 | as |
|
| Doamnă [ do-am-nă ] VEZI SINONIME PENTRU doamnă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului doamna în mai multe dicționareDefinițiile pentru doamna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DOAMNĂ: DOÁMNĂ, doamne, substantiv feminin 1. (Folosit azi mai rar) Termen de politețe întrebuințat izolat sau pus înaintea numelui unei femei căsătorite căreia i se adresează sau despre care vorbește cineva. Domni cu monoclu și doamne cu buze vopsite. ISAC, O. 90. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și fără pălării. IBRĂILEANU, A. 7. [În caretă] se afla o doamnă a cărei frumusețe era încă strălucitoare. MACEDONSKI, O. III 16. Mă hotărîi să mă duc la doamna B. NEGRUZZI, S. I 67. • (Franțuzism; urmat de adjectiv posesiv) Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osindi. NEGRUZZI, S. I 47. ♦ (Învechit, totdeauna cu determinări adjectivale) Soție de boier; jupîneasă. Orice-i zicea boieriul sau doamna acestuia să facă, ea pe loc și făcea. MARIAN, O. II 386. • (Azi, fără determinări) Timotin m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormînt. IBRĂILEANU, A. 15. ♦ Nume dat în trecut de copiii de școală învățătoarelor și profesoarelor căsătorite. 2. (Într-o epocă mai veche) Soție a unui monarh sau a unui prinț. vezi regină, principesă. De din vale de Rovine, Grăim, doamnă, cătră tine. EMINESCU, O. I 149. Domnule, măria-ta, Pe Codreanul nu-l ierta, Că... pe doamna ți-a fura. ALECSANDRI, P. P. 90. ♦ Regină, suverană. (figurat) Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna: Doamna mărilor ș-a nopții. EMINESCU, O. I 148. 3. Compus: (botanică) doamnă-mare = mătrăgună. Strînge dumneaei și zamă de mătrăgună, ce se cheamă la noi «doamnă-mare». SADOVEANU, N. forme 35. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru doamnă: doámnă substantiv feminin [Atestat: (a. 1462), ap. TDRG / Plural: doamnane / Etimologie: moștenit din latinescul dom(i)na] 1-2 Soție a unui domnitor sau a unui boier. 3 (Pgn) Soție. 4 Termen de politețe pentru o femeie căsătorită. 5 (Îs) doamna de onoare Femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei regine, al unei prințese. 6 Stăpână a unei case, a unei gospodării. 7 (Bot; reg; îc) doamna-mare sau doamnaa-codrului Mătrăgună (Atropa belladona). 8 (Bot; reg; lpl) Cârciumărese (Zinnia elegans). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru doamnă: doámnă forme, plural e (latina dómina și domna, italiana donna, limba franceza dame, pv. (dom)na, spaniolă duena, dona, pg. dona. vezi domn). Soția domnitoruluĭ (regineĭ i se zice și astăzĭ în biserică doamnă și regină). Stăpînă (Poet.) Roma a fost doamna lumiĭ. Titlu de onoare dat cucoanelor și de elevele din școala primară profesoareĭ (Servitoriĭ zic stăpîneĭ cocoană. În Transilvania doamnă). vezi duducă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DOAMNĂ: DOÁMNĂ, doamne, substantiv feminin 1. Termen de politețe pentru o femeie (căsătorită). • Doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ Soție. ♦ specializare (învechit) Soție a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (botanică; popular) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – latina dom(i)na. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DOAMNĂ: DOÁMNĂ, doamne, substantiv feminin 1. Termen de politețe pentru o femeie căsătorită. • Doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ Soție. ♦ specializare Soție a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (botanică; popular) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – latina dom(i)na. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DOAMNĂ: DOÁMNĂ doamnae forme 1)(folosit ca termen de politețe și de adresare, izolat sau înaintea numelui) Femeie căsătorită. 2) Soție a domnului. 3) învechit Stăpână a unei case boierești. • doamna mare plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete și cu fructe negre, întrebuințată în medicină; mătrăgună. /<lat. dom[i]na Forme diferite ale cuvantului doamna: doamnae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru doamnă: doamnă forme 1. od. soția Domnului: ce faci tu, copilă? zise Doamna mare BOL.; 2. stăpână: (luna) Doamna mărilor și a nopții varsă liniște și somn EM.; 3. titlu de onoare ce se dă femeilor. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou DOMNA = clasic DOMINA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DOAMNĂ: DOAMNĂ s. 1. cucoană, madam, (popular) jupîneasă, (ieșit din uz) damă, (grecism învechit) chera, (italienism învechit) signoră. 2. (popular) vodeasă, voduleasă, voievodeasă. (doamna Tana, soția domnitorului Moldovei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru doamnă: doámnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat doámnei; plural doámne; abreviere nominativ-ac. singular articulat dna, genitiv dativ singular articulat dnei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru doamnă: doámnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat doámnei; plural doámne; abreviere singular articulat dna, genitiv dativ articulat dnei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DOAMNĂ: DOÁMNĂ substantiv verbal nevastă, soție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru doamnă: doamnă substantiv verbal NEVASTĂ. SOȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DOAMNA' doábdilăDOÁGĂdoágeadoálfăDOÁMNĂDOAMNA-CÓDRULUIDOAMNĂ-MÁREdoándoánda |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL doamnă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului doamnă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TDRG / Plural: doamnăne / Etimologie: moștenit din latinescul domina] 1-2 Soție a unui domnitor sau a unui boier. 5 Îs doamnă de onoare Femeie din aristocrație aflată în serviciul unei regine, al unei prințese. 7 Bot; reg; îc doamnă-mare sau doamnăa-codrului Mătrăgună Atropa belladona. DOÁMNĂ doamnăe forme 1folosit ca termen de politețe și de adresare, izolat sau înaintea numelui Femeie căsătorită. • doamnă mare plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete și cu fructe negre, întrebuințată în medicină; mătrăgună. O doamnă mai în vârstă. Doamnă Tana, soția domnitorului Moldovei. Doamnă Tana, soția domnitorului Moldovei. |
GRAMATICA cuvântului doamnă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului doamnă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul doamnă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE doamnă? Vezi cuvântul doamnă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul doamnă?[ do-am-nă ] Se pare că cuvântul doamnă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL doamnă Inţelegi mai uşor cuvântul doamnă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCompus: botanică doamnă-mare = mătrăgună Doamnă de onoare = femeie din aristocrație aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc Compus: botanică; popular doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună Doamnă de onoare = femeie din aristocrație aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc Compus: botanică; popular doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou DOMNA = clasic DOMINA |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL doamnă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A aduce vorba de sau despre ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul doamnă are forma: doámne
