 | as |
|
| Docil [ do-cil ] VEZI SINONIME PENTRU docil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului docil în mai multe dicționareDefinițiile pentru docil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOCIL: DOCÍL, -Ă, docili, -e, adjectiv (Despre ființe) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; bun, blînd, ascultător. Nu-și credeau ochilor cînd vedeau că, din elevul docil și totdeauna cu lecțiile învățate, se desprinde, progresiv, un tînăr... capricios la învățătură. GALACTION, O. I 20. Roșu își revărsă asupra docilului redactor toată înțelepciunea-i politică. REBREANU, R. II 145. • figurat Liniștită și docilă, Dunărea lăsă drumul deschis șalupei noastre. ARGHEZI, P. T. 41. • (Adverbial) Are cineva de pus verb reflexiv:eo întrebare tovarășului Filip? – se ridică în picioare pretorul, ascultînd docil îndemnul șoptit de Ilinca. vezi limba română mai 1954, 22. Forme diferite ale cuvantului docil: docil-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru docil: docíl, docilă a, av [Atestat: HELIADE, O. I, 130 / V: (înv) ducíl / Plural: docili, docile / Etimologie: franceza docile, lat docilis] 1-2 (despre oameni și manifestările lor) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze Si: supus. Forme diferite ale cuvantului docil: docilă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru docil: * dócil, -ă adjectiv (latina dócilis, despre docére, a învăța, a instrui. vezi doctor). Blînd, supus, ușor de condus: copil, cal docil. adverb Cu docilitate. – Și docíl (după limba franceza ). Forme diferite ale cuvantului docil: docil-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOCIL: DOCÍL, -Ă, docili, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din limba franceza docile, latina docilis. Forme diferite ale cuvantului docil: docil-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOCIL: DOCÍL, -Ă, docili, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din limba franceza docile, latina docilis. Forme diferite ale cuvantului docil: docil-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOCIL: DOCÍL docilă (docili, docile) Care ascultă de cineva cu ușurință; ascultător. /<fr. docile, latina docilis Forme diferite ale cuvantului docil: docilă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOCIL: DOCIL adjectiv ascultător, bun, cuminte, plecat, supus, (livresc) obedient, (învechit) ascultoi. (Un copil docil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DOCIL: DOCÍL, -Ă adjectiv (și adverb) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< limba franceza docile, latina docilis) Forme diferite ale cuvantului docil: docil-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DOCIL: DOCÍL, -Ă adjectiv Supus, ascultător, blând. [conform limba franceza docile, latina docilis]. Forme diferite ale cuvantului docil: docil-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Docil: Docil ≠ indocil, îndărătnic, încăpățânat, nedocil, nesupus Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru docil: docíl adjectiv masculin, plural docíli; forme singular docílă, plural docíle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru docil: docíl adjectiv masculin, plural docíli; forme docílă, plural docíle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru docil: docil a. ușor de condus: copil, cal docil. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOCIL' DochliulDÓCHMIUSDociaDocicaDOCÍLDOCILITÁTEdocimásticdocimásticăDOCIMAZÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DOCIL Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului docil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Docíl, docilă a, av [Atestat: HELIADE, O. I, 130 / V: înv ducíl / Plural: docili, docile / Etimologie: franceza docile, lat docilis] 1-2 despre oameni și manifestările lor Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze Si: supus. DOCÍL docilă docili, docile Care ascultă de cineva cu ușurință; ascultător. Un copil docil. |
GRAMATICA cuvântului DOCIL? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului docil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DOCIL poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE docil? Vezi cuvântul docil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul docil?[ do-cil ] Se pare că cuvântul docil are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DOCIL |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hernie de disc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
