eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție domina


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Domina [ do-mi-na ]
VEZI SINONIME PENTRU domina PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului domina în mai multe dicționare

Definițiile pentru domina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a domina
Verbul: a domina (forma la infinitiv)
A domina conjugat la timpul prezent:
  • eu domin
  • tu domini
  • el ea domină
  • noi dominăm
  • voi dominați
  • ei ele domină
VEZI VERBUL a domina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOMINA:
DOMINÁ, domín, verb

I.

1. tranzitiv (Despre oameni) A ține sub influența sau sub stăpînirea sa; a stăpîni. vezi copleși. Radu continuă... dominînd-o prin excesul lui de furie. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Oricît de spart și de puternic ar fi fost glasul cu care Stanca-roiba încerca să-și domine vecinele... totul se pierdea în murmurul de stup uriaș al străzii. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 41.
       • figurat Întreaga noapte e dominată... de cintecul neîntrerupt și teluric al milioanelor de greieri, dezlănțuiți. BOGZA, C. O. 397.
       • (Despre idei, sentimente etc.) Concepția care a dominat celelalte lucrări dramatice ni s-a părut greșită. CAMIL PETRESCU, T. III 515. Și turcii-l vor duce cu dînșii-n cetate Și sclav ca să fie va fi destinat, Și pînă ce-n pieptu-i un suflet va bate De-un dor ce abate Va fi dominat. MACEDONSKI, O. I

15.
       • intranzitiv figurat Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Iarna cu-orizonturi mari. ALECSANDRI, O. 221.
♦ reflexiv A se stăpîni, a se reține, a nu-și da pe față sentimentele. E unul din acei impulsivi permanenți care știu să se domine perfect. CAMIL PETRESCU, T. III 19.

2. tranzitiv figurat (Despre o înălțime, o clădire, despre oameni etc.) A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se ridica, a se înălța deasupra tuturor. Hăsmașul Mare continuă să fie aceeași enormă masă de cremene, dominînd lumea dinspre miazănoapte. BOGZA, C. O. 154. Acea zidire înfășurată încă în feșele schelelor... părea și mai mare, dominînd toată mahalaua. GHICA, S. 152.
       • intranzitiv (Rar) Acropolis este în vîrful unei stînci, care domină peste oraș. BOLINTINEANU, O. 306.

3. intranzitiv A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. Pe alocurea, cicoarea domină puternic. IBRĂILEANU, A. 47.

– prezent industrie și: (învechit) dominez (GHEREA, ST. Hristos III 166, IONESCU-RION, C. 75).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DOMINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOMINA:
DOMINÁ, domín, verb

I.

1. tranzitiv (Despre oameni, idei, concepții etc.) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa; a stăpâni.
♦ reflexiv A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni.

2. tranzitiv și intranzitiv A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor.

3. intranzitiv și tranzitiv A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala.
♦ tranzitiv A se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă).

– Din limba franceza dominer, latina dominari.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DOMINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOMINA:
DOMINÁ, domín, verb

I.

1. tranzitiv A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa; a stăpâni.
♦ reflexiv A nu-și da pe față sentimentele, gândurile etc.; a se reține, a se stăpâni.

2. tranzitiv și intranzitiv A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor.

3. intranzitiv și tranzitiv A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala.
♦ tranzitiv A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă).

– Din limba franceza dominer, latina dominari.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DOMINA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOMINA:
DOMINA verb

1. a stăpîni, a trona. (domina pesle întreaga împărăție.)

2. a controla, a stăpîni. (domina spațiul aerian.)

3. a stăpîni, a subjuga, (figurat) a robi. (Pasiunea îl domina.)

4. a înfrîna, a învinge, a stăpîni. (Și-a domina durerea.)

5. a se abține, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpîni. (Nu s-a putut domina să nu-i spună.)

6. a absorbi, a preocupa, a stăpîni. (Îl domina această problemă.)

7. a predomina, a prevala, (învechit) a predomni. (Optimismul domina la el asupra pesimismului.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

domina
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru domina:
dominá [Atestat: GHICA, S. 152 / prezentul indicativ: dómin, (rar) dominanéz / Etimologie: franceza dominer, lat dominari] 1 vi (despre oameni, idei, concepții etc.) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa. 2 verb reflexiv: A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile Si: a se reține, a se stăpâni. 3-4 vti A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare. 5-6 vti A se impune prin număr, intensitate sau putere. 7 verb tranzitiv: A se dovedi net superior adversarului (într-o întrecere sportivă).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DOMINA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DOMINA:
DOMINÁ verb

I.

1. trecut A ține sub influența sa; a stăpâni în mod absolut.
♦ reflexiv A se stăpâni, a se reține.

2. trecut (figurat) A fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece.

3. intr. A se impune, a predomina. [P.i. dómin și -nez. / < limba franceza dominer, italiana latina dominari].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DOMINA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DOMINA:
DOMINÁ verb

I. trecut

1. a ține sub influența sa; a stăpâni în mod absolut.

2. (figurat) a fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece.

II. reflexiv a se stăpâni, a se reține.

III. intr. a se impune, a predomina. (< limba franceza dominer, latina dominari)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

domina
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru domina:
dominá (domín, dominát), verb

– A stăpîni. latina dominari (secolul XIX), limba franceza dominer.

– derivat domeniu, substantiv neutru, din limba franceza domaine; domenial, adjectiv; dominant, adjectiv; dominator, adjectiv; dominați(un)e, substantiv feminin; predomina, verb, din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului domina: domín dominá

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

domina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru domina:
dominá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu domín, persoana a treia singular: el / ea și plural domínă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

domina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru domina:
dominá (a domina) verb, indicativ prezent 3 domínă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DOMINA'
DOMICÍLIUDomideDomilescudomínDOMINÁDOMINÁNTDOMINÁNȚĂDOMINÁREDOMINÁT, -Ă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL domina
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului domina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Domina pesle întreaga împărăție.
Domina spațiul aerian.
Pasiunea îl domina.
Și-a domina durerea.
Nu s-a putut domina să nu-i spună.
Îl domina această problemă.
Optimismul domina la el asupra pesimismului.
152 / prezentul indicativ: dómin, rar dominanéz / Etimologie: franceza dominer, lat dominari] 1 vi despre oameni, idei, concepții etc.
Nu s-a putut domina să nu-i spună.
Dominá a domina verb, indicativ prezent 3 domínă.

GRAMATICA cuvântului domina?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului domina.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul domina poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul domina sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul domina se conjugă: ei ele domínă

CUM DESPART ÎN SILABE domina?
Vezi cuvântul domina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul domina?
[ do-mi-na ]
Se pare că cuvântul domina are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL domina

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Celule somatice?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă
plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule carpesium cernuum
celulele corpului cu excepția celor sexuale
dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app