 | as |
|
| Doinitor [ do-i-ni-tor ] VEZI SINONIME PENTRU doinitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului doinitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru doinitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOINITÓR: DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adjectiv Care cîntă doine. (figurat) Iată-n luncă Plopii doinitori ce-aruncă Umbre peste drum. COȘBUC, P. I 316. • (Substantivat) Pornesc la trudă ca la joc Nouă mineri cu compresorul, Și-n frunte-i unul mai cu foc, Și-acela-i Toader doinitorul! DEȘLIU, M. 20. ♦ (Adverbial, figurat) Ca o doină, plin de simțiri duioase. Vîntul, gata să se culce, Murmura o rugă doinitor de dulce. COȘBUC, P. I 254. – Pronunțat: doi-. Forme diferite ale cuvantului doinitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru doinitor: doinitor, doinitoroare smf, a [Atestat: COȘBUC, P. I, 316 / Plural: doinitori, doinitoroáre / Etimologie: doini + -tor] 1-2 (Persoană) care cântă doine (1-2). Forme diferite ale cuvantului doinitor: doinitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOINITÓR: DOINITÓR doinitoroáre (doinitoróri, doinitoroáre) și substantival Care doinește; care cântă o doină. /a doini + sufix doinitortor Forme diferite ale cuvantului doinitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOINITÓR: DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care doinește. – Doini + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului doinitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOINITÓR: DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care doinește. – Doini + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului doinitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru doinitor: doinitór adjectiv masculin(silabe doi-), plural doinitóri; forme singular și plural doinitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru doinitor: doinitór adjectiv masculin, plural doinitóri; forme singular și plural doinitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOINITOR' DOINÍREDOINIȘOÁRĂDOINÍTDOINÍȚĂdoinitórdoísmdóispceleadóispcileaDÓIȘPE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL doinitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului doinitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Doinitor, doinitoroare smf, a [Atestat: COȘBUC, P. I, 316 / Plural: doinitori, doinitoroáre / Etimologie: doini + -tor] 1-2 Persoană care cântă doine 1-2. DOINITÓR doinitoroáre doinitoróri, doinitoroáre și substantival Care doinește; care cântă o doină. /a doini + sufix doinitortor. |
GRAMATICA cuvântului doinitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului doinitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul doinitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE doinitor? Vezi cuvântul doinitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul doinitor?[ do-i-ni-tor ] Se pare că cuvântul doinitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fecior boieresc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
