 | as |
|
| Drăguţ [ dră-guţ ] VEZI SINONIME PENTRU drăguţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dragut în mai multe dicționareDefinițiile pentru dragut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DRĂGUȚ: DRĂGÚȚ1, -Ă, drăguți, -e, adjectiv Drăgălaș, atrăgător, grațios, plăcut; (cu notă afectivă) iubit, scump, drag. Toți făceau haz de drăguța negresă... privită ca o minune, o ciudățenie a naturii. BART, E. 383. Drăguții miei frățiori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mîncat! CREANGĂ, P. 25. Dar mi-i jele... Că drăguții ochișori, Frumușei și negrișori, Or fi de lacrimi izvor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 311. • A fi, a se arăta sau (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi gentil, amabil, curtenitor, prevenitor, serviabil. Și chiar frumoasa trebuie să se arate drăguță, În tot ceea ce el dorește, bineînțeles cuviincios. CAMIL PETRESCU, T. III 383. (Formulă de politețe) Fii (atît de) drăguț și... = ai bunătatea și..., te rog. • Expresia: Drăguț doamne = dragă doamne, vezi drag2. Ferește-mă, drăguț-doamne, De grădina cu frăgari. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 432. • (Adverbial) Nicăieri ca acolo nu se petrecea mai drăguț. M. I. CARAGIALE, C. 118. • (Substantivat, urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Drăguțul de el! ▭ Stîmpărîndu-și setea, se puse la o drăguță de umbră, la care ai fi șezut săptămîni întregi. BOTA, P. 30. Să aducă porumbul și meiul cu banița ca să-și îndestuleze... drăguțele lui de pasări. MACEDONSKI, O. III 50. Vine și drăguța de noapte. RETEGANUL, P. I 11. (Ironic) Cînd mă lăsa de capul mieu, făceam cîte-o drăguță de trebușoară, ca aceea. CREANGĂ, A. 70. Îi trase o drăguță de palmă. RETEGANUL, P. IV 11. (Neobișnuit; forma masculină întrebuințată și la feminin) Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161. Forme diferite ale cuvantului dragut: dragut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DRĂGUȚ: DRĂGÚȚ2, -Ă, drăguți, -e, substantiv masculin și forme 1. (Familiar; la vocativ) Termen alintător cu care ne adresăm cuiva. Surori! Sîntem surori, drăguțo! G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 66. (Adesea ironic) De n-ai poftă să putrezești în copac, drăguță, trebuie să fii mai darnică. NEGRUZZI, S. I 90. • (Invariabil, la forma feminină drăguță, folosit și pentru masculin) Te cred, drăguță, dar sînt cam scumpe!... Ai parale? VLAHUȚĂ, O. A. 382. Drăguță, dacă nu te superi, m-aș ruga... încă un pahar cu apă. CARAGIALE, O. II 214. ♦ (Rar) Copil iubit, drăgălaș. Bunele bătrîne nu se puteau dumeri cum de sînt atît de învățați drăguții lor. NEGRUZZI, S. I 6. 2. Iubit(ă), ibovnic(ă), amorez(ă). Vorbeau despre el spunînd nu drăguțul, nu amorezul, ci logodnicul domnișoarei Vasilica. PAS, Z. I 309. Cînd Prier-Alb... a plecat În alte lumi, să caute pierduta lui drăguță, A dat lui Prier-negru atunci o năfrămuță. COȘBUC, P. II 175. Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță. ALECSANDRI, P. I 91. Forme diferite ale cuvantului dragut: dragut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru drăguț: drăgúț, dragută [Atestat: ANON. CAR. / Plural: draguti, dragute / Etimologie: drag + -uț] 1-2 a (Șhp) (Cam) drag (2) Si: (pop) drăguleț (2-3), drăgulic (1-2), (reg) drăgulaș (1-2), drăgulean (1-2). 3 a Care are o înfățișare și o comportare plăcută Si: drăgălaș (1), (pop) drăguleț (4). 4 a Care atrage prin grație, gingășie sau farmec (inspirând dragoste) Si: iubit, drag (16), scump. 5 a (Îe) A fi (sau a se arăta) dragut A fi amabil, binevoitor. 6 av (Îe) A se purta dragut A fî amabil. 7 a (Irn; urmat de prepoziția de) Năstrușnic. 8-9 smf, a Termen alintător cu care cineva se adresează unei persoane iubite. 10 a Care produce o impresie plăcută. 11 substantiv masculin și feminin (Pop) Iubit. 12 substantiv masculin articulat (Buc; îs) dragutu cumetriții Dans popular nedefinit mai de aproape. Forme diferite ale cuvantului dragut: dragută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DRĂGUȚ: DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. • Expresia: A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și forme (popular) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + sufix -uț. Forme diferite ale cuvantului dragut: dragut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DRĂGUȚ: DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. • Expresia: A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și forme (popular) Iubit, ibovnic, amant. – Drag + sufix -uț. Forme diferite ale cuvantului dragut: dragut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DRĂGUȚ: DRĂGUȚ adjectiv 1. drăgălaș, frumușel, (Transilvania și Bucovina) cinaș, (figurat) dulce. (Un copil dragut.) 2. agreabil, estetic, frumos, plăcut. (Un aspect dragut.) 3. agreabil, amuzant, distractiv, plăcut. (Un spectacol dragut.) 4. amabil, atent, curtenitor, galant, gentil, (popular) levent, (învechit) cortez, libovnic. (dragut cu femeile.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drăguț: drăguț a. drăgălaș (despre ființe și despre lucruri): un drăguț de biciușor Hristos ║ m. 1. copil iubit: drăguțul mamei; 2. amorez: drăguțul ei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru drăguț: drăgúț, -ă adjectiv Drăgălaș, simpatic, ĭubit: față drăguță. substantiv Amant, amantă. adverb Plăcut, frumos: a scrie drăguț. Forme diferite ale cuvantului dragut: dragut-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru drăguț: drăgúț, drăguți, substantiv masculinf. – (popular) Iubit, prieten, amant. – Din drag + sufix -uț (DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drăguț: drăgúț adjectiv masculin, substantiv masculin, plural drăgúți; adjectiv feminin, substantiv feminin drăgúță, plural drăgúțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drăguț: drăgúț adjectiv masculin, substantiv masculin, plural drăgúți; forme singular drăgúță, plural drăgúțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DRĂGUȚ: DRĂGÚȚ substantiv verbal amant, concubin, iubit, prieten. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru drăguț: drăguț substantiv verbal AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DRAGUT' DRĂGÚȘDRĂGUȘENI 1.drăgușórdrágusteDRĂGÚȚDRĂGÚȚĂDRĂGUȚEȘTIdrahíudrahm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL drăguț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului drăguț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Drăgúț, drăguță [Atestat: ANON. / Plural: drăguți, drăguțe / Etimologie: drag + -uț] 1-2 a Șhp Cam drag 2 Si: pop drăguleț 2-3, drăgulic 1-2, reg drăgulaș 1-2, drăgulean 1-2. 5 a Îe A fi sau a se arăta drăguț A fi amabil, binevoitor. 6 av Îe A se purta drăguț A fî amabil. 12 substantiv masculin articulat Buc; îs drăguțu cumetriții Dans popular nedefinit mai de aproape. Un copil drăguț. Un aspect drăguț. Un spectacol drăguț. Drăguț cu femeile. Un copil drăguț. |
GRAMATICA cuvântului drăguț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului drăguț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul drăguț poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE drăguţ? Vezi cuvântul drăguţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul drăguţ?[ dră-guţ ] Se pare că cuvântul drăguţ are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL drăguț Inţelegi mai uşor cuvântul drăguț dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi, a se arăta sau adverbial a se purta drăguț cu sau față de cineva = a fi gentil, amabil, curtenitor, prevenitor, serviabil = ai bunătatea și Drăguț doamne = dragă doamne, vezi drag2 A fi sau a se arăta, adverbial a se purta drăguț cu sau față de cineva = a fi amabil, binevoitor cu cineva A fi sau a se arăta, adverbial a se purta drăguț cu sau față de cineva = a fi amabil, binevoitor cu cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL drăguț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Titlu academic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul drăguț are forma: drăgúți
La singular substantivul drăguț are forma: drăgúță
