 | as |
|
| Dota [ do-ta ] VEZI SINONIME PENTRU dota PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dota în mai multe dicționareDefinițiile pentru dota din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dota (forma la infinitiv) A dota conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOTA: DOTÁ, dotez, verb I. tranzitiv 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. figurat A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dota: dota verb tranzitiv: [Atestat: HELIADE, O. II, 365 / prezentul indicativ: dotatéz / Etimologie: franceza doter, lat dotare] 1 (C.i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C.i. o fată) A da dotă. 3 (C.i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOTA: DOTÁ, dotez, verb I. tranzitiv 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. figurat A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din limba franceza doter, latina dotare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOTA: DOTÁ, dotez, verb I. tranzitiv 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. figurat A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din limba franceza doter, latina dotare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOTA: DOTA verb 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (învechit) a provedea. (A dota o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (învechit și popular) a dărui. (A dota o fată de măritat.) 3. a înzestra, (figurat) a împodobi. (Natura l-a dota cu multe însușiri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DOTA: DOTÁ verb trecut 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (figurat) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< limba franceza doter, latina dotare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DOTA: DOTÁ verb I. trecut 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (figurat) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [conform limba franceza doter, latina dotare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dotă: dótă substantiv feminin [Atestat: NEGULICI / Plural: dotate / Etimologie: franceza dot, lat dos] (Înv) Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită Si: zestre, (îvr) dotație (2), dotariu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DÓTĂ: DÓTĂ, dote, substantiv feminin Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din limba franceza dot, latina dos, dotis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DÓTĂ: DÓTĂ, dote, substantiv feminin Avere (constînd în bani sau proprietăți) pe care femeia o aduce în căsnicie cu forme legale. vezi zestre. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DÓTĂ: DÓTĂ, dote, substantiv feminin Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din limba franceza dot, latina dos, dotis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DÓTĂ: DÓTĂ dotae forme Avere sau sumă de bani care se dă unei fete când se mărită; zestre. /<fr. dot, latina dos, dotis Forme diferite ale cuvantului dota: dotae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOTĂ: DOTĂ substantiv (juridic) dotație, zestre, (popular) parte, (latinism învechit) profecticie. (dota unei fete de măritat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DÓTĂ: DÓTĂ substantiv feminin bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< limba franceza dot) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DÓTĂ: DÓTĂ substantiv feminin Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< limba franceza dot]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dotă: * dótă forme, plural e (latina dos, dotis, de unde și limba franceza dot). Zestre. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dota: dotá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dotéz, persoana a treia singular: el / ea și plural doteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dotă: dótă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dótei; plural dóte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dotă: dótă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dótei; plural dóte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dota: dotá (a dota) verb, indicativ prezent 3 doteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DÓTĂ: DÓTĂ substantiv verbal zestre. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dotă: dotă forme juridic zestre. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOTA' dóstordosuleándosurélDOȚDOTÁdotăciúneDOTÁLDOTÁREdotáriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dotă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dotă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 365 / prezentul indicativ: dotătéz / Etimologie: franceza doter, lat dotare] 1 C. A dotă o uzină cu cele necesare. A dotă o fată de măritat. Natura l-a dotă cu multe însușiri. A dotă o uzină cu cele necesare. A dotă o fată de măritat. Dótă substantiv feminin [Atestat: NEGULICI / Plural: dotăte / Etimologie: franceza dot, lat dos] Înv Bun material dat cu forme legale unei fete când se mărită Si: zestre, îvr dotație 2, dotariu. DÓTĂ dotăe forme Avere sau sumă de bani care se dă unei fete când se mărită; zestre. Dotă unei fete de măritat. Dotá a dotă verb, indicativ prezent 3 doteáză. |
GRAMATICA cuvântului dotă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dotă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dotă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dota? Vezi cuvântul dota desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dota?[ do-ta ] Se pare că cuvântul dota are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dotă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La sau intr- un an o dată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dota se conjugă: ei ele doteáză
