 | as |
|
| Dogori [ do-go-ri ] VEZI SINONIME PENTRU dogori PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dogori în mai multe dicționareDefinițiile pentru dogori din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dogorî (forma la infinitiv) A dogorî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOGORI: DOGORÍ, dogoresc, verb IV. (Folosit de obicei la persoană 3) 1. intranzitiv (Despre soare, foc sau un obiect foarte fierbinte) A revărsa, a răspîndi căldură puternică; a încălzi. Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240. Mormanul de jeratic dogorește și aruncă un polei, cald și rumen, pe peretele din față. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. Soarele dogorea. ODOBESCU, S. III 179. • tranzitiv Calul legat acolea-n apropierea căldării, se tot da înapoi, fiindcă-l dogorea căldura focului. RETEGANUL, P. III 25. Vezi că turcii mă căznesc, Mă căznesc, mă chinuiesc, La focuri mă dogoresc, Și de moartea mea vorbesc! ANT. literar popular I 414. Turcilor, Agalelor, Soarele m-a dogorit, Față Albă Mi-a pîrlit. TEODORESCU, P. P. 639. 2. tranzitiv figurat A face pe cineva să sufere, a chinui. Of! Ghiță, tare m-ai dogorit, tare mi-ai ars inima! CONTEMPORANUL, VI 295. 3. tranzitiv (Cu privire la fructe) A rumeni, a pîrgui. [Obrazul] se roșise ca pielița unei piersici dogorite de soare. ODOBESCU, S. I 129. ♦ (Neobișnuit) A pîrli. Trebuie să schimbăm spălătoreasa: ne-a adus un cearșaf dogorit cu fierul. C. PETRESCU, R. DR. 99. 4. intranzitiv (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbîntat (de o emoție, de boală, de căldura focului, uneori și de frig). Obrazul îi dogorea încă de gerul înțepător. C. PETRESCU, C. vezi 230. • tranzitiv (Cu inversarea construcției) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. (expresie) A dogori obrazul cuiva (de rușine) = a face pe cineva de rușine. I-am dogorit obrazul părintelui de rușine. CREANGĂ, A. 10. • reflexiv (Cu o construcție neobișnuită) Da ce are mititelul? – Ce să aibă, ia arșiță, că te dogorești de el. CONTEMPORANUL, VI 291. – Variantă: dogorî́ verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOGORI: DOGORÍ, dogoresc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre soare, foc etc.; la persoană 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ tranzitiv A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Variante: dogorî́ verb IV] – Din limba bulgară dogorja, sârbo-croată dogoreti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOGORI: DOGORÍ, dogoresc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre soare, foc etc.; la persoană 3) A răspândi căldură puternică, arzătoare. ♦ tranzitiv A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Variante: dogorî́ verb IV] – Din limba bulgară dogorja, limba sârbă dogoreti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOGORI: DOGORI verb 1. a arde, a frige, a pîrjoli, (popular) a pripi, a zăpuși, (învechit și regional) a păli, a prigori. (Soarele dogori.) 2. a încinge, a înfierbînta, (rar) a răscoace. (Soarele dogori pămîntul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dogori: dogorí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dogorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dogoreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dogoreáscă; gerunziu dogorínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dogori: dogorí (a dogori) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dogorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dogoreá; conjunctiv prezent 3 să dogoreáscă; gerunziu dogorínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru DOGORÎ́: DOGORÎ́, verb IV. vezi dogori. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOGORÎ́: DOGORÎ́ verb IV vezi dogori. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOGORÎ́: DOGORÎ́ verb IV vezi dogori. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOGORÎ́: DOGORÎ́ verb IV vezi dogori. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dogorî́: dogorî́ v vezi dogori Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOGORI' dogórDOGORẤTDOGORÂTÓRDOGOREÁLĂDOGORÍdogorímedogoríreDOGORÍTDOGORITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dogorî́ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dogorî́ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Soarele dogorî́. Soarele dogorî́ pămîntul. Dogorí a dogorî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dogorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dogoreá; conjunctiv prezent 3 să dogoreáscă; gerunziu dogorínd. |
GRAMATICA cuvântului dogorî́? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dogorî́. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dogorî́ poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dogori? Vezi cuvântul dogori desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dogori?[ do-go-ri ] Se pare că cuvântul dogori are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dogorî́ Inţelegi mai uşor cuvântul dogorî́ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeExpresie A dogori obrazul cuiva de rușine = a face pe cineva de rușine |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dogorî́ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a trage chiulul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
