 | as |
|
| Dogmă [ dog-mă ] VEZI SINONIME PENTRU dogmă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dogma în mai multe dicționareDefinițiile pentru dogma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DÓGMĂ: DÓGMĂ, dogme, substantiv feminin 1. Învățătură, teză, principiu fundamental al unei religii, care nu poate fi supus criticii, nu admite obiecții și este obligatoriu pentru toți adepții ei. Mă-nchin și cred, Moțoace, în datini strămoșești, Ca-n dogmele prea sfinte a legii creștinești. ALECSANDRI, T. II 74. Cercările lui Racoți de a trage pre romîni la dogmele lui Calvin... îl îndeamnă a poronci tălmăcirea cărților bisericești din slavonește... în limba romînă. RUSSO, S. 71. • figurat Catehismul viitorului este bazat pe alte dogme, cu totul opuse dogmelor catehismului trecutului. BOLLIAC, O. 244. 2. Teză acceptată orbește, fără dovezi, în mod necritic și fără a se ține seamă de condițiile aplicării ei. Teoria marxist-leninistă nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune. istorie P. C. (b) 518. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru dogmă: dógmă, dogme substantiv feminin 1. Adevăr de credință cuprins în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, formulat de termen bisericesc în mod solemn într-un sinod ecumenic sau prin consensus Ecclesiae dispersae, în vederea mântuirii. 2. teză, doctrină științifică, politică etc. considerate imuabile, acceptate și aplicate fără a se ține seama de condițiile concrete. – Din limba franceza dogme, greacă dogma. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DÓGMĂ: DÓGMĂ substantiv feminin 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toți adepții ei, asupra căruia nu este îngăduit să se discute. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă, acceptată în mod necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. [< latina, greacă dogma, conform limba franceza dogme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dogmă: dógmă substantiv feminin [Atestat: ST. LEX. / V: (îvr) dogm substantiv masculin / Plural: dogmame / Etimologie: franceza dogme, lat dogma] 1 Învățătură sau teză fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2 (Pex) Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă, acceptată necritic și aplicată rigid. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DÓGMĂ: DÓGMĂ, dogme, substantiv feminin 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din limba franceza dogme, latina dogma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DÓGMĂ: DÓGMĂ substantiv feminin 1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii. 2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. (< limba franceza dogme, latina, greacă dogma) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DÓGMĂ: DÓGMĂ dogmae forme 1) Principiu de bază al unei filozofii sau religii care este obligatoriu pentru adepții ei și contra căruia nu se admit obiecții. 2) figurat Teză considerată imuabilă și acceptată fără rezervă în orice condiții. /<fr. dogme, latina dogma Forme diferite ale cuvantului dogma: dogmae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DÓGMĂ: DÓGMĂ, dogme, substantiv feminin 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din limba franceza dogme, latina dogma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dogmă: dógmă (dógme), substantiv feminin – 1. Învățătură, teză fundamentală. – 2. Teză, doctrină politică. – Mr. dhogmă. greacă δόγμα (Murnu 18) și modern din limba franceza dogme. – derivat (din limba franceza ) dogmatic, adjectiv; dogmatism, substantiv neutru; dogmatist, substantiv masculin; dogmatiza, verb Forme diferite ale cuvantului dogma: dógme Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dogmă: * dógmă forme, plural e (vgr. dógma, despre dokéo, cred, judec, decid. vezi paradox). Părere infailibilă, punct de doctrină considerat ca incontestabil, maĭ ales în religiune și filosofie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dogmă: dogmă forme punct de doctrină privit ca necontestabil, mai ales în religiune și în filozofie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dogmă: dógmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dógmei; plural dógme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dogmă: dógmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dógmei; plural dógme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOGMA' DÓGGERDOGÍDOGÍTdógmdógmăDogmaticdogmáticădogmaticaméntedogmaticésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dogmă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dogmă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: îvr dogm substantiv masculin / Plural: dogmăme / Etimologie: franceza dogme, lat dogma] 1 Învățătură sau teză fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. DÓGMĂ dogmăe forme 1 Principiu de bază al unei filozofii sau religii care este obligatoriu pentru adepții ei și contra căruia nu se admit obiecții. |
GRAMATICA cuvântului dogmă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dogmă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dogmă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dogmă? Vezi cuvântul dogmă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dogmă?[ dog-mă ] Se pare că cuvântul dogmă are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da din cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dogmă are forma: dógme
