 | as |
|
| Doi [ do-i ] VEZI SINONIME PENTRU doi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului doi în mai multe dicționareDefinițiile pentru doi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOI: DOI, DÓUĂ numeral cardiologie Numărul care în numărătoare are locul între unu și trei. Unu și cu unu fac doi. ♦ (Adjectival) Roșca aducea tovărășiei doi cai și un cîne ciobănesc. SADOVEANU, P. M. 13. Doi feciori în depărtări Ți i-a stins războiul. NECULUȚĂ, Ț. despre 112. Omul cu doi ochi Bine vede. TEODORESCU, P. P. 256. • Locuţiune adverbiala În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă, fără pierdere de verb reflexiv:eme. Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocmește. CREANGĂ, P. 203. În două cuvinte, e vorba de a ști: al cui e dreptul de proprietate. ODOBESCU, S. II 6. La doi pași = aproape. Locuiește la doi pași de tramvai. • Expresia: În doi timpi și trei mișcări = imediat, foarte repede. Ozun dragă, ți-a răsucit... capul, în doi timpi și trei mișcări. Nu te-am crezut așa de slab de înger. C. PETRESCU, C. vezi 339. Nu face (sau nu plătește) nici două parale (sau doi bani) = nu prezintă nici un interes, nu are nici o valoare. (Om sau taler) cu două fețe vezi față. În doi peri vezi păr. (În glumă) (A spune) două vorbe ș-un cuvînt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. ♦ (Mai ales în stilul narativ, adesea în legătură cu «unu» sau «trei», ori precedat de adjectiv nehotărît «vreo») Exprimă un număr, o cantitate, o durată nehotărîtă; cîțiva, cîteva. Într-o zi se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. Și merg ei o zi și merg două și merg patruzeci și nouă. CREANGĂ, P. 199. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... verb reflexiv:eo două dimerlii de păsat. id. ib. 5. Am zărit de la fereastră verb reflexiv:o două trăsuri coborînd dealul spre sat. ALECSANDRI, T. I 339. Ce focul, bade, te ține De nu vii seara la mine, Batăr la două, trei zile? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 237. ♦ (Familiar, cu valoare de numeral ordinal) Al doilea, a doua. Etajul doi. Tomul doi. ♦ (Substantivat) Profesorul a dat elevului un doi (= nota doi). Doi de doi. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua, banii, cartea de joc marcată cu acest număr etc.) E două și zece. • Locuţiune adverbiala În (sau pe din) două = în două bucăți (egale sau nu). Împarte frățește, pe din două. ▭ Cînd o frîngi [pîinea albă] în două, se înalță un abur copt și bun. C. PETRESCU, C. vezi 119. Îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse în două. EMINESCU, N. 4. Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ș-așa bine mi-l chitea, Că din fugă mi-i tăia Giumătate-a trupului Cu trei coaste a negrului! Mane-n două jos cădea. ALECSANDRI, P. P. 74. Una, două = mereu, într-una, continuu. Una, două, joacă! ▭ Și una, două, la pupăză, de nu știau cei din casă ce tot caut în pod așa de des. CREANGĂ, A. 55. (Despre anumite materii) În două (sau pe din două) cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Făina e în două cu țărîna... Mîncăm pămînt fiert în loc de mămăligă! VLAHUȚĂ, O. A. 157. S-a și stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două, – de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, P. 143. (În propoziții negative) Cu una cu două = ușor, repede. Patroana nu se lasă bătută cu una cu două. CAMIL PETRESCU, T. I 418. Stambulachie însă nu este om să se dea bătut cu una cu două. MACEDONSKI, O. III 4. (Înaintea unei alternative) Din două una sau una din două = ori una, ori alta, ori... ori... Măi bărbate... alegeți una din două: ori merg eu de unde-am venit, ori alungă-ți copiii. RETEGANUL, P. I 43. • Expresia: Una și cu una fac două = limpede, scurt, fără vorbă, fără să mai încapă discuție. Nici una, nici două = fără multă vorbă, fără a sta pe gînduri, dintr-o dată, imediat. Nici una, nici două, haț! pe ied de gît, îi retează capul pe locuțiune CREANGĂ, P. 23. Nici una, nici două, o dată începe a bate în poartă cît putea. id. ib. 308. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă, a nu zice nici cîrc, a tăcea chitic. Toată dimineața N-a vorbit nici două, iar cînd a-nceput Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut Albă și-apoi verde. COȘBUC, P. I 245. Forme diferite ale cuvantului doi: dÓuĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOI: DOI, DÓUĂ numeral cardiologie Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. • (Adjectival) Vine cu doi prieteni. • Locuţiune adverbiala În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. • Expresia: (familial) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (familial) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. • (Cu valoare de numeral ord.) Tomul doi. • (Intră în componența numeral adverbial) A venit de două ori. • (Intră în componența numeral distributiv) Plecau câte doi. • (Substantivat) Trei de doi. • Locuţiune adverbiala În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... • Expresia: Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) verb reflexiv:eo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – latina *dui, duae. Forme diferite ale cuvantului doi: dÓuĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOI: DOI, DÓUĂ numeral cardiologie Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. • (Adjectival) Vine cu doi prieteni. • Locuţiune adverbiala În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. • Expresia: (familial) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (familial) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. • (Cu valoare de numeral ord.) Tomul doi. • (Intră în componența numeral adverbial) A venit de două ori. • (Intră în componența numeral distributiv) Plecau câte doi. • (Substantivat) Trei de doi. • Locuţiune adverbiala În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... • Expresia: Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) verb reflexiv:eo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – latina *dui, duae. Forme diferite ale cuvantului doi: dÓuĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru doi: dói (-óuă), numeral – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. latina dui, forme duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); conform italiana due ( vezi italiana dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, limba franceza deux, cat., spaniolă dos, portugheză dous, duas. – derivat al doilea, numeral; douăzeci, numeral; doime, substantiv feminin (jumătate); îndoi, verb (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, substantiv feminin (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adjectiv (nesigur; incert); îndoință, substantiv feminin (învechit, îndoială); îndoios, adjectiv (nesigur); neîndoios, adjectiv (sigur, cert); îndoit, adjectiv (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, substantiv feminin (învechit, îndoială); îndoitură, substantiv feminin (încovoiere; cotitură); desdoi, verb (a desfășura, a întinde); adăurat, adjectiv (Banat, nou, recent), de la adăoară < a doua oară. Forme diferite ale cuvantului doi: -óuă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOI: DOI1 m. 1) Număr constând din două unități. doi înmulțit cu doi. 2) Cifra 2 sau II. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. dui, duae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru doi: doi numeral numărul îndoit al unității și cifra ce-l reprezintă; doi-de-mână, numele unei hore muntenești. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou DUI = clasic DUO]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru doi: doi numeral m., forme dóuă; 2/II Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru doi: doi numeral m., forme dóuă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOI' DOHÓTNIȚĂdohóvcădóhtorDOHULDOIDOI-DÍNȚIdoi-fráțidói-spre-zeceDOIÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL doi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului doi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Doi înmulțit cu doi. |
GRAMATICA cuvântului doi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului doi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul doi poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE doi? Vezi cuvântul doi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul doi?[ do-i ] Se pare că cuvântul doi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL doi Inţelegi mai uşor cuvântul doi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În sau din două vorbe sau cuvinte = pe scurt, fără multă vorbă, fără pierdere de verb reflexiv:eme La doi pași = aproape În doi timpi și trei mișcări = imediat, foarte repede Nu face sau nu plătește nici două parale sau doi bani = nu prezintă nici un interes, nu are nici o valoare În glumă A spune două vorbe ș-un cuvînt = a spune pe scurt, în puține cuvinte Locuţiune adverbiala În sau pe din două = în două bucăți egale sau nu Una, două = mereu, într-una, continuu = amestecat în părți egale cu altceva În propoziții negative Cu una cu două = ușor, repede Înaintea unei alternative Din două una sau una din două = ori una, ori alta, ori Una și cu una fac două = limpede, scurt, fără vorbă, fără să mai încapă discuție Nici una, nici două = fără multă vorbă, fără a sta pe gînduri, dintr-o dată, imediat A nu vorbi sau a nu zice nici două = a nu scoate o vorbă, a nu zice nici cîrc, a tăcea chitic Locuţiune adverbiala În sau din două vorbe sau cuvinte = pe scurt, fără multă vorbă La doi pași = aproape familial A spune două vorbe și-un cuvânt = a spune pe scurt, în puține cuvinte Familial În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat Locuţiune adverbiala În sau pe din două = în două bucăți, în două părți egale = amestecat în părți egale cu altceva Una-două = întruna, mereu, continuu Cu una, cu două = în construcții negative cu ușurință, repede Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede A nu vorbi sau a nu zice nici două = a nu scoate o vorbă; a tăcea ♦ Adjectival verb reflexiv:eo doi = câțiva Locuţiune adverbiala În sau din două vorbe sau cuvinte = pe scurt, fără multă vorbă La doi pași = aproape familial A spune două vorbe și-un cuvânt = a spune pe scurt, în puține cuvinte Familial În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat Locuţiune adverbiala În sau pe din două = în două bucăți, în două părți egale = amestecat în părți egale cu altceva Una-două = întruna, mereu, continuu Cu una, cu două = în construcții negative cu ușurință, repede Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede A nu vorbi sau a nu zice nici două = a nu scoate o vorbă; a tăcea ♦ Adjectival verb reflexiv:eo doi = câțiva Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou DUI = clasic DUO |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în locuțiune adverbiala de ajuns?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
