 | as |
|
| Domnie [ dom-ni-e ] VEZI SINONIME PENTRU domnie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului domnie în mai multe dicționareDefinițiile pentru domnie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOMNIE: DOMNÍE, domnii, substantiv feminin 1. Autoritatea politică și juridică a domnului (3), stăpînire exercitată de un domn; (mai rar) demnitatea de domn. Cei care au scăpat... au chemat de la ținutul Cîrligăturii și de la scaunul domniei ajutor. SADOVEANU, Z. C. 12. În principele Azo e totul pămîntesc, Astfel precum în lume îi este și domnia! MACEDONSKI, O. I 248. Toți... îndemnară pe Mihai ca să țină domnia acestii țări. BĂLCESCU, O. II 270. ♦ Timpul cît stăpînește sau a stăpînit un domn; guvernare. Erau totuși în juru-i oameni care-i dovediseră credință în două domnii. SADOVEANU, Z. C. 88. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă. EMINESCU, N. 49. ♦ (Rar) Regiune (ținut, țară, împărăție) stăpînită de un domn. De-ar fi mulți ca dînsul în domnia mea, puțină lipsă ar duce țara la nevoi. CREANGĂ, A. 20. 2. Dominație, stăpînire, putere. Boierii de după 1821... au cerut să plece fanarioții, ca să ia ei domnia. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 75. • figurat Departe în stînga, dincolo de sihlă, nu mai viețuiește om. Acolo au domnia lor fiarele. SADOVEANU, N. P. 164. Ce frumoasă, ce măreață va fi ziua biruinței, Ziua cînd stăpînă fi-va pe pămînt domnia minții. BELDICEANU, P. 125. 3. (Urmat de un adjectiv posesiv de persoană 2 și persoana a treia singular: el / ea sau plural , formează locuțiuni pronominale învechite – domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastră, domnia-lor, - cu valoare de pronume de reverență. vezi dumneata, dumnealui, dumneasa, dumneavoastră, dumnealor) Cumpăniți domniile-voastre cum poate fi plătită asemenea faptă. SADOVEANU, Z. C. 162. Toată lighioana, măcar și cea mai proastă, Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră. ALEXANDRESCU, P. 67. ♦ (Popular și arhaizant; urmat de adjectivul posesiv de persoană 1 sg., are valoare de pronume al maiestății, întrebuințat de domnitor cînd vorbește despre sine) Dumnezeu a binecuvîntat cu de toate pe domnia-mea. SADOVEANU, despre P. 8. Spune tu domniei-mele: Mulți creștini ai omorît Cît în țară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru domnie: domníe substantiv feminin [Atestat: PSALT. HUR., cf PSALT. 34/20 / Plural: domnieii / Etimologie: domn + -ie] 1 (Lpl; înv; în textele religioase) Cete de îngeri. 2 (Îvr) Slavă. 3 Autoritate politică și juridică a domnului (2). 4 Demnitatea de domn (2). 5 Timpul cât un domn (2) se afla la conducerea țării. 6 (Înv) Regiune sau populație stăpânită de un domn (2). 7 Guvernare. 8 (Îvp; șîs scaun de domnie) Reședință domnească. 9 (Înv; îlv) A fi în domnie A domni (1). 10 (Înv) Tezaur domnesc. 11 (Îvp) Persoana domnitorului. 12 (Cu valoare de pronume al majestății; îf Domnia ta) Măria-ta. 13 (Înv) Familie domnitoare. 14 (Înv; îlav) Pe domnie (sau domnieii) Ca un boier. 15 (Înv) Drept de proprietate. 16 (Înv) Dregătorie. 17 (Reg; prt) Râie. 18 Dominare. 19 (Formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență) Domnia ta. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru domnie: domníe, domnii substantiv feminin Autoritatea politică și juridică a unui domn. ♦ Timpul cât stăpânește sau a stăpânit un domn. ♦ (La plural ) Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu stăpâniile și cu puterile, alcătuiesc treapta a doua a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișați în iconografie îmbrăcați în stihare lungi și cu orare verzi, purtând în mâna dreaptă un toiag de aur, iar în stânga sigiliul lui Hristos (X). – Din domn + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOMNIE: DOMNIE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpînire, (învechit și popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (figurat) cîrmă. (domnie țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul.) 2. (figurat) coroană, scaun, sceptru, tron. (Și-a pierdut domnie în anul...) 3. dominație, putere, stăpînire. (domnie banului.) 4. înălțime, maiestate, mărie, (învechit) mărime, mărire. (domnie sa n-a primit pe nimeni.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOMNIE: DOMNÍE, domnii, substantiv feminin 1. Autoritatea politică și juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea țării. ♦ Regiune sau populație stăpânită de un domn (3). 2. Dominație, stăpânire, putere. 3. (învechit; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență) Vom face cum vei hotărî domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestății) Măria-ta. – Domn + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOMNIE: DOMNÍE, domnii, substantiv feminin 1. Autoritatea politică și juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea țării. ♦ Regiune sau populație stăpânită de un domn (3). 2. Dominație, stăpânire, putere. 3. (învechit; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență) Vom face cum vei hotărî Domnia Ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestății) Măria Ta. – Domn + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOMNIE: DOMNÍE domniei forme 1) Funcția de domn; conducere a țării de un domn. A veni la domnie. • A(-i) lua (cuiva) domniea a lipsi pe cineva de funcția de domn. 2) Exercitare a acestei funcții. 3) articulat (în componența locuțiunilor pronominale de reverență) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastră, domnia-lor. [articulat domnia; genitiv dativ domniei; silabe -ni-ei] /domn + sufix domnieie Forme diferite ale cuvantului domnie: domniei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru domnie: domnie forme 1. demnitate sau putere de Domn; 2. dominațiune, stăpânire: sub domnia lui; 3. timpul cât domnește: domnia lui Ștefan e lungă și glorioasă; 4. formulă de politeță: Domnia-ta, Domnia-lui, Domnia-voastră, Domnia-lor, prescurtate în Dumniata, Dumnialui, Dumniavoastră, Dumnialor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru domnie: domníe substantiv feminin, articulat domnía, genitiv dativ articulat domníei; plural domníi, articulat domníile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru domnie: domníe substantiv feminin, articulat domnía, genitiv dativ articulat domníei; plural domníi, articulat domníile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOMNIE' domniatdomnícDOMNICAdomnicélDOMNÍEdomnietáleDOMNÍMEDOMNÍREDOMNIȘOÁRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL domnie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului domnie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 34/20 / Plural: domnieii / Etimologie: domn + -ie] 1 Lpl; înv; în textele religioase Cete de îngeri. 8 Îvp; șîs scaun de domnie Reședință domnească. 9 Înv; îlv A fi în domnie A domni 1. 14 Înv; îlav Pe domnie sau domnieii Ca un boier. Domnie țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul. Și-a pierdut domnie în anul. Domnie banului. Domnie sa n-a primit pe nimeni. Domnie țării în verb reflexiv:emea lui Mihai Viteazul. Și-a pierdut domnie în anul. DOMNÍE domniei forme 1 Funcția de domn; conducere a țării de un domn. A veni la domnie. • A-i lua cuiva domniea a lipsi pe cineva de funcția de domn. [articulat domnia; genitiv dativ domniei; silabe -ni-ei] /domn + sufix domnieie. |
GRAMATICA cuvântului domnie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului domnie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul domnie poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE domnie? Vezi cuvântul domnie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul domnie?[ dom-ni-e ] Se pare că cuvântul domnie are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL domnie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu face haz de cineva sau de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul domnie are forma: domníi
