 | as |
|
| Domeniu [ do-me-niu ] VEZI SINONIME PENTRU domeniu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului domeniu în mai multe dicționareDefinițiile pentru domeniu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru domeniu: doméniu sn [Atestat: ȘINCAI, HR. III 18/31 / V: (înv) domenium, domeniumíniu, condomíniu, domén, domeniună substantiv feminin / Plural: domeniuii / Etimologie: franceza domaine] 1 Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2 (Înv; îs) Ministerul de domeniuii sau Domenii Ministerul care avea în grijă administrarea și exploatarea averilor funciare ale statului și ale particularilor. 3 (Îs) domeniul public Totalitatea bunurilor întreținute de stat și de care se folosește publicul (drumuri, poduri etc.). 4 (despre opere, invenții; îe) A cădea în domeniul public A deveni bunul tuturor, putând fi comercializat de oricine. 5 Cuprinsul unei științe, al unei arte. 6 Sferă de activitate. 7 (Mat) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că orice pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 8 (Fiz) Interval de valori ale unei mărimi. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOMENIU: DOMÉNIU, domenii, substantiv neutru 1. (În Evul Mediu) Proprietate funciară formată din rezerva seniorială, din pământurile țăranilor dependenți etc., care a constituit celula economică de bază în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (matematică) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare două puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (fizică) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din limba franceza domaine. conform latina dominium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOMENIU: DOMÉNIU, domenii, substantiv neutru 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (matematică) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (fizică) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din limba franceza domaine. conform latina dominium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOMENIU: DOMÉNIU, domenii, substantiv neutru 1. (În orînduirea capitalistă) Bunuri imobiliare (pămînt, păduri, mine etc.) ale unui stat capitalist, ale unui suveran, ale unei comunități exploatatoare sau ale unui moșier. Popa Costache Lipan din Cîrligi n-avea nici un domeniu forestier. C. PETRESCU, C. vezi 99. 2. Sferă a unei științe, a unei arte, a unei activități sau îndeletniciri. Domeniul culturii. Domeniul tehnicii. Domeniul științei. ▭ Volta... de pe acum este celebru prin experiențele lui în domeniul electricității. CAMIL PETRESCU, T. II 191. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DOMENIU: DOMÉNIU substantiv neutru 1. bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. sector al unei arte, științe, activități. 3. (matematică) mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață sau un spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime, iar oricare pereche de puncte din mulțime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulțime. 4. interval de valori pentru un instrument de măsură. (< limba franceza domaine, latina dominium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOMENIU: DOMENIU s. 1. latifundiu, moșie, (Transilvania) iosag, (învechit) posesiune, prediu. (domeniu feudal.) 2. branșă, disciplină, ramură, sector, specialitate. (În ce domeniu activezi?) 3. sector, (figurat) teren. (domeniu artei, al științei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (domeniu de aplicare.) 5. cadru, cerc, cîmp, sector, sferă, tărîm, zonă. (domeniu de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În domeniu public s-au făcut mari progrese.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru DOMENIU: DOMÉNIU, doménii, substantiv masculin 3. (matematică) domeniu ♦ Domeniu integral = inel (6), în care operația de înmulțire este comutativă, care conține un element neutru față de operația de înmulțire și în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror produs să fie nul. • Mulțimea numerelor întregi față de operațiile de adunare și înmulțire formează un domeniu integral. [MW] Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DOMENIU: DOMÉNIU substantiv neutru 1. Bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. Sector al unei arte, al unei științe, al unei activități etc. 3. (matematică) Porțiune delimitată pe o curbă, o suprafață sau într-un spațiu. [pronume -niu. / < latina dominium, conform limba franceza domaine, italiana dominio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru domeniu: domeniu n. 1. totalitatea moșiilor, viilor, pădurilor, clădirilor, cari compun proprietatea fonciară aparținând aceluiaș proprietar; 2. tot ce îmbrățișează o artă, o știință: domeniul industriei; 3. bunurile Statului: domeniul Coroanei, ministrul domeniilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru domeniu: doméniu substantiv neutru [-niu pronume -niu], articulat doméniul; plural doménii, articulat doméniile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru domeniu: doméniu [niu pronume nĭu] substantiv neutru, articulat doméniul; plural doménii, articulat doméniile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOMENIU' DomendoménăDOMENIÁLdomenicDOMÉNIUdoméniumDoment/eDomentiandomerí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL domeniu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului domeniu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III 18/31 / V: înv domenium, domeniumíniu, condomíniu, domén, domeniună substantiv feminin / Plural: domeniuii / Etimologie: franceza domaine] 1 Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2 Înv; îs Ministerul de domeniuii sau Domenii Ministerul care avea în grijă administrarea și exploatarea averilor funciare ale statului și ale particularilor. 3 Îs domeniul public Totalitatea bunurilor întreținute de stat și de care se folosește publicul drumuri, poduri etc. 4 despre opere, invenții; îe A cădea în domeniul public A deveni bunul tuturor, putând fi comercializat de oricine. Domeniu feudal. În ce domeniu activezi? 3. Domeniu artei, al științei. Domeniu de aplicare. Domeniu de preocupări. În domeniu public s-au făcut mari progrese. Domeniu de aplicare. Domeniu de preocupări. |
GRAMATICA cuvântului domeniu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului domeniu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul domeniu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE domeniu? Vezi cuvântul domeniu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul domeniu?[ do-me-niu ] Se pare că cuvântul domeniu are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL domeniu Inţelegi mai uşor cuvântul domeniu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMatematică domeniu ♦ Domeniu integral = inel 6, în care operația de înmulțire este comutativă, care conține un element neutru față de operația de înmulțire și în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror produs să fie nul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL domeniu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: bou-de-mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul domeniu are forma: doménii
