 | as |
|
| Drac [ drac ] VEZI SINONIME PENTRU drac PE ESINONIME.COM definiția cuvântului drac de mare în mai multe dicționareDefinițiile pentru drac de mare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DRAC: DRAC, draci, substantiv masculin 1. (În concepțiile religioase și în superstiții; familiar, mai ales în zicători, proverbe, expresii, de obicei nearticulat) Ființă imaginară considerată ca spirit al răului, al întunericului; diavol, necuratul. Eu nu m-am închinat nici domnului, nici dracului. BENIUC, vezi 13. Stai, nu fugi; nu e drac; e un biet om ca toți oamenii. SADOVEANU, despre P. 101. Tremurau, într-un fluid luminos și vioriu, draci mici, spînzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. EMINESCU, N. 56. Rîde dracu de porumbe negre și pe sine nu se vede, se zice cînd cineva critică pe altul, fără să-și vadă propriile greșeli. Nu-i chiar atît de negru dracu după cum se spune (= lucrurile nu se prezintă atît de rău pe cît arată aparențele). • Expresia: A fi dracul gol (sau împielițat, în picioare) = a întrupa toate însușirile negative ale dracului, a fi rău, cîinos, afurisit. Slujitorul domnului este dracul împelițat. NEGRUZZI, S. I 235. Ești dracul împelițat. Dar și Copiii oamenilor sînt draci goi. PANN, P. vezi II 122. Omul (sau salba, poama) dracului = om rău, ticălos, afurisit. De omul dracului să dai și să scapi. ISPIRESCU, L. 43. Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb. CREANGĂ, P. 230. Deși sîngele apă nu se face și cămeșa e mai aproape decît anteriul, dar nepotul e salba dracului. NEGRUZZI, S. I 249. A se teme (de ceva) ca de dracul (sau ca dracul de tămîie) = a se teme foarte tare, a-i fi foarte frică (de ceva). A se uita (la cineva) ca la dracul = a se uita (la cineva) urît, cu dușmănie. E tot un drac = e totuna. A avea draci, a fi cu draci sau a avea pe dracu! în el = a) a fi energic, plin de viață, zvăpăiat, neastîmpărat. Sora asta a noastră are glas blînd, dar știe să poruncească. Are în ea draci. Îmi place. SADOVEANU, P. M. 240. Da știi c-ai chitit-o bine, măi Chirică? Tot cu draci ești tu, bine zic eu. CREANGĂ, P. 163; b) a avea toane rele, a fi rău dispus. Are draci astăzi. A băga pe cineva în draci (sau în toți dracii) = a intimida pe cineva, a vîrî frica în cineva. Trebuie să fie un drac la mijloc, se spune cînd nu se poate găsi o explicație logică unei situații încurcate sau cînd se bănuiește o urzeală, ceva ascuns. Aici tot trebuie să fie un drac la mijloc! SADOVEANU, Z. C. 292. Și-a băgat (sau și-a amestecat) dracul coada, se spune cînd o situație care părea clară se complică dintr-o dată, cînd doi prieteni se învrăjbesc pe neașteptate etc. (Cu o construcție mai puțin obișnuită) Aici și-a amestecat coada un drac. C. PETRESCU, R. DR. 127. A trage pe dracul de coadă = a fi foarte sărac, a trăi în mizerie, de azi pe mîine; a trage mîța de coadă. A căuta pe dracul, se spune despre cel care lucrează fără prevedere, care își produce singur încurcături și neplăceri. Cînd i-i bine, caută pe dracu. SEVASTOS, la TDRG. A da de (sau peste) dracul sau a vedea (sau a-și găsi) pe dracul = a-și găsi beleaua, a o păți. Să ne apropiem... poate e cu cineva, să nu dăm de dracu! PREDA, Î. 146. Să nu te mai aud vorbind de asta, că dai de dracu. SADOVEANU, P. M. 108. Să se ieie amîndoi la harță, să se taie în vorbe ca-n săbii: ș-apoi a vedea franțuzul pe dracu! id. Z. C. 49. A să treacă prin strîmtori, prin păduri, unde ș-ar putea găsi pe dracul. ALECSANDRI, la TDRG. A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său sau a ajunge de la dracul la tată-său = a ajunge din rău în mai rău, a cădea din lac în puț. A trimite (pe cineva) la dracul = a-l da (pe cineva) încolo, a-l da dracului. A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-său = a face (pe cineva) să alerge mult încoace și încolo, a purta (pe cineva) de ici-colo. A cere (pentru un obiect oferit spre vînzare) pe dracul și pe tată-său (sau cît dracul pe tată-său) = a cere un preț exagerat. A face pe dracu-n patru = a face tot posibilul, a depune toate eforturile, a încerca toate mijloacele (pentru a aduce ceva la îndeplinire). Domnul Mihalache... aștepta cu catastiful deschis pe geantă, să facă datornicul pe dracu în patru și s-aducă de prin vecini cîțiva lei. PAS, Z. I 153. Făcu pe dracul în patru și se urcă deasupra muntelui. ISPIRESCU, L. 195. Măcar fă pe dracul în patru... dar numaidecît să-mi aduci pielea cerbului. CREANGĂ, P. 218. Fă-te frate cu dracul pînă treci puntea = aliază-te cu oricine, chiar cu un dușman, pînă trece primejdia. A da sau a lăsa (pe cineva sau ceva) dracului = a părăsi (pe cineva) în voia întîmplării, a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a abandona. Să dau dracului treaba? PORUMBACU, A. 39. Dă-l dracului de tutun. C. PETRESCU, C. vezi 54. A da (pe cineva) dracului (sau la toți dracii) = a înjura, a blestema; a drăcui. Călcînd pe bătăturile moșnegilor care mă da la toți dracii... am alergat la celalalt capăt a galeriei. NEGRUZZI, S. I. 38. A se duce dracului = (se spune în legătură cu persoane dezagreabile) a se duce fără să se mai întoarcă; (despre lucruri, stări etc.) a se prăpădi, a se irosi fără rost. Tinereță, studii, se duseseră toate dracului. CAMILAR, N. I 32. (În imprecații) Du-te dracului! A se duce la dracul = a pleca în treaba lui (fără să-i mai știe cineva de urmă). Acum vino... la masă cu noi, ș-apoi te poți duce la dracu cu toate gebelele tale. HOGAȘ, M. N. 9. (În imprecații) Du-te la dracu! A lua (pe cineva sau, mai rar, ceva) dracul (sau dracii sau mama dracului) = a se prăpădi; a o păți rău. Nu l-au mîncat nici lupii, nu l-au luat nici dracii. VISSARION, B. 56. (În amenințări) Nu blestema, babo, că te ia mama dracului. PAS, Z. I 51. (În imprecații) Să-l ia dracu de bagaj! GALAN, Z. R. 132. Bată-te dumnezeu să te bată și te-ar lua dracu, și n-ai mai ajunge. SADOVEANU, Z. C. 291. Lua-i-ar dracu pe ciocoi, Căci ei au stîrnit război. ANT. literar popular I 21. Parcă a intrat dracul (în cineva), se spune despre cel aprig la mînie (sau la treabă). Într-un nor de colb ce zbura pe fața pămîntului, caii alerga ca și cînd ar fi intrat dracul într-înșii. ALECSANDRI, C. 112. La dracul (cu ceva), formulă de dispreț prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva. La dracu măriile, cnutul, zăbrelele... La dracu pungașii, călăii, lichelele! DEȘLIU, G. 54. Al dracului! sau ptiu, drace! exclamații exprimînd uimire sau enervare. Ptiu, drace! minunați-vă, creștinilor. SADOVEANU, P. M. 46. Ptiu! drace, iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. N-am (sau n-ai etc.) nici pe dracul = n-am (sau n-ai etc.) suferit nici o vătămare, nici o durere; nu sînt (sau ești etc.) atins de nici o infirmitate, de nici o boală; sînt (sau ești etc.) sănătos. Nu ești lovit pe dinăuntru?... – N-am nici pe dracu. DAVIDOGLU, M. 25. Pe dracul, formulă de negație; nimic. N-ai bani, creștine?... – Am pe dracu. La TDRG. Bagă bine de seamă, să poți scăpa, că de nu – mîne mîncăm pe dracul, vezi că sîntem hămesite de foame? RETEGANUL, P. III 51. • (În imprecații; uneori cu sens atenuat) Să fiu al dracului dacă înțeleg. SADOVEANU, P. M. 65. Dă-te jos de-acolo, măi băiete, că-mi dărîmi portița, fire-ai al dracului! REBREANU, R. I 146. (În formule impersonale) Ei, să fie al dracului, pe ce stradă, nene? C. PETRESCU, Î. II 171. • (În formule de generalizare extremă, cu sensul de «orice», «oriunde», «fie cine-o fi») Face și pe dracul. Se duce și la dracul. ▭ Cînd își pune în gînd să facă ceva, nici dracul nu i-o scoate din cap. ISPIRESCU, L. 102. De nime nu-mi pasă! Nici de vornic, nici de dracul. ALECSANDRI, P. A. 58. • Expresia: La dracu-n praznic sau la mama dracului, unde și-a înțărcat dracul copiii, unde și-a spart dracul opincile, sau unde și-a pierdut dracul potcoavele = foarte departe, într-un loc pe care nu-l cunoaște nimeni. Vă duc și pînă la măru-roș, dacă verb reflexiv:eți și pînă la calea-ntoarsă... – Și pînă la dracu-n praznic. ALECSANDRI, T, I 398. • (Ca atribut genitival imprimă substantivului pe care-l determină un sens peiorativ, injurios, disprețuitor) Hi, gloaba dracului! • locuțiune adjectiv și adverb Al dracului (de... ), formează expresii cu nuanțe superlative: a) foarte, tare, afară din cale, peste măsură de..., grozav. Primejdia are să fie... a dracului de grea. CAMILAR, N. I. 247. Drumul ăsta... e lung al dracului. CAMIL PETRESCU, U. N. 231. Cînd bate vîntul mai a dracidui. La TDRG; b) care dă de furcă, afurisit, incomod. Poziția e cam a dracului. CAMIL PETRESCU, U. N. 281. (Cu sens atenuat) Fugea șchiopătînd după niște ale dracului de vaci. PREDA, Î. 16; c) energic, capabil. Mic și al dracului; d) (admirativ) strașnic, extraordinar. Mă! da al dracului cucoș i-aista! CREANGĂ, P. 65; e) foarte rău, păcătos. Sturza era cel mai al dracului [boier]. CAMILAR, T. 203. Ai să vezi și dumneata, al dracului ce e... De ce-i zice lui «Titircă Inimă-Rea»? CARAGIALE, O. I 80. Pentru boala urîtului, care-i boala cea mai a dracului din lume... ascultați. ALECSANDRI, T. I 107. • Expresia: (Așa,) de-al dracului = fără nici un motiv, fiindcă așa verb reflexiv:eau! Lucrul dracului = poznă, pătăranie. Mai știi, lucru dracului, să nu se întîmple să ne ia nevestele noastre pe unul drept altul! MACEDONSKI, O. II 407. • (Glumeț și ironic) Buruiana (sau iarba sau tămîia) dracului = tutun. • (Ca element stilistic exprimînd nemulțumirea, reproșul, supărarea, indignarea) Dracul mă punea să-mi bat capul cu gramatica? CREANGĂ, A. 114. • (Mai ales în propoziții interogative, exprimînd nedumerire, surpriză, mirare, uimire) Prefectul își drese glasul și zise: Ce dracu au oamenii azi, măi? DUMITRIU, N. 32. Unde dracul am mai auzit eu despre doi corbi? CAMILAR, N. I 126. Ce dracu cauți aice? NEGRUZZI, S. I 88. • (În construcție cu verbele «a ști», «a asculta», «a face», «a înțelege» etc., exprimă nedumerire sau negație) Dracul știe ce are, cică a prins niște iepuroi. CREANGĂ, P. 304. Se uita, dracu știe, cu interes ori așa numai, la un portret. EMINESCU, N. 37. Măi bădiță, pentru tine Multe dau cu lemnu-n mine, Multe dau și mulți mă-nfruntă, Dar cine dracu-i ascultă? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 69. 2. figurat Om plin de păcate, rău, crud; (cu sens atenuat și cu nuanță afectivă) nebunatic, șturlubatic. Nu era același drac zvăpăiat care își arunca cartea în pridvor cînd se întorcea de la școală și mă prindea de gît cu amîndouă mîinile pentru ca să o duc în cîrcă? DELAVRANCEA, la TDRG. E și drac, dar e și sfîntă. MACEDONSKI, O. I 57. Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97. • (La vocativ, fără a se adresa cuiva anume) Haide, drace, haide! să intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina, și lasă! CARAGIALE, O. I 47. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DRAC: DRAC dracci m. (în religia creștină) Ființă imaginată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii; diavol; demon; satană. • A se teme ca draccul de tămâie a se teme foarte tare de ceva sau de cineva. E tot un drac e totuna; este același lucru. A face pe draccul în patru a face tot ce se poate; a pune totul în joc. Pe draccul se spune pentru a arăta neîncrederea sau pentru a tăgădui ceva. Parcă-i draccul pe uscat se spune despre cineva foarte urât. A trage pe draccul de coadă a fi foarte sărac; a o duce foarte greu. Și-a băgat draccul coada între ei se spune când între prieteni se stârnește o verb reflexiv:ajbă neașteptată. Nu-i draccul atât de negru lucrurile nu stau atât de rău cum se pare. A fi draccul gol (sau împelițat) a) a fi rău; b) a fi foarte isteț. A vedea pe draccul (sau a da de draccul) a o păți. Salba (sau poama) draccului om ticălos. A se uita (la cineva) ca la draccul a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică. A avea dracci (a fi cu dracci, a fi plin de dracci) a) a fi om rău; b) a fi neastâmpărat, zvăpăiat. Unde și-a înțărcat draccul copiii (sau la draccul în praznic) foarte departe; într-un loc pe care nu-l știe nimeni. Buruiana (sau iarba) draccului tutun. A căuta pe draccul a-și face singur neplăceri. A scăpa de draccul și a da peste tată-său a ajunge din rău în mai rău. A da (sau a lăsa) draccului a nu se mai interesa de cineva sau de ceva; a lăsa la voia întâmplării. A nu avea nici pe draccul a fi sănătos. Al draccului! (sau ptiu, dracce) se spune când ești cuprins de uimire. Lucrul draccului afacere necurată. Și pe draccul orice. Ce draccul! se spune când ești nedumerit de ceva. Să-l ia draccul (ducă-se draccului) se spune pentru a exprima indignarea față de acțiunile cuiva sau față de o situație. /<lat. draco Forme diferite ale cuvantului drac: dracci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DRAC: DRAC s. 1. aghiuță, demon, diavol, încornoratul (articulat), naiba (articulat), necuratul (articulat), satană, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraoțchi, (popular și fam.) michiduță, nichipercea (articulat), pîrlea (articulat), sarsaflă, (popular) faraon, idol, împelițatul (articulat), mititelul (articulat), nefîrtatul (articulat), nevoia (articulat), pîrdalnicul (articulat), procletul (articulat), pustiul (articulat), vicleanul (articulat), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (învechit și regional) mamon, săcretul (articulat), sotea (articulat), (regional) hîdache, năpustul (articulat), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilvania, Banat și Maramures) bedă, (Moldova și Bucovina) benga (articulat), (prin Bucovina) carcandilă, (Transilvania și Moldova) mutul (articulat), (prin Moldova și Bucovina) pocnetul (articulat), (prin Olt.) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina) șlactrafu (articulat), (învechit) împiedicătorul (articulat), nepriitorul (articulat), (eufemistic) păcatul (articulat). 2. (ihtiologie) drac-de-mare (Trachinus draco) = dragon. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru drac: drac m. diavol: al dracului, om rău și viclean ca un demon (dar și spiritual); figurat strașnic: un frig al dracului; dracul gol (împelițat), diavolul în ființă, muiere foarte rea; calu (sfredelu) dracului, babă afurisită: salba dracului, fam. nepot; a mânca la nuntă (pomana) dracului, a rămânea spân; a-și sparge dracul opincile, a se osteni în zadar, a nu izbuti; a face pe dracu în patru, a încerca imposibilul, a pune totul în mișcare. [latina DRACO, balaur sau șarpe înaripat care (după concepțiunea creștină) simbolizează însușirile-i amăgitoare și insidioase: necuratul a fost asemănat șarpelui, specia cea mai vicleană dintre animale, pentru cursele ce întinde muritorilor]. vezi tău. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru drac: drac substantiv masculin, plural draci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru drac: drac substantiv masculin, plural draci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Drac: Drac ≠ înger Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DRAC DE MARE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Drac Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului drac dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DRAC dracci m. • A se teme ca draccul de tămâie a se teme foarte tare de ceva sau de cineva. E tot un drac e totuna; este același lucru. A face pe draccul în patru a face tot ce se poate; a pune totul în joc. Pe draccul se spune pentru a arăta neîncrederea sau pentru a tăgădui ceva. Parcă-i draccul pe uscat se spune despre cineva foarte urât. A trage pe draccul de coadă a fi foarte sărac; a o duce foarte greu. Și-a băgat draccul coada între ei se spune când între prieteni se stârnește o verb reflexiv:ajbă neașteptată. Nu-i draccul atât de negru lucrurile nu stau atât de rău cum se pare. A fi draccul gol sau împelițat a a fi rău; b a fi foarte isteț. A vedea pe draccul sau a da de draccul a o păți. Salba sau poama draccului om ticălos. A se uita la cineva ca la draccul a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică. A avea dracci a fi cu dracci, a fi plin de dracci a a fi om rău; b a fi neastâmpărat, zvăpăiat. Unde și-a înțărcat draccul copiii sau la draccul în praznic foarte departe; într-un loc pe care nu-l știe nimeni. Buruiana sau iarba draccului tutun. A căuta pe draccul a-și face singur neplăceri. A scăpa de draccul și a da peste tată-său a ajunge din rău în mai rău. A da sau a lăsa draccului a nu se mai interesa de cineva sau de ceva; a lăsa la voia întâmplării. A nu avea nici pe draccul a fi sănătos. Al draccului! sau ptiu, dracce se spune când ești cuprins de uimire. Lucrul draccului afacere necurată. Și pe draccul orice. Ce draccul! se spune când ești nedumerit de ceva. Să-l ia draccul ducă-se draccului se spune pentru a exprima indignarea față de acțiunile cuiva sau față de o situație. |
GRAMATICA cuvântului Drac? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului drac. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Drac poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE drac? Vezi cuvântul drac desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul drac?[ drac ] Se pare că cuvântul drac are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Drac Inţelegi mai uşor cuvântul drac dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi dracul gol sau împielițat, în picioare = a întrupa toate însușirile negative ale dracului, a fi rău, cîinos, afurisit Omul sau salba, poama dracului = om rău, ticălos, afurisit A se teme de ceva ca de dracul sau ca dracul de tămîie = a se teme foarte tare, a-i fi foarte frică de ceva A se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva urît, cu dușmănie E tot un drac = e totuna A avea draci, a fi cu draci sau a avea pe dracu! în el = a a fi energic, plin de viață, zvăpăiat, neastîmpărat A băga pe cineva în draci sau în toți dracii = a intimida pe cineva, a vîrî frica în cineva A trage pe dracul de coadă = a fi foarte sărac, a trăi în mizerie, de azi pe mîine; a trage mîța de coadă A da de sau peste dracul sau a vedea sau a-și găsi pe dracul = a-și găsi beleaua, a o păți A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său sau a ajunge de la dracul la tată-său = a ajunge din rău în mai rău, a cădea din lac în puț A trimite pe cineva la dracul = a-l da pe cineva încolo, a-l da dracului A trimite pe cineva de la dracul la tată-său = a face pe cineva să alerge mult încoace și încolo, a purta pe cineva de ici-colo A cere pentru un obiect oferit spre vînzare pe dracul și pe tată-său sau cît dracul pe tată-său = a cere un preț exagerat A face pe dracu-n patru = a face tot posibilul, a depune toate eforturile, a încerca toate mijloacele pentru a aduce ceva la îndeplinire Fă-te frate cu dracul pînă treci puntea = aliază-te cu oricine, chiar cu un dușman, pînă trece primejdia A da sau a lăsa pe cineva sau ceva dracului = a părăsi pe cineva în voia întîmplării, a nu se mai interesa de cineva sau de ceva, a abandona A da pe cineva dracului sau la toți dracii = a înjura, a blestema; a drăcui A se duce dracului = se spune în legătură cu persoane dezagreabile a se duce fără să se mai întoarcă; despre lucruri, stări etc În imprecații Du-te dracului! A se duce la dracul = a pleca în treaba lui fără să-i mai știe cineva de urmă În imprecații Du-te la dracu! A lua pe cineva sau, mai rar, ceva dracul sau dracii sau mama dracului = a se prăpădi; a o păți rău nici pe dracul = n-am sau n-ai etc La dracu-n praznic sau la mama dracului, unde și-a înțărcat dracul copiii, unde și-a spart dracul opincile, sau unde și-a pierdut dracul potcoavele = foarte departe, într-un loc pe care nu-l cunoaște nimeni Așa, de-al dracului = fără nici un motiv, fiindcă așa verb reflexiv:eau! Lucrul dracului = poznă, pătăranie Glumeț și ironic Buruiana sau iarba sau tămîia dracului = tutun Ihtiologie drac-de-mare Trachinus draco = dragon Ihtiologie drac-de-mare Trachinus draco = dragon |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da gata?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul drac are forma: draci
