 | as |
|
| Docent [ do-cent ] VEZI SINONIME PENTRU docent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului docent în mai multe dicționareDefinițiile pentru docent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOCENT: DOCÉNT, docenți, substantiv masculin 1. (În alte țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În țara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germana Dozent. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru docent: docént substantiv masculin [Atestat: BARIȚIU, P. A. III, 148 / Plural: docentnți / Etimologie: ger Dozent] 1 Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând celui de conferențiar. 2 Persoană cu gradul de docent (1). 3 (Îs) Doctor docent Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă. 4 (Îas) Persoană cu titlul de doctor docent (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOCENT: DOCÉNT, docenți, substantiv masculin 1. (În unele țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germana Dozent. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DOCENT: DOCÉNT substantiv masculin 1. (În trecut) Profesor universitar neretribuit, la al cărui curs studenții nu erau obligați să dea examen. 2. Titlu în învățământul superior acordat de o facultate unui doctor în științe pentru merite științifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germana Dozent, italiana docente, conform latina docens < docere – a învăța]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOCENT: DOCÉNT docentți m. 1) Grad didactic în învățământul superior, care precede imediat pe cel de profesor. • Doctor docent titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate deosebită. 2) Persoană cu acest grad didactic. /<germ. Dozent Forme diferite ale cuvantului docent: docentți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru docent: * docént, -ă substantiv (latina dócens, -éntis, despre dócere, a învăța pe altu. vezi doctor). Profesor universitar de un grad maĭ mic și fără salar, obișnuit maĭ ales în țările germane. Forme diferite ale cuvantului docent: docent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DOCENT: DOCÉNT substantiv masculin grad didactic în învățământul superior corespunzător celui de conferențiar universitar. (< germana Dozent) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOCENT: DOCÉNT, docenți, substantiv masculin Grad didactic în vechea organizare a învățămîntului superior. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru docent: docent m. profesor liber la o Universitate. [nemțesc (Privat) Docent]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru docent: docént substantiv masculin, plural docénți, abreviere doc. Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru docent: docént substantiv masculin, plural docénți; abreviere doc. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOCENT' DOCĂNÍDOCÁRDOCĂRÁȘDoc/eaDOCÉNTDOCÉNȚĂDOCÉTDOCÉTIC, -ĂDOCETÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL docent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului docent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 148 / Plural: docentnți / Etimologie: ger Dozent] 1 Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând celui de conferențiar. 3 Îs Doctor docent Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă. DOCÉNT docentți m. • Doctor docent titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate deosebită. |
GRAMATICA cuvântului docent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului docent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul docent poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE docent? Vezi cuvântul docent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul docent?[ do-cent ] Se pare că cuvântul docent are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mod condițional?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul docent are forma: docénți
