 | as |
|
| Drag [ drag ] VEZI SINONIME PENTRU drag PE ESINONIME.COM definiția cuvântului drag în mai multe dicționareDefinițiile pentru drag din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG1 substantiv neutru singular Iubire, dragoste. Să te bată-un dor și-un drag, Să șezi toată ziua-n pat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 259. În calea voinicilor, Unde-i dragul fetelor. TEODORESCU, P. P. 204. • Locuţiune adverbiala Cu (mare, mult, atîta etc.) drag (sau cu tot dragul) = cu iubire, cu plăcere, bucuros. Ceteam cu mare drag poeziile populare ale lui Vasile Alecsandri. GALACTION, O. I 12. Tînguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atîta drag Pe cînd iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. EMINESCU, O. I 209. (Poetic) Gheorghe și Irina se furișară în grădină, așezîndu-se sub nucul care-i aștepta cu același drag ca altădată. BUJOR, S. 149. De drag = de dragoste. Roșind, s-a zăpăcit, de drag. COȘBUC, P. I 57. Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă. ISPIRESCU, L. 35. Și de drag, Mulți voinici zac. HODOȘ, P. P. 32. De dragul lui = de bunăvoia lui, de plăcere. Dar ce? Îl țiu legat de mine? Îl trag de mînecă? Ba bine! El vine-așa de dragul lui, Cînd vine. COȘBUC, P. I 129. • locuțiune adjectiv De-a mai mare dragul = care produce plăcere, (care este) de toată frumusețea. E o zăpadă, afară, de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 399. Dintr-o păreche de boi, de-a mai mare dragul să te uiți la ei, am rămas c-o pungă goală. CREANGĂ, P. 44. • locuțiune prepoziție (Urmat de un genitiv sau de un pronume posesiv, introduce o cauzală) De dragul... = pentru..., din dragoste pentru..., de hatîrul... Văzu în toți camarazii lui niște robi... aduși să moară de dragul stăpînilor. CAMILAR, N. I 416. Ce înțeleg directorii, acționarii cu cefile răsfrînte peste guler? Știu ei că în clipa aceasta un muncitor plînge de dragul unei locomotive? SAHIA, N. 31. Se făcuse, de dragul mundirului milităresc, călăraș cu schimbul. MACEDONSKI, O. III 6. S-a tot dus. De dragu-unei copile S-a rupt din locul lui de sus. EMINESCU, O. I 173. • Expresia: A cădea (cuiva) cu drag = a deveni iubit de cineva. Cum o văzu... îi căzu cu drag. ISPIRESCU, L. 124. (Ți-e) mai mare dragul (sau e drept dragul să...) = e o mare plăcere (să...). Mireasa ici, dincolo nun, Și-n mijloc el, mai mare dragul! COȘBUC, P. I 241. Crescu un nuc așa de frumos, încît îți era mai mare dragul să-l privești. ȘEZ. V 65. În dragul lelii = în dorul lelii, vezi dor. Tot mergeam eu așa pă drum, în dragu lelii. ȘEZ. VII 52. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG, -Ă, dragi, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme, substantiv neutru I. Adj. 1. Care este iubit, scump, neprețuit pentru cineva, pe care cineva îl iubește, îl prețuiește. • locuțiune verbala A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). • Expresia: A-i fi cuiva drag să... = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva. Când ți-e lumea (sau viața) mai dragă, se spune când se ivește o întâmplare neprevăzută și neplăcută într-un moment când erai liniștit, fericit. Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile. ♦ (Substantivat, fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. Care exprimă iubirea, prețuirea; care este plin de afecțiune; plăcut (ochiului). Cuvinte dragi. • Expresia: Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros. II. S. m. și forme Persoană care iubește pe alta de sex opus, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubit(ă). III. substantiv neutru (popular) Iubire, dragoste. • locuțiune adjectiv Mai mare dragul = plăcut, frumos. • Locuţiune adverbiala Cu (mare, mult, atâta etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit. De drag = din (sau cu) plăcere. • locuțiune prepoziție De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru... • Expresia: (Ți-e) mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare (să...). – Din limba slavă (veche) dragŭ. Forme diferite ale cuvantului drag: drag-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG, -Ă, dragi, -e, adjectiv, substantiv I. Adj. 1. Care este iubit, scump, neprețuit pentru cineva, pe care cineva îl iubește, îl prețuiește. • locuțiune verbala A prinde drag (de cineva) = a se îndrăgosti (de cineva). • Expresia: A-i fi cuiva drag să... = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva. Când ți-e lumea (sau viața) mai dragă, se spune când se ivește o întâmplare neprevăzută și neplăcută într-un moment când erai liniștit, fericit. Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile. ♦ (Substantivat, fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. Care exprimă iubirea, prețuirea; care este plin de afecțiune; plăcut (ochiului). Cuvinte dragi. • Expresia: Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros. II. S. m. și forme Persoană care iubește pe alta de sex opus, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubit(ă). III. substantiv neutru (popular) Iubire, dragoste. • locuțiune adjectiv Mai mare dragul = plăcut, frumos. • Locuţiune adverbiala Cu (mare, mult, atâta etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit. De drag = din (sau cu) plăcere. • locuțiune prepoziție De dragul... = pentru..., din dragoste sau din prietenie pentru... • Expresia: (Ți-e) mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare (să...). – Din limba slavă (veche) dragŭ. Forme diferite ale cuvantului drag: drag-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG 3, -Ă, dragi, -e, substantiv masculin și forme Iubit, iubită. Așa mi s-a părut... dar nu e dragul, Și pașii de pe drum s-au depărtat. CAZIMIR, L. U. 56. Patru plopi ascund în umbră casa dragei mele. TOPÎRCEANU, B. 75. Numai dorul mai colindă, Dorul tînăr și pribag: Tainic se-ntîlnește-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. COȘBUC, P. I 49. Dragul dulce-al vieții mele La oaste s-a dus Și de-atuncea soare, stele, Toate au apus. BOLINTINEANU, O. 48. ♦ (La plural m.) Pereche de îndrăgostiți. Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 281. Forme diferite ale cuvantului drag: drag-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG2 draggă (draggi) 1) și substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva ține (foarte) mult; iubit. • A-i fi cuiva drag ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi drag ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Când ți-e lumea mai draggă când ți-e mai bine; când ești mai fericit. 2) Care produce plăcere; plăcut. /<sl. dragu Forme diferite ale cuvantului drag: draggă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG adjectiv, s. 1. adjectiv iubit, scump, (figurat) dulce. (Ființă drag.) 2. substantiv iubit, scump. (drag meu!) 3. adjectiv iubit, îndrăgit, scump. (Lucruri drag.) 4. adjectiv afectuos, dezmierdător, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, tandru, (învechit) mîngîios, (figurat) cald. (Îi șoptea cuvinte drag.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drag: drag a. prea iubit, scump: dragii mei copii; a-i fi drag, a iubi mult pe cineva, a avea mare plăcere pentru ceva: ți-era drag să te uiți la el. [slava DRAGŬ, scump, prețios]. ║ n. iubire mare: mor de dragul tău. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drag: drag1 adjectiv masculin, vocativ neart. drag, drágă (prieten drag, dragă prietene, frate dragă), plural dragi, articulat drágii; forme drágă, genitiv dativ articulat drágii (drag mele fiice), plural dragi, articulat drágile (drag mele fiice) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG1 n. Sentiment de afecțiune față de cineva sau de ceva; dragoste; iubire; amor. • De dragul... din dragoste pentru... /<sl. dragu Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG (secolul 14), voievod din Maramureș, asociat fratelui său Balc. Fiul lui Sas. Ctitor al mănăstirii din Peri. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drag: drag adjectiv masculin, plural dragi, articulat drágii; forme drágă, genitiv dativ articulat drágii, plural dragi, articulat drágile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DRAG: DRAG substantiv verbal dragoste, iubire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru drag: drag substantiv verbal DRAGOSTE. IUBIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru drâg: drâg sn vezi dric Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Drag: Drag ≠ urât Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drag: drag substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drag: drag2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DRAG' drădícdrădicáDRĂFEASCĂDRAFTADRAGDRAGÁDrăga/eDRÂGÂÍDRĂGÁICĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL drag Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului drag dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DRAG2 draggă draggi 1 și substantival despre persoane Care este foarte scump; la care cineva ține foarte mult; iubit. • A-i fi cuiva drag ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi drag ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Când ți-e lumea mai draggă când ți-e mai bine; când ești mai fericit. Ființă drag. Drag meu! 3. Lucruri drag. Îi șoptea cuvinte drag. Drag, drágă prieten drag, dragă prietene, frate dragă, plural dragi, articulat drágii; forme drágă, genitiv dativ articulat drágii drag mele fiice, plural dragi, articulat drágile drag mele fiice. Ființă drag. Dragul meu! 3. Lucruri drag. • De dragul. |
GRAMATICA cuvântului drag? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului drag. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul drag poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE drag? Vezi cuvântul drag desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul drag?[ drag ] Se pare că cuvântul drag are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL drag Inţelegi mai uşor cuvântul drag dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe drag sau cu tot dragul = cu iubire, cu plăcere, bucuros De drag = de dragoste De dragul lui = de bunăvoia lui, de plăcere locuțiune adjectiv De-a mai mare dragul = care produce plăcere, care este de toată frumusețea = pentru A cădea cuiva cu drag = a deveni iubit de cineva = e o mare plăcere să În dragul lelii = în dorul lelii, vezi dor locuțiune verbala A prinde drag de cineva = a se îndrăgosti de cineva = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros locuțiune adjectiv Mai mare dragul = plăcut, frumos drag sau cu tot dragul = foarte bucuros, fericit De drag = din sau cu plăcere = pentru Ți-e mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare să locuțiune verbala A prinde drag de cineva = a se îndrăgosti de cineva = a-i plăcea cuiva mult să facă ceva, a se simți atras spre ceva Dragă doamne = vorba vine, ca să zic așa; chipurile Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros locuțiune adjectiv Mai mare dragul = plăcut, frumos drag sau cu tot dragul = foarte bucuros, fericit De drag = din sau cu plăcere = pentru Ți-e mai mare dragul = e o mare plăcere, desfătare să |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL drag |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Abstract, -ă verbal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
