de fapt, în realitate Popular A avea drept = a avea dreptate A da drept cuiva = a da dreptate cuiva Dreptul lui dumnezeu! = adevărat! ce-i drept! zău! Se apropie de fată – și dreptul lui dumnezeu! nici că mai văzuse Substantivat, în expresie A se odihni cu drepții = a fi mort Compus: drept-credincios = a care face parte din biserica creștină ortodoxă; b bun creștin A fi mîna dreaptă a cuiva = a fi colaboratorul cel mai intim, cel mai apropiat al cuiva; a fi de mare ajutor cuiva În dreapta și în stînga sau de-a dreapta și de-a stînga = în toate părțile A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum locuțiune adjectiv De dreapta = reacționar; fascist Linie dreaptă și substantivat, forme = linie care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt Unghi drept = unghi format de două drepte perpendiculare una pe alta Prismă dreaptă = prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală Termen militar A lua sau a sta, a se ține în poziția de drepți = a lua sau a sta, a se ține în poziție perfect verticală, stând nemișcat Adverbial A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos În sintagma Complement drept = complement direct, vezi direct Parte dreaptă = parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală Luptă dreaptă = luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat = adevărat că A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer Substantivat La drept sau la dreptul vorbind = în realitate, de fapt Substantivat A se odihni cu drepții = a fi mort Compus: adesea substantivat drept-credincios = care face parte din Biserica creștină ortodoxă; bun creștin A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor Substantivat În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum locuțiune adjectiv De dreapta = conservator De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar = în fața = prin fața = din fața Locuţiune adverbiala De drept = conform legii, în mod legitim, firesc = prin urmare, în concluzie, deci, așadar A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame Linie dreaptă și substantivat, forme = linie care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt Unghi drept = unghi format de două drepte perpendiculare una pe alta Prismă dreaptă = prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală Termen militar A lua sau a sta, a se ține în poziția de drepți = a lua sau a sta, a se ține în poziție perfect verticală, stând nemișcat Adverbial A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos În sintagma Complement drept = complement direct, vezi direct Parte dreaptă = parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală Luptă dreaptă = luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin Locuţiune adverbiala Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, în mod întemeiat Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat = adevărat că A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer Substantivat La drept sau la dreptul vorbind = în realitate, de fapt Substantivat A se odihni cu drepții = a fi mort Compus: adesea substantivat drept-credincios = care face parte din Biserica creștină ortodoxă; bun creștin A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor Substantivat În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum locuțiune adjectiv De dreapta = conservator De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar = în fața = prin fața = din fața Locuţiune adverbiala De drept = conform legii, în mod legitim, firesc = prin urmare, în concluzie, deci, așadar A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame Locuţiune adverbiala De-a dreptul = a fără a se abate din drum, fără ocol, fără înconjur; direct = în fața = prin fața = din fața = paralel cu = ți-e mai mare dragul să Locuţiune adverbiala De drept = conform legii, în mod legitim, firesc = a avea justificarea, facultatea sau puterea de a face sau de a pretinde ceva Expresia: A i se pune soarele drept inimă = a i se face foame Numai în locuțiune conjuncție; introduce propoziții conclusive Drept care = prin urmare, deci, așadar, în concluzie Învechit și arhaizant Drept aceea = de aceea; deci, prin urmare Juridic drept de preferință = prioritate; drept de reproducere = englezism copyright substantiv A se odihni cu drepții = a fi mort Compus: drept-credincios = care face parte din termen bisericesc creștină ortodoxă; bun creștin Drept bisericesc = disciplină teologică ce studiază canoanele stabilite de sinoadele ecumenice și locale, precum și legislația bisericească actuală |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL drept |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pensiune în expresie a ține pe cineva în cost?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul drept are forma: drépturi
